Muntele

Constat cumva, cu parere de rau, ca nu mai este abordat muntele asa cum o faceam eu, si altii mai demult.

Vad la Adrian,https://buceginatura2000.wordpress.com/

si cei care comenteaza la el ca vorbesc numai de trasee, de marcaje, de obiective.

Mergeam pe munte sa ne abandonam lui.Ii vorbeam, ii multumeam ca ne lasa sa ne plimbam pe cararile lui, ca ne hraneste cu belsugul lui, ca ne racoreste si ne astimpara setea cu apele lui cristaline, ca ne adaposteste prin padurile si grotele lui.

Mergeam pur si simplu intr-o directie fara marcaje, fara trasee, fara obiective.Si-atunci poti sa vezi muntele, il poti simti, poti sa depasesti obstacolele care iti ies in cale fara mari probleme, poti vedea frumusetea la ea acasa.

Mergeam cite o saptamina fara sa intilnesc pe cineva, iar cind intilneam putea fi un localnic, sau un alt abandonat ca si  mine si care abia astepta sa ne vedem fiecare de drum.

E drept, Adrian fiind ghid trebuie sa urmeze marcaje, sa-i invete pe turisti cum sa urmeze marcajele.

Pentru noi era suficient sa stim din ce directie rasare soarele si aveam posibilitatea sa ne orientam, era suficient sa stim ca fiecare piriu se varsa intr-un altul mai mare si ca in apropierea apelor sint localitati, daca am avea nevoie de oameni in preajma.

Mai zice citeodata Adrian ca pe traseul cutare se urca „bara la bara”, atitia turisti sint.

Adica toata lumea se inghesuie in acelasi loc si te freci unul de altul ca in oras, pe trotuar?

Asta nu mai e drumetie, nu mai e iesire din cotidian, nu mai e abandon in natura.

Da poate gresesc eu, poate mai sint inca multi care merg pe munte pentru munte nu pentru a fi vazut, a se intilni , sau pentru ca asa-i la moda.

S-ar putea spune ca tot ce am zis acum se incadreaza in categoria:rautati.

Sus la Chei

Simbata am pornit destul de tirziu de acasa si normal,cel mai apropiat loc sint Cheile Turzii.

Am mers in partea din spate a Cheilor,dinspre Sandulesti,am lasat masina in parcare si am pornit spre chei.

Oare unde mergem?

Zice sotia,sa urcam pe versantul impadurit.

Poate va amintiti de : https://fosile.wordpress.com/2011/04/13/curiozitati-casnice/

Start

Start

Nici nu indrazneam sa ma gindesc la apropierea de margine daca ajungem sus,dar pe caldura asta e mai bine sa ne plimbam prin padure.

Un prim popas la umbra unui pom inflorit,

flori

flori

Directii

Directii

N-am putut sta prea mult si am pornit inainte

de la umbra padurii de aluni

de la umbra padurii de aluni

Catelul alerga de la unul la altul,dar urcusul era extrem de greu.Abrupt.Noroc ca era umbra.

Greu la deal...

Greu la deal…

Carari

Carari

directie

directie

Parca era din ce in ce mai greu si nu se intrevedea virful,platoul de sus al cheilor.

Am pornit singur in cercetare si daca mai este mult ne intoarcem.

Nu mai era mult,

Spre

Spre

M-am asigurat ca se poate sta suficient de departe de  margine (din pacate nu este nici un grilaj de protectie),sa nu-i fie rau sotiei si m-am intors dupa ea.

Am mers eu in fata  si …

Belvedere

Belvedere

Pentru mine a fost mai mult decit „Belvedere” sa ne bucuram impreuna de inaltul Cheilor,a muntilor,fara sa ne  fie rau,fara sa ne fie frica.

Cheile Turzii

Cheile Turzii

Nu eram chiar pe platou,dar era suficient.

Inca citeva poze  la o tigara si  o cafea

Sus

Sus

Un zimbet de familie

Un zimbet de familie

si ne-am intors.

Pentru mine a fost una din cele mai frumoase iesiri in familie.Fara incidente,fara cazaturi,fara frica.Doar noi si natura atit de frumoasa doar pentru noi.