Greşelile părinţilor

Aveam 22 de ani , un mare chef de umblat, dar cam puţin timp, aşa că am hotărît că voi merge pe munţii din apropiere.

De la Băişoara pînă spre statiunea Muntele Băişorii se cam mergea pe jos, că nu erau curse regulate.Aşa că, pe la 6 dimineaţa împreună cu un bărbat şi cu fiul lui de vreo 14-15 ani, am pornit la drum cu speranţa că trece vreo maşină şi ne ia şi pe noi.

Din poveste în poveste am înţeles că omul a venit cu copilul să-l înveţe tainele muntelui aşa că i-am lăsat în ale lor şi am schimbat un pic ruta, să nu-i încurc.

La un moment dat, pe la amiază, i-am revăzut la un popas.

Copilul zicea că nu se răzgîndeşte, că a învăţat tot ce i-a spus  tatăl.Aşa că omul şi-a luat raniţa şi a plecat, lăsîndu-l pe copil singur pe munte.

Nu-mi venea să cred că pleacă , dar  n-a vrut să stea de vorbă cu mine.Hotărîrea era luată şi să-i las copilul în pace.

Copilul, ca orice copil, cînd s-a văzut singur  a început să chiuie, să se tăvălească prin iarbă, să alerge, să se joace fericit că e singur.

Am stat prin preajmă, dar fără să mă vadă.

Apoi, obosit s-a oprit să-şi facă un foc.Dar nemernicele de lemne nu vroiau să se aprindă.Era din ce în ce mai tîrziu şi văzînd cum cresc umbrele, iar soarele se pregăteşte de apus s-a speriat şi a început să-l strige pe tatăl lui.Nu-i răspundea nimeni, focul nu se aprindea, se termina ziua, iar el era singur pe munte.A mai strigat o vreme, apoi a început să plîngă pornind la drum cu o hartă în mînă .Intorcea harta în toate poziţiile, se uita la o busolă şi mergea cănd într-o direcţie, cînd în alta.

Era clar, habar nu are să citească o hartă, habar nu are unde este şi unde vrea să ajungă, este obosit şi tare speriat.

Am mers la el, l-am liniştit, i-am arătat cum să facă focul şi l-am lăsat să-l facă el, am făcut un adăpost pentru noapte şi după ce a mîncat a adormit în sacul lui.

Dimineaţa i-am arătat cum să citească harta, cum să localizeze punctele cardinale şi l-am lăsat să aleagă singur traseul de întoarcere.Eu doar l-am însoţit.

Tot ce ştia de la tatăl lui despre orientare si drumeţie în natură era din poveştile lor de acasă, cu harta în faţă, dar nici o oră pe teren, prin pădure sau pe munte.

I-am mai arătat cîte ceva şi mergeam veseli, jucîndu-ne.

Cu mici corecţii am ajuns pe la prînz.

La staţiune, militari şi localnici se pregăteau să pornească în căutarea copilului.Tatăl a fost amendat 300 sau 400 de lei ( o amendă foarte mare pe vremea aceea).Oricum, era foarte speriat.

Cînd am ajuns noi acolo i se făcea morală, din nou.Cum poţi să laşi un copil singur pe munte? Oricîtă experienţă ar avea, este un copil iar adulţii trebuie să ia hotărîri în aşa fel, încît să nu fie în pericol.

Omul  a vrut să meargă acasă, dar un locotenent de la Vînători a zis că ar trebui să meargă împreună pe munte, să-şi înveţe copilul tainele naturii.

I-am lăsat şi mi-am continuat plimbarea pe munte.

Mi-am amintit întîmplarea după tragedia din Retezat.

 

 

 

Molul (noroiul)

Il apuca, intr-o iarna, pe Puiu, prietenul meu, cheful sa mergem pina la Muntele Baisorii.

Autobus si pe jos.

Normal, dupa ce am pornit pe jos ne-am apucat de cintat.

Acuma, sa nu credeti ca era ceva demn de Eurovision.Era un fel de racnet , ca ne umfla si pe noi risul cind auzeam ce eram in stare sa debitam intr-o pseudo engleza, in incercarea de a reproduce una din piesele lui Freddie Mercury.

