Reparaţie

Cred că trebuie să-i cer scuze lui Adrian https://buceginatura2000.wordpress.com/ ,pentru că l-am dat exemplu de urmat şi ascultat, fără să-l întreb dacă este de acord cu această părere a mea.

 

S-a mai „dus” un montaniard, un drumeţ cu experienţă, dar care a uitat că Făgăraşii nu-s nişte dealuri.

Vacanță la mare

Vine Puiu ( prietenul meu dintotdeauna) cu propunerea să mergem la mare.

Stăm o săptămînă , ajutor de ospătar, să ne asigurăm cazarea și masa, după care încă o săptămînă să ne distrăm și-apoi venim acasă, ne echipăm și mergem în Vlădeasa.

De acord și am plecat.Adică el, că eu n-am reușit.

După o zi am primit telegramă că s-a instalat la Hotel Europa din Eforie Nord și mă așteaptă.

După două zile am reușit și eu să pornesc, dar am pierdut trenul direct.Următoarea alternativă era un accelerat pînă la Brașov, un personal pînă la Ploiești și dacă ăsta nu are întîrzieri,prind un rapid pînă la mare.

Lume multă la tren, plin de tineret , glume, cîntece.Ce mai, vacanță.Erau și cîțiva cu echipamente de munte, la fel de veseli și sincer să fiu, îi invidiam.

Din Brașov a urmat personalul.O demenție.Oprea,parcă, din metru în metru.Mă gîndeam că va trece o lună pînă ajunge la Ploiești.

La țigară, pe coridor, aflu de la niște montaniarzi că la Predeal, la Hotel Orizont e plin de OJT-iști veniți la contractări, iar la Cabana Gîrbova e o întîlnire mai intimă a Salvamontului.

Mă bag în vorbă și întreb cine.

Toma Boerescu, Aristide Stavros,Nicolae Ivan,Mihai Sîrbu,Ludovic Gyorffy,Ioan Giurculescu și încă.

Uau,  seniorii  și montaniarzii  salvamontului românesc! Cum să pierd așa ceva? Deci, la prima oprire, undeva înainte de Bușteni, am coborît să merg la Gîrbova.

I-am scris o vedere la Puiu, că că-i las informații la Predeal la OJT și la drum.Ce dacă eram în sandale, ce dacă aveam doar o cămașă subțire și niște pantaloni largi, că-mi puteam face cort din ei.Chiar mă gîndeam că voi lua șuturi în fund de la ei, dar merita.

Nu-i mare distanța  și nici probleme de cățărări, aproape întreg parcursul fiind prin pădure, dar  sandalele mele nu erau făcute pentru astfel de tratament și ca să fie totul cum trebuie a început ploaia, iar eu nu aveam la mine nimic pentru împotrivă.

Un prim popas.Ce să fac? Nu știam dacă și cînd mai am tren spre mare.Nu aveam nici un echipament specific muntelui, eram ud loarcă, ranița îmi tăia umerii, devenind din ce în ce mai grea din cauza apei, iar ploaia nu părea că are intenția să înceteze.Deci? Merg mai departe.

După ce mi s-au agățat pantalonii de niște rugi de mure și am căzut grămadă printre ei.Cu greu m-am desprins  după ce mi s-a rupt cămașa și m-am zgîriat pe întreaga suprafată a corpului-noroc că n-aveam prea multă suprafață- și mă ustura de mă trecea pișu, am făcut fîșii un maieu, cu care mi-am legat pantalonii pe lîngă picior, mi-am pus o legătură și pe frunte să-mi țină părul, fleoașcă, să nu-mi intre în ochi și la drum.Cu grijă, că îmi alunecat tălpile în toate direcțiile prin sandalele ude, că toată apa din cer și de pe copaci îmi venea în ochi, împreună cu multe crengi.

Cînd am ieșit din pădure am întîlnit un pădurar care mi-a făcut un foc, să-mi usc hainele și mi-a dat o foaie de nailon să mă protejez pînă la cabană și pe unde mai merg.Că, zicea el ( și-i dau dreptate), nu ești normal să pleci pe munte echipat de mare.Dar tot el a zis – asta m-a consolat nițel- că dacă tinerii ar fi normali omenirea ar  sta pe loc.Nu-i venea să creadă că am pornit la traversare în sandale.

Mi-a confirmat că la cabană sînt marii muntenari și și-a văzut de drum, mai rîzînd, mai vorbind singur.

Am stat, în adăpostul improvizat de pădurar, pînă dimineața și proapăt, vesel, uscat am pornit din nou prin ploaie.

La cabană n-am găsit pe nimeni.Dacă veneai asearăă…Au mers la Predeal, iar astăzi de dimineață spre Bîlea, în Făgăraș.

Imi venea să plîng de ciudă că m-am lăsat amăgit de un pic de bine la căldură.

Am coborît în Predeal, i-am scris o vedere la Puiu.Mă găsești acasă, să mergem pe Vlădeasa și am mers acasă să-mi tratez zgîrieturile și rănile de pe umeri de la ranița udă.

Morala: Cînd ceva nu-ți iese nici din prima și nici din a doua, las-o baltă, că nu-ți va merge nimic bine!

Si doi:Oriunde vrei să mergi, asigură-te că ai, măcar, strictul necesar pentru orice împrejurare!

Experienta

Nu va bazati pe experienta ca dati de bucluc!

Poate ati observat ca piloti cu experienta, cu mii de ore de zbor, pica cu avioanele de parca-i concurs.

Ca alpinisti cu experienta cad de pe stinci si sint recuperati morti.

Speologi cu experienta, cu mii de coboriri in subteran ramin blocati intr-un sifon ( de fraieri) si sint recuperati dupa o luna proaspat morti si frageziti de apa rece din pestera.

Si nenumarate alte exemple.

Stii totul despre ce s-a intimplat deja, dar nu stii nimic din ce urmeaza.

Deci, sa fie clar, ca experienta nu te face guru si n-ai premonitii.In schimb te poate face increzut si te baga in rahat.

Nu exista doua situatii identice.Pot exista asemanari, dar difera starea vremii, starea de spirit si nenumarate altele.

Le vorbesc, in special, celor care merg pe munte.

Chiar daca sint aceiasi munti, aceleasi carari, nimic nu se repeta .Nu va bazati pe experienta, pe vechime, pe faptul ca cunoasteti traseul si pe nimic altceva pentru ca fiecare iesire totul este noua, si pot apare surprize.

Extrem de important este ca atunci cind mergi impreuna cu cineva care nu are aceleasi calitati fizice, nici aceleasi dexteritati cu tine, nu trebuie sa-l tragi dupa tine, sa-l obligi sau sa-l determini sa urmeze calea pe care tu o poti urma.Va fi rau.Se poate accidenta, oboseste si incetineste ritmul, devine biziit si cu figuri sau pur si simplu il apuca plinsul sau se pune jos si nu mai vrea sa mearga exact atunci cind este imperios necesar sa nu stai pe loc.

Mergi doar acolo unde poate merge si celalalt!

Si mai ales, nu va despartiti decit in caz de mare urgenta.

Nu repetati gresala mea, povestita in „Excursie ratata”.https://fosile.wordpress.com/2014/09/28/excursie-ratata/

Fratilor, faptul ca am 40 de ani de excursii pe munte nu ma face nici mai destept decit unul care merge pe munte de un an, nici atotstiutor si nici ferit de intimplari sau situatii neprevazute.