Casa din padure

Buna ziua!E cineva?

Buna ziua!E cineva acasa?

La intrare

La intrare

Pregatiti pentru drum...

Pregatiti pentru drum…

 

In urma cu 17 ani ne-am indragostit ,si eu si sotia mea, de casuta din padure, din mijlocul muntilor Metaliferi.

Acum e prea tirziu si pentru noi…

Daca

Apuseni

Apuseni

Apuseni

Apuseni

Daca incepe exploatarea cu cianuri, n-o sa mai fie.

Deloc.

 

E frumos, nu?

Un paznic de la munte

Paza si ordine...

Paza si ordine…

Scrumiere

In casa

In casa-portelan

Pe teren

Pe teren-agat

Miercuri.Jasp trei ipostaze.

Jasp verde

Pe carari de munte,prin Trascau.

Jasp verde

In piriu,prin Trascau.

Jasp slefuit

Din Metaliferi.Slefuit.

Cascada lemnului

Ne-am dus intr-o vara cu prietenul meu Puiu in Metaliferi.Doar noi,baietii.Saptamina urmatoare am mers si cu sotiile,dar atunci am fost doar noi.Asa cum eram in tinerete pe munte,in padure.Am ajuns in zona vineri seara,asa ca am cautat un loc de campare si ne-am plimbat un pic prin-prejur.Vazind ca se innoreaza,am mutat masina pe un loc mai inalt,ca daca se aduna apa de pe cei trei munti la baza carora eram,ne-ar fi mutat cu masina cu tot,nu se stie unde.

Dar n-a fost pentru noi decit spectacolul.Se pare ca a fost chef mare dincolo de munti,ca se auzeau tunete indepartate,dar grele,care faceau sa tremure pamintul si o gramada de fulgere si traznete-de parca ar fi facut poze-care ne desluseau detalii ale virfurilor.Pe partea noastra nici frunza nu misca.Tirziu,am adormit cu stelele-n ochi.

Pe cealalta parte a fost potop mare-am vazut la intoarcere.Drumuri si sosele acoperite cu noroiul adus de pe versanti,in citeva locuri in padure,copaci rastunati pe drum.

Dimineata,dupa spalarea in apa rece,ca ne umfla risul cind o aruncam pe noi,dupa cafeaua fierbinte cu tigarile aferente,ne-am luat rucsacii si am pornit pe una din vai.

Era putina apa pe piriu,asa ca puteam merge fara sa ne udam prea tare.Am strins gramajoare cu pietre pe care urma sa le luam,dupa ce le mai alegem o data,la intoarcere.

A fost o zi frumoasa.Ne-am plimbat prin padure,pe vaile adiacente,ne-am catarat pe un versant ca sa ocolim cascada,chiar am stabilit un loc unde,daca ar fi dupa noi,ne-am face  casa.Eram din nou copii si visam prin padure,pe munte.

La intoarcere,cu rucascul pe jumatate plin de pietre,deci destul de greu,mi-a fost lene sa ocolesc cascada.Ar fi insemnat sa fac un ocol de vreo doua sute de metri,asa ca m-am hotarit sa cobor pe peretele cascadei.Nu erau mai mult de zece metri.Curgea un firicel de apa,erau muschi si m-am gindit ca gugulici (pup,pe vine)pot sa alunec pe picioare si pe rucsac fara probleme pina jos.

Zis si facut.Atita doar ca muschiul s-a terminat brusc,cind nu mai era loc de intoarcere,iar eu am fost proiectat in fata si tras cu putere de rucsacul cu pietre.Putin lovit la genunchi,cam cit sa stau cu gura deschisa ca pestele si senzatia ca ma umfla risul,m-am oprit cu capul in jos cu rucsacul blocat in crengile adunate in groapa de la baza cascadei.Nu m-am lovit la cap-nu mai era nevoie…

Vazind ce manevre de zbor fac,Puiu a luat-o la fuga,roata prin padure,sa vada daca am patit ceva.

Am incercat sa ma extrag de-acolo,dar n-aveam cum sa ma sprijin in miini din cauza crengilor,plus rucsacul bine plantat printre crengi.

Nici nu era chiar rau.Ceva mai jos de ochii mei curgea lin piriul.Printre crengi treceau raze de lumina care sclipeau printre pietre,era umbra,racoare si undeva,cam pe direactia nasului sclipea interesant ceva.Cumva am pus mina pe acel ceva.Consistenta de piatra.Si l-am asteptat pe Puiu.

