Poleiul

Dimineaţă, cum am ieşit din scara blocului am făcut o manevră a la Fred Astaire în Dansînd în ploaie şi m-am încălzit instant.

Hopaaa! Deci, e polei.Am continuat să merg mărunt, mărunt pînă mi-a venit ideea să  merg pe carosabil.Acolo au aruncat drumarii diverse chestii şi  nu-i alunecuş.Din păcate, pe  parcursul pe care îl fac în drum spre locul de muncă sînt şi zone  cu sens unic pentru maşini, cu doar două benzi de circulaţie, din care una ocupată de maşini parcate.Cum să te mai înghesui printre cele care circulă  normal, aşa că   pe trotuarul îngust de o persoană am mai făcut o manevră cu care sigur aş fi reusit să iau notă mare dacă m-aş fi înscris la examenul de admitere la Cirque du soleil.

Drumul de 8 km pe care îl fac zilnic dus-întors , îl parcurg în 30 de minute dacă prind toate semafoarele pe verde şi dacă nu, în 40 de minute.Azi am făcut o oră şi-s obosit de parcă am mers o zi întreagă pe munte în sus printre bălării.

Asta mi-a amintit că am prins un Crăciun cu polei.Da era polei total, că nu mişca nimic în tot oraşul, dar noi, care eram tineri şi zmei, neaparat am vrut să mergem în celălalt capăt al oraşului, la colindat.

Alea cururi date de pămînt, lopoşiri ( lipiri), urcat dealul în patru labe şi  pe cînd să ajungem sus ne scurgeam pe  burtă înapoi la bază rotindu-ne  .Ne-am distrat,  am rîs, am cîntat, am colindat împreună cu un grup, care ca şi noi se jucau de-a dominoul  şi spre dimineaţă  am  reuşit să ajungem înapoi acasă, fără să fi reuşit să ajungem la destinaţia propusă.Uzi leoarcă de transpiraţie şi transparenţi de la ploaia care îngheţa pe hainele noastre, ne mişcam şi alunecam în poziţii demne de teatru de pantomimă.

Eu sînt bine. Unii din colegii  care vin pe jos au febră musculară.

Ce frumoooos

Se pare ca statul acasa te scoate din obisnuintele …obisnuite.

Am uitat de Miercurea fara cuvinte.Nu-i bai.

Am reusit cu greu sa gasim cadourile de la Mosul.

A fost asa de frumooos…

M-am schimbat de 15 ori pina am gasit,in al treilea magazin,pantalonii pe care a vrut Mosul sa mi-i aduca.Imi venea sa musc si cum intram intr-un magazin cautam cabina sa ma apuc de dezbracat.Dar m-am bucurat tare pentru pantaloni.

Ne-am uitat prin toate standurile pe care le-am intilnit dupa Animall pentru Dumitru,dar n-am gasit.Sper ,totusi,sa gasim si sa-i facem o bucurie.

Am intrat si pe la Lidl,la un magazin deschis cu citeva zile inainte.

Ma rog,tot felul si…uau,Scaner pentru film!

L-am intors pe o parte,l-am intors pe cealalta,m-am uitat la pret-79 de lei,cu reducere.Imi trebuia,dar inca n-aveam numitorul comun.Trebuia sa mai coacem problema.

Ploaie,pe trotuare lunecus,catelul trage de parca ar fi concurs.I-am promis ca daca din cauza ei cad,o bat.

Bradul,cadourile sub el,ne-au colindat aceiasi doi frati de la parter,dar de data asta separat.Fiecare cu cite un prieten.Acelasi Dom,Dom sa inaltam si gata.

Ce frumooos…

N-am auzit colinde pe strazi,nici la noi pe scara,nici n-am vazut colindatori.

E drept nici noi n-am fost decit pe la mama si,repede acasa.

Prietenii nostri n-au acum masina si n-au chef sa circule cu troleul.Noi avem masina,dar n-avem chef de excursii in capatul celalalt al orasului .

Cind s-a deschis am mers la Lidl sa iau scanerul.

Nu mai este.

Aha!

Si nici la celelalte magazine Lidl din oras.

Ce fain!

In rest,pe acasa,la TV nu mai mult de 10 minute pe un program-sa avem timp sa ne informam.

Somn,plimbari cu catelul pe lunecus si ploaie

Ce frumooos!

Si in urma cu 30 de ani,de Craciun ploua si era polei.Dar noi aveam chef de plimbare pe lunecus,prin ploaie.Rideam tinindu-ne de mina si cazind impreuna.

Ei,de miine o luam de la capat.Gata odihna!

Eu nu,ca  ne-a dat-din zilele noastre de concediu- pina in 7 ianuarie.

Ce frumooos!