Oare

M-am dat mult cu maşina.Din 1974.

Intotdeauna am visat să particip la curse, mai ales că aveam de la cine să învăţ aici, la Cluj.Dar n-a fost să fie.Singurele curse la care am participat au fost cele cu carturi, neoficiale.La cartodrom eram carturi cu motoare de Mobra, blocate in viteza a doua, să se poată da şi cei mici, fără probleme.După ce se încheia programul, montam schimbătoare pe cîteva carturi şi ne dădeam pînă ameţeam.Depășiri, ieșiri în afara pistei, rotiri, chiar mici accidente,viteză cît putea motorașul de Mobra,pe linia dreaptă.Era tare frumos.

Acum, n-am ieşit din casă din cauza unui film cu curse auto.Il trăiesc de parcă aş fi acolo.

Nu, nu sînt vitezoman.Imi place să mă dau cu maşina. Să văd tot ce se întimplă în jurul meu, să văd peisajul, căprioare, păsări, copaci, iar asta nu se poate la viteză mare, cînd vizibilitatea se reduce la un culuoar  îngust , pe șosea înainte.Imi place mai mult șoseaua de munte, cu viraje multe, decît soseaua dreaptă.Mi se pare plictisitoare.Imi place să alunec ușor peste denivelări,ca și cu o barcă pe valuri, nu să trec, in viteză, pe deasupra lor.

Sînt, mai degrabă prudent, atent la toți cei din jurul meu-mai ales că par să fie foarte mulți aceia care nu cunosc indicatoarele și legea circulației, în general.

Pentru mine și condusul e o joacă.Mă joc așa cum o fac cei mici, cu seriozitate.

Zilele trecute am făcut ceva modificări in casă, iar pentru asta a trebuit să strîng toate pietrele în cutii.

Intenția era să le las în cutii, dar nu pot.Imi sînt dragi și mi-e drag să le văd.

Din păcate nu mai încap toate cîte au fost înainte pe rafturi.

Oare pe care să le scot, pe care să le mai pun.Pentru fiecare piatră am mers kilometri pe teren, am cules-o din apă, din noroi, am dus-o în spate sau in sacoșe de mi s-au lungit mîinile.Pe unele le-am tăiat sau doar le-am șlefuit manual zile, săptămîni, luni, micron cu micron, pînă au ajuns în faza asta.

Am renunțat la multe din ele pentru a-mi putea susține financiar pasiunea.Au ajuns prin toată lumea, la alti pasionați, iubitori de pietre.

Ca și drumeția, ca și mersul pe munte și studiul , parțial al geologiei si colectarea și prelucrarea pietrelor a fost tot o joacă.

Acum, dacă nu mai șlefuiesc, merg mai puțin pe teren pentru recoltare, parcă mi-e greu să nu le văd pe cele pe care le-am păstrat încă pe lîngă mine.

Oare am rămas  un copil care, încă, se mai joacă sau încep să dau în mintea copiilor?

Reclame

Ma intreb

M-am apucat de slefuit.

Mi-am zis ca daca tot stau, sa nu stau de pomana.

Am si uitat cum e sa lucrezi acasa, nu intr-un atelier.Adica imi trebuie un suport pentru placa abraziva ( scaun), apoi un recipient cu apa- slefuitul pietrelor se face in ud- si un recipient in care sa pun apa murdara rezultata in urma slefuirii, ca n-o sa o las sa curga pe covor, un burete cu care sa adun si o cirpa cu care sa ma sterg din cind in cind pe miini.Scrumiera si tigari la indemina- inca nu s-a dat lege care sa-mi interzica sa fumez acasa.

Chiar ma intrebam unde le tineam inainte pe toate, ca acum greu le-am gasit.

Tocmai m-am intors din oras.Am fost sa-mi fac asigurarea obligatorie pe locuinta si apropo de asigurare obligatorie, pe drumul de intoarcere am ajuns sa vorbesc singur si sa ma enervez in legatura cu asigurarile.Adica, sint obligat prin lege sa-mi fac asigurare pentru masina si daca ma prinde politia sau RAR-ul ma amendeaza.Dar pe asiguratori nu-i amendeaza nimeni daca nu-si indeplinesc obligatiile contractuale.Pai cum?E obligatoriu numai pentru mine?E lege numai pentru mine?

N-are decit politia, care ma amendeaza pe mine, sa-i verifice la service-uri si pe asiguratori si sa-i amendeze si pe ei.Daca  mie imi ia 125 de lei ( din anul asta), punctul, lor sa le ia douaspemilioane jumate ( 12.500.000), punctul si-atunci nu cred ca-si mai permit sa incalce legea.

O alta aberatie e ca nu-i recunoscut CASCO in locul asigurarii obligatorie.

Ce te doare pe tine, statule, din moment ce il despagubesc pe cel lovit, daca imi repar si eu masina prin firmele de asigurare?

Da ziceam ca slefuiesc.

Nu stiu cum faceam inainte, dar acum desi n-am ajustat decit doua bucatele de selenit, deja e mizerie, eu sint alb pe miini si pe pantaloni si clar, va trebui sa fac curat serios dupa ce termin, ca altfel o incasez cind vine nevasta-mea acasa.

Ea e deja la munca.Noi, astia cu extrasezonul, numai din 11.

E drept ca ma cam doare spatele, dar m-ar durea si daca nu as face nimic.

Plus va mai trebui sa mai fac niste tigari, ca tare multe pauze de fumat am facut de cind m-am apucat de slefuit.

Normal ca merge in surdina slow blues.

Va pun si voua.

Stan Webb-chitarist englez n.1946.

Citaristul solo al formatiei Chicken Shack

Auditie placuta!

1 mai

In tihna

privesc spre muntele care

ma cheama

O fi sarbatoare,dar cineva trebuie sa mai si munceasca,nu?

La munca,nu la intins mina!…

Oare mai este mult pina la tufele alea de cimbrisor?

La masaaa !

O floare

pentru sotia mea