A ti tu di ne

In curtea instituţiei în care îmi pierd cîte nouă ore în fiecare zi, pierdut printre marea de betoane este un corcoduş.O frumuseţe, bogat, înalt şi plin de flori, cînd e vremea florilor şi de fructe pînă cînd pică pe jos şi pute de mori.Altfel e locul de întîlnire al fumătorilor, la umbra lui deasă unde ne povestim poveştile, ne bucurăm de spectacolul vrăbiuţelor care se joacă de-a prinsa, povestesc, se ceartă.

După o zi în care stau cu ochii în monitor, cînd ies afară mă uit coanciş ( cruciş), în plus zecile de maşini parcate jur-împrejur au o grămadă de chestii care strălucesc în lumina soarelui şi care direct în ochii mei îşi infig strălucirile.Se pare că astfel am îndeplinit condiţia de a-mi lua ochelari de soare.Nu prea am folosit pînă acum, căci îmi place lumina naturală.

Buun! Si merg cu soţia la un magazin cu astfel de produse.O fătucă număra tastele telefonului, dar cînd ne-a văzut l-a lăsat şi ne-a luat în primire.Ne-a arătat tot ce are prin magazin, culmea, nu numai cei mai scumpi ochelari şi ne-a zis că la părul meu mare s-ar potrivi, cel mai bine, ochelari …„jon lenon” , dar să am mare atenţie că la jon lenoni trebuie A ti tu di ne.

Deşi eram tentat să o întreb ce înseamnă „atitudine”, am renunţat la un cot de-al soţiei şi după ce am ieşit din magazin am tras un mare hohot de rîs.

Acum, mă dau cu jon lenonii, dar m-a atenţionat soţia că de cînd port jon lenonii sînt cam acru şi n-am atitudine aşa că, de cîte ori îmi amintesc, trag un zîmbet mare cu dinţi.

Reclame

Orăşeneşti

Da, orăşeneşti, că dacă ies din ce în ce mai rar încep să văd şi normal să ma enervez, cu cele de prin oraş.

Am mai fost pe afară un pic, dar iar n-am reuşit să fac poze ca lumea cu Canonul.Ceva nu fac eu bine.Am găsit aseară un manual de utilizare şi o să-l studiez în amănunt.

Deci, abia aştept să mă pensionez – că acum n-am timp- şi să merg pe la primărie să-i iau de moţ pe primar şi pe consilieri.E cît se poate de clar că tot ce se face în Cluj este pentru tineri şi pentru pensionari.Restul…

Toate Untoldurile, concertele, zilele şi nenumărate manifestări sînt pentru cei care au timp.Ceilalţi n-au decît să meargă la muncă  şi să cotizeze.Că în fiecare an îmi vine de la primărie o scrisoare în care mă anunţă cît am de plătit.Dar li se fîlfîie de nervii mei, de cît mă oboseşte şi enervează cînd închid circulaţia în jumate oraşul, cînd în loc să mă odihnesc şi să mă pregătesc pentru o nouă zi de muncă stau şi ascult başii ( că ăia se aud tare) de la diferitele manifestări şi să-mi caut alte zone de plimbare sau relaxare, căci parcurile sînt închise pentru autohtoni din cauza untoldurilor.

Buun şi să-i iau pe consilieri de urechi şi să-i dau afară cu picioare în cur. Să le amintesc că reprezintă toţi clujenii ,nu doar pe cei înmatriculaţi în diferite partide sau de diferite naţionalităţi.Cei care nu sînt partidişti şi au toate naţionalităţile în amestec n-au nici un drept?

Zilele trecute la nu ştiu ce tv a apărut un sondaj cu orăşenii din Europa mulţumiţi sau nemulţumiţi de oraşele lor.Si printre cei mai mulţumiţi au figurat şi clujenii cu  70%.

Oare pe cine au întrebat? Pe cei care stau pe băncuţe şi studiază o zi întreagă cît de sus se ridică apa de la arteziene? Că cei care circulă cu maşina sau mijloacele de transport în comun îşi cer moartea de căte ori au mers dintr-un loc în altul în oraş.

Se laudă edilii că au luat autobuze noi, dar de cînd le-au adus e şi mai greu de circulat.Pentru că sînt mari, cu burduf şi blochează întersecţiile.

Sau i-au sondat pe tinerii care se mută dintr-un bar în altul sau pe cei care se mlădie ca sălciile în bătaia vîntului din cauza etnobotanicelor şi care sînt din ce în ce mai mulţi?

Care parcuri, care verdeaţă? Că se construieşte într-o veselie oriunde mai este cîte un metru de spaţiu eliberat de moartea vreunui bătrîn.Si normal, se construiesc blocuri  cu puţine locuri de parcare sau fără, dar cu grijă să taie toţi copacii care se mai găsesc prin zonă.

Dacă mai amintesc că s-au înmulţit şi avioanele care vin şi pleacă, toate pe deasupra oraşului, făcînd un zgomot că-ţi tremură cordul, am zis aproape tot.Deci care sînt cei 70% dintre clujeni mulţumiţi de oraşul lor?

La Chei

Zeci de mașini parcate civilizat.

Salvamontul își face simțită prezența.

Cățărători,

Traversări,

Cunoștințe noi,

Si gata cu frumosul.

