Parcul

Mă plimb ades prin parcul adolescenței mele.Parcul de la capătul blocului.

Atunci era mai mult un deal gol pe care se plantau copaci- niște nuiele .

Acum, o oază de liniște.Mai ales că e toamnă, ceață.

Prima poză e din 1969 .

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Dimineață de duminică, la Cluj.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

De-ale mele

Ce-și face omul…

Că, na, cînd n-ai ce face, trebuie să faci ceva, nu?

Să-mi asigur ceva activități, căci peste trei zile deveneam pensionar.

Deci, în urmă cu trei zile m-am trezit dimineața ca de obicei, am făcut cafele și ce mai trebuie și am așteptat să sune ceasul să o trezesc și pe nevastă-mea.Că ea încă mai merge la muncă.

Si stînd așa, în liniște, mă apucă pofta să mă scociorăsc în urechi.

Stiu.Stiu tot ce trebuie și ce nu trebuie făcut în legătură cu urechile.Stiu și cum, știu și unde. știu și de cîte ori.

Si? Stînd în liniște să nu deranjez mi-am adus cîteva bețe de chibrit, vată și m-am apucat de treabă.Cu  grijă mare să nu fac vreun bai.

Bag samă că în urechea stîngă, cea cu care încă mai aud, s-a cam adunat ceară așa că atăta cît am putut scoate am scos, iar restul…se pare că am împins-o cît s-a putut că n-am mai auzit nimic.

De trei zile ascult într-o veselie  liniștea.

Mașinile alunecă la fel ca bărcile pe apă, nu suflă vîntul, nu se ceartă nimeni, nu cîntă nimeni, tv-ul parcă e pe mute, nu tună, nu latră cățelul…

M-am programat la o ORL-istă, am mers la cabinet, am explicat că degeaba îmi vorbesc că tot atîta.Noroc că a venit și nevastă-mea și au povestit cu ea.

Mi-a dat niște picuri să-mi pun în ureche și peste o săptămînă să merg la control.

Nevastă-mea cînd vrea să-mi spună ceva, întîi vorbește, apoi strigă  după care , resemnată, îmi scrie bilețele.

Am mers la fabrică să-mi iau încheierea activității, în liniște.

Am mers la Of. de pensii să le duc actele, căci decizia mi-a venit deja, în liniște.

M-am plimbat prin parc, am privit lebedele și rațele cu o grămadă de boboci. în liniște.

Toate drumurile le-am făcut pe jos că n-am curajul să mă dau cu mașina dacă nu aud nimic.

Hopa! M-am prins că cu telefonul lipit de ureche aud ceva.

Deci, săptămîna asta voi vorbi cu oricine doar la telefon.

… mi-e dor de vocea lui nevastă-mea, de lătratul cățelușei, de ciripit de păsări.

Trebuie să încep să mă obișnuiesc să merg în oraș, să stau pe bancă și să mă uit la trecători.Eventual să-i sun  pe foștii colegi, cam cînd știu eu că le e lumea mai dragă și să le povestesc cine trece pe stradă și cîte altele.

Ba mai pot să-i sun pe la 14 să le spun că mă culc de amiaz, să…

Liniște

Prin ploaie

Ploi.

Ploile monotone si lungi de toamna.Cind nimic nu misca, pasarelele si goangele stau ascunse si nici macar acea unica cioara nu-ti zgirie auzul cu croncanitul ei.

Si mergi, din ce in ce mai greu din cauza noroiului depus pe incaltaminte si mergi, din ce in ce mai ud, cu parul atirnind in suvite  lipite de fata, cu tigara atirnind uda in coltul gurii.

Mai mergi si  prin iarba uda, unde siroirea continua se aude moale, catifelat si nu-ti mai pasa ca inaintezi ca prin apa.

Mai mergi si prin padure unde se aud usor picurii marunti cazuti pe frunze  si mai tare cind se scutura pe tine cite un copac, de picurii grei acumulati, de parca n-ai fost destul de ud.

Mai mergi si pe pietre, pe stinci unde fiecare picur se aude distinct cind se lipeste de piatra uda, ca o orchestra de xilofoane.Aluneci sau te tirasti printre siroiri in cautarea unui adapost uscat.

Linistea monotona a ploii de toamna, cind stai intr-o grota uscata, linga un foc molcom .

Privesti linistea ploii si a  muntelui ud,  ghemuit sub nori si nu stii daca e azi sau miine si nici nu-ti pasa.