Nu mai stiu in care sat a iesit o lele la poarta sa vada cine face scandalul ala.

Buna ziua!

Buna, mai coptii!

Da’ v-ati lovit rau, de zbierati asa?

Nu, lele.Cintam.

Aha!Da ce fel de hore’-i asta?

De-a lui Freddie Mercury.

Da’ Feri asta, tata ase zdiara?

E Freddie, ca-i englez nu ungur.Nuu, el cinta frumos si are si orchestra.

Bine, ma coptii.Nu-i bai, horiti cit vreti, da numa dupa ce iesiti  din sat, ca avem o gravida sa nu sa sparie sa patasca ceva.

De-amu or sii (fi) mai multe, ca iarna noaptea-i lunga si ce-or face oaminii?Beu, torc si fac coptii (copii).

Da unde mereti?

La Baisoara.Nu se poate merge peste munte?

Sa poate.Da di ce nu mereti voi pa drum, ca poate va ie o sanie cu cal si va duce pina acolo?

Vrem noi sa mergem mai de-a dreptul.

Meret p-acolo… si puteti zdiera cit vreti, ca poate sa sparie si luptii (lupii) si ne lasa o tira ( putin) in pace.

Aveti grija ca dupa ce treceti de padurea asta dati de mol (namol), sa nu pticati acolo, ca greu puteti iesi.Da daca zdierati (strigati) tare va aude badea… de la cauacie (fierarie) si vine dupa voi.Ca si ala-i intr-o huzna (intr-o parte cu sensul de …nu tocmai sanatos mintal) de si-o facut cauacie intre sate, in munte.

Tare ne placea cum vorbeste, dar am pornit  voiniceste prin zapada pina la genunchi.

Dupa ce am trecut de padure era mai greu de inaintat din cauza ca stratul de deasupra al zapezii era inghetat, dar nu suficient de tare sa ne sustina.Asa ca fiecare pas era greu de facut si eram deja transpirati de efort.

La un moment dat vedem pe un par o bucata de carton presat pe care scria de mina:

Nu treceti! Pericol!

Alunecare de mol!

Ne-am uitat jur imprejur si in afara de fieraria de unde se auzea ciocanul pe nicovala si iesea fum negru, era numai zapada. Am tras un hohot de ris de au vuit muntii si ne-am continuat drumul.

La un moment dat vedem cum se porneste zapada de pe versant si asteptam sa ajunga la noi, incintati ca vedem o mica avalansa.Cam 50 m de lung si cam 10 m lat.

Cind a ajuns la noi era ,deja ,prea tirziu sa mai fugim si am fost aproape acoperiti cu…noroi .

N-am mai ajuns la Baisoara.

Ne-a extras fierarul din noroi, ne-a tavalit prin zapada apoi ne-a spalat cu furtunul cu apa-avea o instalatie ingenioasa- cu o pompa bagai aer intr-un butoi cu apa, iar apa iesea cu destula presiune printr-un furtun.

Dupa ce ne-a  spalat cit s-a putut de bine, ne-a tinut afara sa inghete apa pe noi, „laudindu-ne” ca n-am tinut cont de inscriptia lui, apoi cu o bota a batut gheata de pe noi si numai dupa aceea ne-am dezbracat si am pus hainele la uscat.

Zicea ca sint multe izvorase si pamintul musteste de apa.Iarna, din cauza ca ingheata la suprafata, sub zapada, apa se aduna in stratul de pamint si porneste la vale cu tot cu zapada din cind in cind.

L-am intrebat de ce si-a facut fierarie in mijlocul muntilor.

Sa nu fie sfada ( cearta) ca e a unui sat sau altul.In plus lui ii place sa fie numai cu ciinele lui in munte.

Oricum, toate drumurile, in toate directiile pe acolo trec.

Am stat acolo doua zile.L-am ajutat la fierarie, ne-am jucat cu ciinele lui, un urias ciobanesc alb (vorba vine, caci era aproape negru de la funingine).

Normal ca ajunsi acasa a trebuit sa ne spalam bine de tot si noi si hainele, caci miroseam a namol, a carbune, a fum…