De-ale mele

Vorba lui Petru  tot mai bine e acasă, căci te simți mai bine în mijlocul a tot ce te înconjoară, te simți mai bine în pielea ta și în bulendrele ( hainele) tale.

Ieri am fost cu nevastă-mea la un interviu de angajare.Că, încă, mai sperăm să găsim pe cineva interesat de ceea ce știm și putem face, nu de vîrsta pe care o avem.

Interviul s-a ținut la sediul firmei, undeva lîngă parcul central.Urma să ne întîlnim acolo, ea mergînd cu un troleu de la locul de muncă, iar eu cu altul de acasă.Atîta doar că neavînd bilet, am mers pe jos.De cîțiva ani, in Cluj, s-au montat în stații automate pentru bilete.Nu e o idee rea, doar că, n-aveam chef să primesc rest de la 50 lei, doar bancnote de un leu sau monede de 50 de bani.

Cam friguț, din cauza vîntului.

Cît a durat interviul m-am plimbat pe lîngă parc.Lume la plimbare, la odihnă, persoane cu copii sau cu căței

Mi-a plăcut mult o fetiță care mergea binișor și care a cerut voie,peltic, unui tînăr să-i mîngîie cîinele- un Vișla( copoi ardelenesc), mult mai mare decît ea.

Buun și după ce a venit nevastă-mea, am pornit tot pe jos spre casă.Să-mi povestească cum a decurs interviul, ce părere are, să ne mai plimbăm și noi.

In apropierea teatrului ne-a atras atenția o pereche.Ea, într-o rochiță de dantelă, în partea de sus fără nimic altceva dedesupt și care tot încerca să tină partea de jos să nu i-o ridice vîntul în cap, iar el într-un tricou, parcă prea mic- e drept că era tare spătos- și niște pantaloni cu vedere la jumătate pulpă și gleznele goale.Arăta, cumva, neterminat omul. Si da, mergeau la teatru.

Nu știu ce să zic.Doi tineri frumoși, dar care arătau ca dracu.Iar  pe frigul de afară, nouă ni s-a făcut pielea de găină.Aproape sigur că au venit cu mașina. dar nefiind parcagii sau parcări proprii la teatru, cine știe unde și-au lăsat mașina și au venit pe jos.

Noi, cei din generația nostră încă mai avem acea dorință de a nu jena în vreun fel pe cei din jur.

In rînd cu lumea

Am intrat şi eu în rîndul oamenilor.Nu că aş fi vrut, dar n-am avut ce face.

Adică, telefonul vechi- de vreo patru ani- era bun şi deşi  trebuia să-l încarc, deja, de două ori pe săptămînă, l-aş mai fi păstrat dacă nu începea să dea rateuri.Deci trebuia unul nou.Baiul e că nu mai sînt telefoane cu rol de telefon, ci tot felul de chestii care …

Buun, îl caut pe, aproape, cel mai  ieftin şi…

Măi oameni buni, păi ce evoluţie este asta, cînd în loc să apăs un buton şi să raspund la telefon sau să apăs pe redial  şi să vorbesc, acumtrebuie să-l pornesc, apoi să glisez, apoi să caut ce îmi trebuie şi să clicuiesc, abia după acee să vorbesc.Cu mare atenţie, că dacă ating ecranul cu urechea cine ştie ce contacte mai face şi ori mi se întrerupe convorbirea ori…

Da na, am internet permanent.Ce dacă nu-l folosesc? Si dacă vreau să-l folosesc cînd pun degetul se deschide orice altceva decît am vrut eu să văd şi după trei încercări, bătînd din buze şi dorindu-le cîte un incest mic tuturor celor care l-au inventat, să renunţ.

Pe lăngă faptul că, după ce îl deschid de două  ori, trebuie să-l pun la  încărcat.

Că are foto care poate să mă foteze şi din faţă şi din spate?

Am aparate foto şi am mai mare încredere în lentile decît în senzori.

Ce demenţie!

Si doi, mi-am făcut şi eu FB.Se pare că e o modalitate de a da o mînă de ajutor.

Buun.Si dacă mi-am făcut, m-au asaltat tot felul de grupuri.Normal că m-am simţit atras de foto.M-au înscris, am citit regulamentul şi am pus o poză.N-a apărut.După cîteva zile am mai pus o poză şi…n-a apărut.Am întrebat administratorul care-i problema, ce trebuie să fac sau să nu fac, dar nu mi-a răspuns.I-am dorit ceva, în gînd, că deşi e la mare modă să-şi scrie, cu lux de amănunte, tot felul de chestii, eu nu-mi permit.Si am ieşit din grup.

M-a găsit alt grup despre natură.Fain! O grămadă de poze superbe, dar marea majoritate preluate de pe internet.Măi fraţilor, acum cînd cu orice aparat sau sculă poţi face poze, tu iei de pe internet?Si am pus o poză, apoi încă una, dar fără să apară.Normal, că iar am întrebat care-i problema, iar nu mi-a răspuns nimeni şi  am renunţat şi la acest grup.

M-a înscris un bloger într-un grup al pasionaţilor de pietre.Pe cîţiva dintre membri îi cunosc de pe bloguri, iar pe unii de pe la expoziţiile la care am participat şi eu.

Grupul zice că este pentru schimb de informaţii, de experienţe, fotografii.

Pun poză, culmea, apare, e lăicuită de unii.

Pun altă poză, cu explicaţii.Iar e lăicuită de unii şi vine unul- am văzut la celelalte postări că e tartorul, cel cu unicul diagnostic-şi diagnostichează.Altceva decît, în cunoştinţă de cauză, am spus eu.

Argumentez, dar el îmi dă peste degete, cu argumente şi terminologie de manual, dar fără legătură cu exemplul dat.N-am continuat, căci nu vreau să-l pun într-o situaţie penibilă, dar dacă se mai leagă de mine, dau cu el de pămînt şi ies şi din grupul ăsta.Chiar nu vreau să mă enervez şi nici să supăr pe alţii. Deci e clar, n-am nimic în comun cu FB, decît în cazul pentru care l-am deschis.Ori, poate sînt eu un neadaptat, neadaptabil şi prea conservator.

E clar că sînt greu de înregimentat.

Nu-i bai, mă simt bine în pielea mea aşa cum sînt.