 

Tacerea

Desi am fi vrut sa mergem la munte,pe-aici prin preajma macar, nu ne-a iesit inca in acest an.Doar la capatul Clujului, in padurea Faget unde am descoperit o poiana si unde in fiecare simbata sau duminica ne plimbam, ne odihnim, ne bucuram de imprejur.

In padure, afara in general, poti sa strigi, sa cinti, sa fluieri sau sa taci fara ca imprejurul sa-ti reproseze ceva.Dar cind taci esti privilegiat.Tacind poti sa vezi ce ti se arata.

https://fosile.wordpress.com/o radasca pe un copac,

https://fosile.wordpress.com/un uliu in inalt chemindu-si perechea,

https://fosile.wordpress.com/o floare luptind sa se ridice,

https://fosile.wordpress.com/imprejurul din care esti si tu parte.

Singurul moment de liniste deplina, in natura, este inaintea unei furtuni.Atunci toata suflarea tace.Pasarile se retrag acoperindu-si cuibul, animalele isi ascund puii in vizuini ,gizele se retrag, se ascund si totul e liniste.O liniste grea, apasatoare …

 

Poate ca asta ar fi solutia si pentru noi.Sa ne adunam in fata parlamentului, a guvernului o mie, zece mii, un milion, zece milioane de oameni si sa tacem.

Fara revendicari, fara injuraturi, fara urlete.

Doar tacere.

Schimbari

Nu mi-am inchipuit niciodata ca voi ajunge sa-mi para rau cind se schimba ceva.

Vorbesc acum de partea cu arhitectura, cu organizarea , cu traditiile cu…

Unul din cele mai vechi cartiere de case din Cluj, pe unde isi aveau casele, vilele sau domeniile muzicieni, sculptori, pictori, scriitori sau doar  cinstitii si harnicii hostezani se schimba.A inceput sa se schimbe dupa 1989, dar parca de citva ani incoace se schimba dramatic.

Stiu cartierul de prin 1966.De atunci m-am plimbat cu placere pe strazile lui.Am admirat multe case deosebite, multe gradini frumoase, m-am bucurat de florile si sau produsele cultivate de hostezani.M-am bucurat de linistea si pacea din acest cartier.

Din pacate, odata cu imputinarea si disparitia celor batrini, casele si frumoasele gradini s-au impartit in parcele si au fost vindute.Si au crescut in locul lor viloace fara nici o forma si blocuri.

Multe case traditionale de toate tipurile au fost rase de pe suprafata pamintului si…

Inca e liniste in cartier, dar scade verdeata vazind cu ochii, iar orizontul este limitat de etaje.Arhitectura traditionala nu mai exista.Doar niste dementii.

Inca cit timp?

 Cit timp, inca?

Casa din fotografie inca n-a fost demolata desi e pustie de citva ani.

Inca…

Frunza verde

Verde de interior

Verde de interior

Lacul de jad.

Sus o singura frunza

leagana linistea.

 

Haiku de Titus Andronic

Miercuri Liniste

 

 

Ce am reusit

Pina pe la 11 n-am facut nimic pe muzica de Jethro Tull,apoi m-am apucat sa schimb dulia.

Atita doar ca e atit de bine facuta incit s-a crapat.Le-am dorit producatorilor o gramada  de legaturi familiale si am luat o dulie de la o lampa portabila.Dar nu s-a potrivit si ar fi trebuit sa tai citiva centimetri din tija plafonierei.Se pare ca la ultima curatenie mare am aruncat bomfaierele bune si am pastrat singura pinza uzata.E drept,arata mai bine si nu-i periculoasa,dar  e clar ca n-am reusit sa tai tija.Nervos,bun de pus pe lant,am luat hotarirea sa montez becul direct sub tavan si urmeaza sa cumparam o alta plafoniera.

Am mers apoi pina la mama.

S-a bucurat cind m-a vazut,cred…

I-a spus la sora mea : Fa-i o cafea la baiatul asta,daca tot a venit la noi!…

N-am mai avut chef de plimbari prin oras,nici de fotografii.

Mi s-a facut frig si-am mers acasa.

Am dat drumul la liniste si am inceput sa fac tigari.

Pe la cinci am iesit cu catelul la plimbare si dupa ce m-am intors acasa,am pus in continuare liniste si-am facut tigari.

Pe la noua jumate (seara) mi-am adus sotia acasa de la munca si gata.

Luna? E in cealalta parte a blocului.S-ar putea sa o vedem dimineata.

N-am vazut vircolaci,n-am auzit lupi urlind,catelul meu nu-i agitat…

E doar o luna ceva mai luminoasa.Se potriveste bine cu …linistea.