Prin ploaie

Ploi.

Ploile monotone si lungi de toamna.Cind nimic nu misca, pasarelele si goangele stau ascunse si nici macar acea unica cioara nu-ti zgirie auzul cu croncanitul ei.

Si mergi, din ce in ce mai greu din cauza noroiului depus pe incaltaminte si mergi, din ce in ce mai ud, cu parul atirnind in suvite  lipite de fata, cu tigara atirnind uda in coltul gurii.

Mai mergi si  prin iarba uda, unde siroirea continua se aude moale, catifelat si nu-ti mai pasa ca inaintezi ca prin apa.

Mai mergi si prin padure unde se aud usor picurii marunti cazuti pe frunze  si mai tare cind se scutura pe tine cite un copac, de picurii grei acumulati, de parca n-ai fost destul de ud.

Mai mergi si pe pietre, pe stinci unde fiecare picur se aude distinct cind se lipeste de piatra uda, ca o orchestra de xilofoane.Aluneci sau te tirasti printre siroiri in cautarea unui adapost uscat.

Linistea monotona a ploii de toamna, cind stai intr-o grota uscata, linga un foc molcom .

Privesti linistea ploii si a  muntelui ud,  ghemuit sub nori si nu stii daca e azi sau miine si nici nu-ti pasa.