Mister

https://fosile.wordpress.com/

Padurea

Mi-a placut intotdeauna sa ma plimb sau sa drumetesc prin padure ziua sau noaptea.Si cum in jurul oraselului in care am copilarit si in jurul localitatilor cu rude pe la care am fost in vacante sint o gramada de paduri,am putut sa stau sa ascult,sa ma plimb sau sa visez in voie.

Pe la 27 de ani aveam senzatia ca am experimentat tot ce se poate in materie de trait in natura.

In vara acelui an mi-a venit in minte sa merg pe la niste rude la care n-am fost de mult.De la sosea pina in sat sint pe drum cam 10 km,iar prin padure cam 5 km.Normal ca am mers prin padure.

Nu mai stiu cum arata,ca n-am fost pe acolo de vreo 25 de ani,dar atunci era o padure relativ tinara pe margini,dar spre mijloc era un adevarat codru cu copaci mari si batrini,a caror coroane erau atit de mari si dese,ca nici ziua nu se vedea cerul.

Ma plimbam linistit ascultind soaptele vintului,sunetele vietuitoarelor pe care evident le deranjam.Ma bucuram de fiecare copac parca mai mare,mai gros si care,la rindul lor parea ca se bucurau ca sint acolo.

Nici nu mi-am dat seama cind s-a intunecat si-apoi s-a dus soarele.Dar am constatat ca s-a lasat o liniste parca altfel decit stiam eu ca trebuie sa fie noaptea in padure.Jivinele de noapte taceau,dar taceau si copacii.N-am dat mare importanta.Nu mai era mult pina la iesirea din padure spre sat,cind jur-imprejurul meu s-a aprins o lumina.Era puternica,dar parca venea din pamint in sus si oricum ma intorceam,o aveam mereu din spate.Si-atunci a inceput nebunia.Clopotele din sat bateau asa cum se trag pe vreme grea,ca sa imprastie norii.In dunga.Adica foarte repede si des si iesea un sunet continuu,un fel de urlet.Dar nu era numai asta.Cu cit ma apropiam de marginea padurii auzeam animalele din sat urlind.Era cumplit sa auzi mugetele a zeci de vaci,guitatul porcilor si urletul ciinilor,pe fondul clopotelor a caror vibratie iti taia rasuflarea si iti patrundea prin urechi in creier facindu-l sa vibreze si el.

M-am grabit sa vad ,e vreun incendiu,se apropie ceva furtuna mare si de-acolo-i si lumina din padure?

Ajuns la marginea padurii am avut o mare surpriza. In fata la vreo 30 de metri era un foc mare,alimentat permanent cu crengi si buturugi uscate,iar dincolo de el toti barbatii din sat cu furci,securi si coase.clar speriati,dar hotariti sa  nu cedeze.

Imi inchipui ca nu aratam extraordinar,fara sa mi se vada fata,cu parul in vint si cu lumina din spate.N-am stat sa vina la mine.M-am intors in padure.Am mers mult,pina am crezut ca sint in mijlocul ei si clar nu vine nimeni dupa mine.

Am stat in mijlocul padurii rezemat de un stejar batrin pina dimineata.Toata noaptea s-au auzit clopotele de la cele patru sate din jurul padurii.

Spre dimineata lumina din padure a palit si-apoi totul a reintrat in normal.Vint,ciripit,si celelalta sunete din padure.Am coborit la drum si am intrat in sat  din alta directie.

Mi-au spus rudele ca atunci cind se lumineaza padurea,daca iese ceva de acolo mor oameni si animale.Asa ca barbatii,inarmati erau hotariti sa casapeasca orice ar iesi din padure si-apoi sa-l puna in foc,sa arda in totalitate.

Cind le-am spus ca eu am iesit  din padure m-au dus la biserica,am asteptat pina s-au adunat mai multi preoti si mi-au citit Moliftele Sfintului Vasile  Cel Mare.

N-am simtit nimic special nici in padure-in afara de urletele animalelor si jelania clopotelor- si nici cind mi-au citit Moliftele.

N-am mai fost in acea padure noaptea si de 25 de ani,de loc.Acum satul rudelor mele e aproape pustiu.Mai sint doar citiva care-l locuiesc.Casele se prabusesc,cimpurile s-au umplut de balarii,padurea se apropie din ce in ce si-l va inghiti.

O vreme stiu ca s-au facut cercetari ,dar nu stiu  daca au aflat ceva din misterul vechii paduri.Cert este ca satele din jurul ei dispar.