Catelusa noastra

Are trei ani.

E lipicioasa,calda,catifeluta.De multe ori,cind vreau si eu sa ma culc trebuie sa o dau un pic la o parte,sa incap si eu.Toate locurile sint ale ei,dar in brate ii place cel mai mult.

Ne intimpina vesela,fericita de parca nu ne-a vazut de un an,de fiecare data cind venim acasa si ne jucam de-a muscacitul.Adica ea ne prinde de mina si ne musca marunt  miriind si scotind tot felul de sunete ,iar noi  incercam sa ne ferim mina si sa o prindem de picioare,de urechi.

Nu prea are rabdare si cind ne pregatim sa iesim face mult zgomot.Si culmea,la un catel mic are o voce extrem de puternica.

Si bineinteles,cind iesim afara anunta tot cartierul ca a iesit,ca e cu noi,ca merge la plimbare…

E tare prietenoasa.Cel mai prietenos catel din citi am avut pina acum.Dar e prietenoasa,in special cu oamenii si-i este frica de copii.

Pe strada e aproape la fel ca inainte de 1989.Oamenii se uita in jos,incruntati,suparati,cu griji.

Prin zonele pe unde ne plimbam are prietenii ei.O fata grasa,vesnic incruntata si suparata de rautatea colegilor ei si cind o vede,ma trage sprea ea ,dind din coada de zici ca-i va sari de la loc si o pupa.Iar ea,fata este fericita.Cineva o iubeste.

O maturatoare cu care se intilneste dimineata si care a zis ca copii ei nu se bucura atit de mult cind o vad.E si ea fericita si se ingrijoreaza cind nu se intilneste in cite o zi cu nevasta-mea si catelusa.

Un sef de magazin,care la sfirsitul zilei inchide si pe ginduri,incruntat,se indreapta spre casa.Cind o vede cum fuge spre el,ride.Apoi o mingiie si de fiecare data imi multumeste ca ,trecind pe acolo i-am inseninat ziua.

Catelusa noastra se opreste in fata oamenilor,se uita la ei dind din coada de parca ar spune:ce bine ca te-am reintilnit,ca nu te-am vazut de mult!…

Si cind o vad fata lor se insenineaza,zimbesc.

Unii se apleaca si o mingiie,altii merg mai departe cu ochii luminosi , zimbind.

Eu nu reusesc sa fac asta!

Ea este colega,tovarasa noastra de viata.Membru al familiei.

Fetita noastra