Normal,ca nu ziceam nimic.Ce sa fi zis?Dar asta l-a speriat pe el.M-a tras incet de picioare,mi-a luat rucsacul cu grija sa nu-mi schimbe pozitia gitului si cu groaza astepta sa-mi vada moaca.

Cind am dat ochi in ochi,a auzit padurea aceea cel mai mare hohot de ris din intreaga ei existenta.Am ris amindoi pina ne-a durut stomacul.

Dupa care ne-am uitat ce am in mina.

Un lemn.Un lemn opalizat.Nu mare,dar pentru noi,deosebit.

Lemn opalizat

Lemn opalizat,detaliu

Am gasit atunci si agate,si jaspuri ,dar nici un alt lemn.

In general,din 100 de kg de pietre culese si carate in spate pina la masina,cam 5-10 kg  sint piatra semipretioasa in sine si cam la 1-3 kg au aspect deosebit dupa prelucrare.La multe pietre pare sa fie ceva care pare ca se intinde spre interior,dar dupa ce ajungi acasa si le tai,constati ca nu e nimic.

Relativ tirziu,am reusit sa slefuiesc lemnul.

Clopotelul

E o amintire si un comentariu  la fintinile Zinnaidei .

Fotografiile sint din mai multe locuri.

Chemare

Eram cu un prieten in Metaliferi in cautare de pietre.Nu orice piatra.Cautam ceva coraligen si asta presupunea multa,multa miscare.E drept ca am fi putut gasi repede,dar n-a fost sa fie.Am umblat doua zile  tentati de calcedonii,agate,jaspuri.Un lemn tot am luat,dar a fost singura concesie.

Era extrem de cald,pe unele pirae nici nu era apa,padurea era apasatoare si nici la umbra nu era racoare.

Munte

Mai ieseam printre paduri in speranta unui curent de aer sau poate gasim un ochi de apa sa ne racorim un pic.

Padure

Atita frumusete in jur.Iarba pina la briu,florile zimbeau in soare,gizele cintau melopeea vietii,iar noi ne tiram suparati ca am luat rucsaci,ciocane,haine,ca sintem incaltati si mai ales ca nu ne-am luat cu noi… apa.

Si apa?

Deja ne pregateam sa ne intoarcem la locul und am lasat masina si unde aveam si apa cind,in linistea padurii am auzit clinchet de clopotel.

Am crezut ca mi s-a parut,dar si prietenul meu a ciulit urechile.Cu cit ne apropiam de un drum de padure,

Drumul din padure

auzeam si mai limpede un clopotel care suna,suna si ne chema.

Cind,dupa un cot al drumului am vazut clopotelul,ne-au dat lacrimile.Era montat deasupra unui ciurgau (o teava prin care curgea apa dintr-un izvor),iar niste crengute antrenate de apa loveau clopotelul.Era o apa rece,rece de-ti inghetau dintii,curata si vesela.Deasupra  era o cruce din lemn brut,neprelucrat.

Am aflat mai tirziu ca in perimetrul acela (aprox 10 km patrati),cind este foarte cald nu este apa de loc si acela este singurul izvor care curge cu acelasi debit tot timpul anului si a fost gasit si amenajat de un localnic care nu doreste sa i se stie numele.Un om al muntelui.UN OM!

Zinna,acel izvor cu clopotel a fost unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut in viata mea!

Dupa ce am baut,ne-am spalat,botezat cu acea apa,am multumit omului care l-a amenajat in asa fel incit sa poata fi gasit,muntelui ca gazduieste o asemenea apa si lui Dumnezeu ca inca o data ne-a ocrotit.

La intoarcere am gasit piatra:

Coral opalizat si cu agatizare

 

O singura piatra

In urma cu citiva ani un prieten avea nevoie de ceva special,zicea el si n-a gasit printre pietrele pe care le aveam gata slefuite.Asa ca a venit cu ideea sa merg cu el pe teren,sa caut ceva pietre si sa le prelucrez,din care sa-si aleaga ce-i trebuia lui.

Cum nu pot refuza o iesire,ne-am urcat in masina si am plecat spre Metaliferi.

Ajunsi pe una din vaile pe care speram sa gasesc ceva pietre  m-am pregatit de cercetat si-l asteptam si pe el,dar n-a vrut sa vina.Zicea ca nu se simte destul de curat pentru a pasi printre aceste pietre,dar eu sa ma grabesc ca nu sta toata ziua dupa mine.Ce poate fi mai cumplit decit sa fii  acolo unde este munte,padure,piriu si cascada,pietre si sa nu poti sta,sa nu poti sa te bucuri de toate acestea la un loc.Asa ca am mers cam 2 Km in sus si dupa aceea inapoi si m-am prezentat la masina cu un bolovan care nu arata nicicum,decit o urma de semicristalizare.

