Prin padure

Era pe la sfirsitul anilor ’70.

Aveam o suparare  si trebuia sa iau o hotarire.

Si cum aveam citeva zile libere, m-am gindit ca muntele, padurea mi-ar limpezi gindurile si m-ar ajuta.

I-am spus si mamei care mi-a sugerat sa iau cu mine si folia cu care am acoperit mobila la zugravit ( ca, poate, ploua) si m-am pregatit de drum.

Cind am coborit din autobuz, la Lunca, pe valea Ariesului, a inceput ploaia.Fara tunete, fara fulgere, doar ploaie.Cind mai tare, cu bulbuci, cind mai slaba, dar fara intrerupere.

Mergeam prin padure, pe ploaie, fara ginduri.Doar sunetul ploii ma insotea constant si monoton .

In conditiile astea poti merge zeci de kilometri fara sa-ti dai seama de timpul trecut, de distanta parcursa.Pas dupa pas, intr-un tirziu am ajuns la baza unui perete stincos pe care chiar n-aveam nici un chef sa-l  escaladez si nici sa caut o ocolire spre stinga sau spre dreapta.

Am cautat  o adincitura in perete, intr-un loc in care nu este nici o siroire de pe stinca si nici nu sint urme de animale( sa nu fie nevoite sa-si schimbe drumul obisnuit ).Mi-am facut o copertina deasupra adinciturii din stinca pe care am intins folia data de mama, am asternut pe jos cu frunze si m-am cuibarit in adapost.

Nimic nu  poate fi mai placut decit sa fii pe munte, in padure, intr-un adapost uscat si cald si sa fumezi linistit uitindu-te cum ploua.

Intr-un tirziu, in noapte, am adormit.

Am dormit ca un prunc si m-am trezit odata cu soarele care incerca sa-si strecoare raze printre nori si printre coroanele copacilor.

Mi s-a parut ca misca ceva la picoarele mele, dar cind am catadixit sa ies din sac, nu era nimic…,doar o urma , destul de mare si inca calda.De parca ar fi stat mai mult timp cineva, ceva acolo.

Putea fi  ciine,  lup, vulpe,  om.Dar n-am vazut astfel de urme pe pamintul ud din jurul adapostului meu.

Oricum, cineva- animal sau om- a stat toata noaptea la picioarele mele si mi-a vegheat somnul sau doar s-a adapostit de ploaie simtindu-se in siguranta alaturi de mine.

Un vot de acceptare, un vot de incredere.

Am lasat acolo toata mincarea pe care o aveam, am multumit padurii si muntelui si am pornit spre casa.

Stiam cum trebuie sa procedez.

Supravegheati

Aveam chef de o plimbare pe dealuri, prin paduri, pe munte.Nu catarare, nu biciclete, doar plimbare hai hui.

Asa ca, ne-am urcat in tren si-am mers pina la Bistrita.De acolo cu o ocazie pina la Cimpulung Moldovenesc de unde urma sa pornim pe Dorne spre  Muntii Rodnei si inapoi.

La Cimpulung am facut halta la Ocolul Silvic pentru informare.Ce fel de animale de prada sint in zona, pe unde este voie si pe unde nu pentru campare, ce avem voie sa rupem din natura si ce nu.

Dupa ce ne-au legitimat, ne-au spus de ursi, lupi, vulpi, porci, risi, pisici salbatice.Dar sa nu ne facem griji ca fiecare isi vede de treaba lui.

Vazind ca n-avem cort si ca vrem sa ne facem adaposturi, ne-au dat un cutit de vinatoare, rizind in hohote la vederea briceagului nostru  o toporisca cu coada scurta, bine ascutita si o folie mare de nailon spunindu-ne sa facem adapost de cel putin un metru de la sol, sa-l acoperim cu crengi si frunze si-apoi sa punem folia deasupra.In special daca ajungem in zona codrilor din Muntii Rodnei si unde ar putea fi risi sau pisici salbatice.

Sa mincam dimineata , la plecare, nu seara inainte de culcare  cind ramine mirosul de mincare in preajma noastra si poate atrage animalele.

A fost o saptamina de vis.Ne-am dat pe pante cu scoarta de copaci, am stat cu picioarele atirnate in gol urmarind ulii si chemindu-i cu fluiere facute din rachita, ne-am scaldat in ape reci de munte sau ne-am burdusit cu mamaliga cu brinza pe la cite o stina.

Dupa ce am ajuns in munte, ne-am leganat o zi intreaga in virful unor brazi inalti, cu toata padurea la picioarele noastre, bucurindu-ne de unduirile ei in vint, de vocea ei, de soare.

N-am vazut nici unul din animalele de care ne-au spus la Ocolul Silvic.
La un moment dat , la intoarcere  am simtit ca, parca cineva, ceva e cu ochii pe noi.Parca ceva ne urmarea fiecare miscare, ne numara respiratia.Nu ne-am agitat prea tare, atita doar ca am fost mai atenti  prin padure la ce se intimpla in jurul nostru.

Nu era ca o amenintare directa, sau sunete speciale .Dar simteam ca sintem observati permanent, ca cineva, ceva este in preajma noastra, jur-imprejurul nostru.Calca pe urmele noastre si noi la rindul nostru calcam pe urmele a  ceva.

Nu departe de Cimpulung, am intilnit un padurar.

Cu o iarba in gura, cu flori la palarie, cu arma rupta in doua pe brat, zimbind cu toata fata.

No, cum v-a placut pe la noi? ne-a intrebat.

Foarte frumos, parca e paradisul aici, dar in ultima parte am fost supravegheati de ceva sau de cineva.

A inceput sa rida in hohote.

Da’ cum v-ati inchipuit voi, ca treceti pe teritoriul lupilor ca pe strada voastra?

De cind ati intrat in zona lor v-au fost in preajma si i-ati simtit doar cind ati fost prea aproape de catelele cu pui.

O sa mai stea o zi intreaga ,  unul sau doi de paza, dupa ce veti fi plecat si-abia apoi s-or intoarce  la alte treburi.

Am returnat , cu multumiri, cutitul si toporisca si ne-am promis ca vom mai veni .

Eram incarcati de frumusete si de puritate.