Zeci de turiști cu copii mici, o grămadă de gravide, de parcă a fost concurs sau întîlnire.Din păcate faptul că sînt mai accesibile, nu înseamnă că nu e periculos în Cheile Turzii.Cărarea de pe versanți are pietrele atît de șlefuite încît oricînd poți aluneca și cazi.Nu mult, doi trei,  cinci metri, dar suficient să-ți rupi mîinile sau picioarele sau să te julești rău.

Unul din poduri este stricat.Unii trec oricum pe el ( lipsă scînduri ), iar alții prin apă.

Copiii nesupravegheați sînt în pericol.

În urmă cu cîțiva ani era taxată intrarea în Chei, iar banii erau folosiți pentru întreținere.

De cel puțin doi ani nu se mai taxează intrarea și se vede.

E multă mizerie, podurile sînt stricate, și ce e mai rău și urît, nu este  WC.Turiștii, excursioniștii, alpiniștii își fac nevoile pe malul pîrîului.Dacă te apropii de maluri riști să calci într-o grămadă de rahați.

Nu-i bine, nu-i frumos.

Degeaba are Salvamontul un sediu frumos și este și un refugiu, dacă toți cei care vin aici ( se vorbesc toate limbile pămîntului ) nu sînt în siguranță și trebuie să pășească printre mizerii.

Sînt dezamăgit.

Oare

M-am dat mult cu maşina.Din 1974.

Intotdeauna am visat să particip la curse, mai ales că aveam de la cine să învăţ aici, la Cluj.Dar n-a fost să fie.Singurele curse la care am participat au fost cele cu carturi, neoficiale.La cartodrom eram carturi cu motoare de Mobra, blocate in viteza a doua, să se poată da şi cei mici, fără probleme.După ce se încheia programul, montam schimbătoare pe cîteva carturi şi ne dădeam pînă ameţeam.Depășiri, ieșiri în afara pistei, rotiri, chiar mici accidente,viteză cît putea motorașul de Mobra,pe linia dreaptă.Era tare frumos.

Acum, n-am ieşit din casă din cauza unui film cu curse auto.Il trăiesc de parcă aş fi acolo.

Nu, nu sînt vitezoman.Imi place să mă dau cu maşina. Să văd tot ce se întimplă în jurul meu, să văd peisajul, căprioare, păsări, copaci, iar asta nu se poate la viteză mare, cînd vizibilitatea se reduce la un culuoar  îngust , pe șosea înainte.Imi place mai mult șoseaua de munte, cu viraje multe, decît soseaua dreaptă.Mi se pare plictisitoare.Imi place să alunec ușor peste denivelări,ca și cu o barcă pe valuri, nu să trec, in viteză, pe deasupra lor.

Sînt, mai degrabă prudent, atent la toți cei din jurul meu-mai ales că par să fie foarte mulți aceia care nu cunosc indicatoarele și legea circulației, în general.

Pentru mine și condusul e o joacă.Mă joc așa cum o fac cei mici, cu seriozitate.

Zilele trecute am făcut ceva modificări in casă, iar pentru asta a trebuit să strîng toate pietrele în cutii.

Intenția era să le las în cutii, dar nu pot.Imi sînt dragi și mi-e drag să le văd.

Din păcate nu mai încap toate cîte au fost înainte pe rafturi.

Oare pe care să le scot, pe care să le mai pun.Pentru fiecare piatră am mers kilometri pe teren, am cules-o din apă, din noroi, am dus-o în spate sau in sacoșe de mi s-au lungit mîinile.Pe unele le-am tăiat sau doar le-am șlefuit manual zile, săptămîni, luni, micron cu micron, pînă au ajuns în faza asta.

Am renunțat la multe din ele pentru a-mi putea susține financiar pasiunea.Au ajuns prin toată lumea, la alti pasionați, iubitori de pietre.

Ca și drumeția, ca și mersul pe munte și studiul , parțial al geologiei si colectarea și prelucrarea pietrelor a fost tot o joacă.

Acum, dacă nu mai șlefuiesc, merg mai puțin pe teren pentru recoltare, parcă mi-e greu să nu le văd pe cele pe care le-am păstrat încă pe lîngă mine.

Oare am rămas  un copil care, încă, se mai joacă sau încep să dau în mintea copiilor?

Poza 202

Frica

De cite ori sint intrebat, intr-o doara: ce mai faci? raspund: ce vreau!

De data asta n-am facut de as fi vrut si ma doare.

Dimineata, cind merg la lucru, pe strazile din oras este un trafic infernal.Chiar pe trecerile de pietoni, pe verde pentru pietoni, trebuie sa fii atent la masini, ca e posibil ca unul sa fie cu telefonul la ureche sau sa se uite in alta parte si sa treca peste tine.

Azi dimineata in timp ce mergeam la lucru am vazut pe strada pe una din benzi, la mijlocul ei, un porumbel.Asteptam sa zboare de acolo linistit ca nu va avea probleme pentru ca zboare extrem de repede.Dar el nu se misca de acolo.

Statea pe loc, cu fata spre masinile care veneau spre el.

As fi vrut sa merg sa-l iau de acolo si sa-l pun pe trotuar, dar nici o secunda nu se rarea traficul.Veneau masinile fara intrerupere.

Am plecat, lasindu-l acolo.

E drept, nu mi-a cerut ajutorul.Iar mie mi-a fost frica.

Inca mai sper ca l-a luat cineva de acolo sau s-a oprit o masina si soferul l-a pus pe trotuar.

Mi-e inima grea ca l-am lasat in drum, privind in fata si asteptind inevitabilul.

Poza 93

1975