De-ale părinţilor

Azi-dimineaţă în drum spre lucru m-am întîlnit cu un prieten.

Normal ne-am salutat cu bucurie şi l-am întrebat ce face acolo.

Stau, zice şi mă uit cum merg alţii la muncă.

Că eu m-am lăsat.Da nu-i bai, că am din ce trăi.

Da de ce te-ai lăsat? l-am întrebat.

Păi, de cănd s-a mărit  mimimum pe economie, aştia ne-au tăiat sporul de vechime şi cîştigam mai puţin decît înainte.

Da, zic fetiţa ta ce mai face?

La naiba! A plecat de acasă.E cu unul şi stau în chirie.

Bine mă, da ce-ai vrut? Să stea cu voi şi să crească nutrii?

Coabitează, zic.

Să se căsătorească, să facă unu, doi, trei copii şi-apoi n-au decît să muncească şi să coabiteze cît vor , că la 31 de ani ai lor doar muncesc – să facă carieră.Si cînd s-or trezi că vor familie o să fie nişte legume zbîrcite şi îmbătrînite înainte de vreme şi or umbla  la medici  să le facă aspirări şi să-i invitro-eze şi alte manevre nu numai costisitoare, dar care le pune şi viaţa în pericol.

Adică, vrei să fii bunic?

Da, vrem să fim bunici.Pînă sîntem încă tineri, nu cînd om fi mumii.

Da cu ei aţi stat de vorbă?

Pînă acum am tot încercat, dar nu prea au ascultat, dar o să mergem toţi bătrînii- şi noi, şi ai lui- la ei să-i luăm la întrebări.

Merg că eu nu m-am lăsat de servici.

Servus!

Servus!

E azi sau miine?

Munceam la ITA-marfa ( Intreprinderea de Transport Auto, sectia de marfa), la depozitul de piese auto.

In ziua aceea am primit un camion de marfa si a trebuit sa o descarcam pe categorii, sa o receptionam si sa o aranjam in rafturi.Fiind piese de camion,multe erau grele si foarte grele, dar noi toti eram tineri si zmei si nu ne mai incurcam cu ridicatoare sau carucioare.Le luam in brate -unele toti trei- si le duceam in depozit.

Cind am ajuns acasa eram rupt de oboseala si dupa ce am mincat m-am culcat un pic.

Cind m-am trezit era lumina puternica afara.Sapte fara un sfert.

Uau! Pe sapte trebuia sa fiu la lucru…

M-am imbracat rapid  si am iesit in fuga din casa, spre mirarea mamei.

Ca sa ajung la lucru trebuia sa iau troleul pina la Catedrala, sa merg pe jos pina in piata Mihai Viteazul, de unde luam autobusul 13 pina pe str.Cimpina .

In fuga spre statie mi s-a parut mie ca e cam multa lume pe strada, dar n-aveam timp de studii ca venea troleul.

In troleu erau multi tineri, care merg la scoala  mai tirziu si lipseau parintii cu copii mici, pe care-i duceau dimineata la crese sau gradinite inainte sa ajunga la servici.

Ceva, ceva imi spune ca nu-i in regula.

Cind am coborit la Catedrala imi era aproape clar ca e azi seara, nu miine dimineata si nu trebuie sa ajung la servici, dar cind am intilnit o prietena care m-a oprit din alergare, am intrebat-o: e azi sau miine?

Rizind in hohote, m-a asigurat ca e azi si nu voi intirzia la servici si luindu-ma de mina am mers impreuna la o cafea, dupa care , pe jos, agale,  ne-am intors acasa.

Niciodata n-am intirziat.Nici la munca nici in alta parte.

Noul loc de munca

In urma cu patru ani,firma la care eram angajat a fost preluata de alt patron(vinzare-cumparare).

Am fost trimisi in concediu de odihna si urma dupa concediu sa mergem direct la noua firma pentru repartizarea la locurile de munca.

Eram intr-un cabinet stomatologic cu degetul doamnei doctor in gura,cind m-a sunat dir.ec. de la firma veche sa-mi spuna sa merg miine la interviu.Ma asteapta acolo.

Nu stiam cine e cine.Mi-a zis dir.meu ca o sa fie patronul,dir.adj. si alti din conducerea firmei.

Am intrat impreuna,am salutat-n-a zis nimeni nimic.Se uitau toti la mine fara un cuvint.Am inceput sa ma invirt incetisor ,sa ma poata vedea in totalitate ,dupa care am mai salutat o data,dar mai tare si mi-au raspuns toti.Mai mult nu m-a lasat dir.meu sa spun.A preluat el si a spus ca muncesc cit 15,daca merita si nu-si bate nimeni joc de mine,ca nu ma las calcat in picioare si ca spun ce este de spus,la modul constructiv,iar daca e nevoie stiu si sa injur.

O doamna a zis interogativ:parul?

I-am raspuns pe scurt: natural 100%,il tund o data pe an,dar nu tai mai mult de 20 cm  din el.Dupa pozitia gurii,se pare ca nu  se astepta la raspunsul asta.

Am fost repartizat la departamentul…,pina aprofundez sistemul de lucru si programele pe calc.dupa care mergeam sa lucrez in domeniul meu de activitate.

Birou cu 9 persoane,cel mai batrin cu 12 ani mai tinar ca mine.Normal ca am fost plasat linga usa.Usa pe care nimeni nu stie sa o inchida si nu reactioneaza la replici gen:lepedeu;acasa ai senzor;ti-e inclinata locuinta,asa ca am pus un afis mare:VA RUGAM INCHIDETI USA!

Nici vorba sa-l vada cineva.Am mai pus unul si mai mare.Ei,acum au inceput sa-l vada,in afara de dir.de departament care era atit de pretios si important ca intra (nu mai este ) preocupat,lasa usa larg,nu saluta,nu se uita in nici o parte si intra in celalalt birou.Asta pina cind m-am dus dupa el,l-am luat de minuta,l-am adus la usa si i-am aratat ca are clanta si pe partea asta.

La citeva luni,vine in viteza cineva,lasa larg si vrea sa vorbeasca cu seful de birou.Nu l-am lasat.Fara sa-mi ridic privirea am zis:Alo,domnu!Usa asta nu e cu senzor si trebuie inchisa dupa ce o deschizi si dupa ce saluti,ca pe aici asa se face!

Buna ziua!Imi cer scuze! A vorbit ceva cu seful de birou si a plecat dupa ce a salutat frumos si a inchis usa dupa el.

Colegii agitati mi-au spus ca era patronul.

Foarte bine,inseamna ca de acum stie sa salute si sa inchida usa pe care o deschide.

Si culmea,acum stie!