Asta este! Hai acasa!

Nu esti normal? Am facut 200 de km pina aici si  alte doua sute inapoi doar pentru o piatra?

Da ce-ti inchipuiai,ca venim incarcam o bascula de pietre,care numai pe noi ne asteptau si eventual gata slefuite?

Dupa taiere si slefuire au iesit doua felii de agat.Una -pe care el si-a ales-o-este la prietenul meu si una mi-a ramas mie.

Agat

Asta s-a dus la el.In centru sint inserate trei bucatele de lemn silicifiat.

Agat

Asta a ramas la mine.Are o semicristalizare si doua bucati de lemn silicifiat inserat.

Diferenta de culoare la a doua poza e din cauza aparatului foto mai putin performant.E extrem de greu de redat culoarea naturala a pietrelor .

Cum am gasit o piatra

Eram undeva,in Metaliferi,la plimbare.Era un adevarat tur de forta sa vad tot ce-mi arata natura.Muntii acoperiti cu paduri,padurile salbatice sau aierisite,pasunile cu iarba pina la briu sau proaspat cosite mirosind a iarba taiata,piraiele vijelioase sau calme cu mici cascade si pietrele.Pietre comune,pe care le gasim oriunde sau specifice unei anumite zone,ici-colo cite un lemn sau mossagate sau agate sau agate cu ametist sau…

Am trecut prin sat sa ma indrept spre un versant cu citeva vai pe care voiam sa le vad.La ultima casa,o catelusa cu patru puiuti m-a atentionat ca nu cumva sa ma apropii de puii ei.I-am vorbit  calm si am trecut mai departe,deja in cautare de pietre.

Am mai mers un pic si m-am asezat la umbra racoroasa a padurii de pe malul piriului si am vazut catelusa cu puii iesind la plimbare spre padure.Isi scotea puii in afara curtii,la distractie,educatie.

Dupa spalarea pe fata si miini cu apa locului,in incercarea de a ma integra in natura,am mers mai departe.Piriul cu apa putina era destul de adinc,iar malurile greu de escaladat.Apa se strecura cu greu printre pietre mari aduse de viituri si ramase in locul unde apa n-a mai avut putere sa le miste.

Bucuros ca tocmai gasisem un lemn,m-am asezat sa fumez o tigara si sa ma umplu de frumusetea ,de linistea padurii.Liniste sparta de scheunaturi, latraturi ,un adevarat vacarm .Dar cum nu s-a mai auzit nimic am ramas locului.Dar la scurt timp a aparut catelusa,latra la mine,se intorcea in directie opusa si latra din nou.Am inteles,hai sa vedem despre ce e vorba. Am urmat-o si  am vazut de ce mi-a cerut ajutorul.Un catel a cazut in piriu,intre niste pietre pe care el nu le putea escalada sa iasa afara,iar catelusa nu ajungea pina la el sa-l scoata afara.

Dundulocul a miriit un pic si mi-a aratat dintii,sa nu-mi inchipui ca se lasa usor.L-am luat si l-am dus linga catelusa.Latrind bucuroasa,catelusa l-a spalat milimetru cu milimetru de noroiul si apa de pe el si sa vada daca nu-i lovit,ranit.Iar el,se giugiulea,se tavalea,isi pupacea mamica.Ceilalti catelusi n-au iesit de pe unde erau ascunsi.I-am spus catelusei sa bea apa,sa-i vina inima la loc si sa mearga acasa,ca le ajunge aventura.A mers la piriu,a baut apa dupa care a venit tiris la mine,dind din coada,sa-mi multumeasca.Am mingiiat-o mult,dupa care am trimis-o acasa.Cateii,tot catei.Ba sareau pe cite o crenguta,ba se certau cu un fir de iarba,ba mergeau tantosi,in pas de defilare.Cel cu „aventura”,cam satea pe linga catelusa.I-a ajuns.

Am coborit la piriu sa indepartez pietrele din pozitia in care erau.Sa nu se mai intimple cu un alt animal .Si unui om,daca-i aluneca piciorul acolo,putea sa si-l rupa.

Doua din pietre erau bolovani.Una…sa vedeti ce era…

Mossagat

Mossagat-cealalta fata

Mossagat-cu lumina din spata

O felie de lemn silicifiat

Mossagatul are doua parti distincte.Una cu mossagat si una cu cuartifiere cu semicristalizare si insertie cu un cristal-probabil de calcit.