Refugiul

Era pe vremea cînd mă fleduream prin Bucegi.Aveam un cunoscut, OJT-ist din Predeal, pe care l-am cunoscut la Cluj şi căruia i-am arătat Trascăul.Crişan Alexandru,la vreo 45 de ani pe atunci, necăsătorit, era cel mai indicat pentru munca la OJT,căci iubea muntele .Mai trăgeam de timp împreună prin Predeal, pe la Pîrîul Rece sau la Sanatoriu cînd era vreme rea nu se ştie pentru cît timp.Nu odată ne-am dus la Sanatoriu să jucăm biliard.Era acolo un biliard de tip carambol, cu trei bile la care ne chinuiam să-l învingem pe doctorul Ulici, un doctor care a ajutat nenumăraţi să redevină…aproape normali.Vorbesc aici în special despre cei care au suferit la cutremur.Că nu poţi rămîne sănătos după ce ţi-ai pierdut întreaga familie sau ai stat ore sau zile sub dărîmături.Si pe mine m-a ajutat să-mi recapăt o parte din somn.După ce m-a învăţat cîteva proceduri am ajuns să dorm, cu timpul, chiar şi 4 ore la 24.Chestie de autosugestie.

M-a întrebat dl.Crişan dacă îl ajut să repare nişte refugii.Avea în plan pe cel de pe Coştila, dar urma să găsească ceva modalităţi mecanice pentru a duce materialele de construcţii necesare pînă sus.Aşa că, a zis că a tras un chef straşnic la un refugiu din Baiului şi a constatat că necesită reparaţii.

Ne-am pornit la drum, urmînd să ne aducă omul tocmit scînduri, cîlţi, bitum, cuie , cazan şi sculele necesare.

Ne-am distrat o săptămînă înlocuind scînduri, umplînd cu cîlti înmuiaţi în bitum toate crăpăturile, reparînd.A adus şi faşe, atele, spirt, rivanol, aspirine şi piramidoane,vată.Ce mai, o întreagă trusă sanitară specifică diverselor traumatisme pe care le poţi avea pe munte şi a mai adus şi 10 conserve chinezeşti de şuncă şi pîine uscată  pe care dacă o uzi bine si o bagi în cuptor devine moale şi proaspătă de parcă atunci a fost făcută, să fie că vine iarna şi…Era la refugiu şi un frigider Fram.Oare cum naiba l-or fi adus că era extraordinar de greu.Nu era curent la refugiu, dar Framul se închidea ermetic şi avea clanţă, aşa că se puteau pune în el o grămadă de chestii la care nu era bine să ajungă umezeala.

De-a lungul săptămînii ne-au mai ajutat şi alti drumari în trecere pe acolo ba la tăiat lemne şi depozitat, ba la vopsit sau lăcuit, şi la tot ce mai trebuia făcut.Fără figuri, fără discuţii, toţi puneau mîna la lucru ştiind ce înseamnă un refugiu uscat, cu ceva hrană şi medicamente şi, mai ales, cu posibilitatea de a te încălzi, a-ţi usca hainele şi  echipamentul şi a te odihni.

Oricum, cu toate că  era pe vremea comunismului era mult mai mulţi cei care aveau grijă ca turismul să fie de calitate, indiferent că erau din domeniu sau nu.

Dl Crişan a fost primul om pe care l-am văzut folosind hamacul pe munte.

Pe banii şi timpul lui dl.Crişan a reparat şi întreţinut multe refugii din Bucegi.

Cred că acum se  leagănă în hamac pe piscuri  de lumină.

 

 

Anunțuri

O mînă de ajutor

Am fost solicitat să dau o mînă de ajutor.

Da ce-ar fi de lucru?

Cîteva lemne de stivuit în lemnărie și de greblat frunzele.

Așa că, azi dimineață m-am dus.

Am cam înțepenit cînd am văzut că cele cîteva lemne erau   o grămadă uriașă, la care cel care încă mai spărgea la ele, tot adăuga.

10 metri cubi.Tăiate și sparte.Mari, pentru centrală.

Mi-am făcut curaj și m-am apucat de treabă.

O adevărată plăcere să te apleci pentru fiecare și să o arunci în lemnărie.După care să te apleci pentru fiecare și să în stivuiești.Cu grijă  să nu cadă, să nu fie prea înaltă stiva, să nu se lase pe peretele din scînduri, că l-ar rupe.

De obicei, la lucru manual nu folosesc mănuși.N-am simț cu ele pe mîini.De data asta mi-am luat niște mănuși din piele, că lemnele aveau tare multe așchii.

A fost o adevărată bucurie cînd mi s-a dat o unghie peste cap și s-a rupt din carne. Pe jumătate, cît să nu-mi pot da jos mănușa, dar să mă ating la fiecare mișcare de degetul ăla.

Pînă la prima țigară am reușit să eliberez intrarea și să-mi dau seama ce de mușchi am .Toți mă dureau.

Am fumat în picioare, că dacă m-aș fi așezat, nu-i sigur că m-aș mai fi ridicat.

Deja, fiind distanța mare, a trebuit să pun lemnele în roabă, să le duc pînă la și-apoi să le stivuiesc.

O distracție.

Vreme frumoasă, cer senin, se vede muntele și pădurea parcă mustind a înnoire.Un vis de primăvară, dacă doar stai și te uiți.

Cred că am dus vreo 50 de roabe, dar am terminat.Mai aveam doar să strîng așchiile, să adun rumegușul și… să trec la partea cu frunzele.

Nu erau multe.Doar de sub doi tei mari și dintr-o livadă cu meri, peri, pruni.

Le-am greblat, le-am măturat cu măturoiul, le-am măturat cu mătura.Greu, după ce au stat o iarnă întreagă în iarbă.

Srîns grămezi, încărcat în roabă și dus la locul unde trebuiau arse.

Rupt, cu degetul zvîcnind, mă pune dracul să întreb dacă ar mai fi ceva de lucru.

Păi, nu-mi pornește mașina.

Verific, nu vrea.

Hai să o scoatem din garaj și băgată in marsarier s-o pornim.

N-a pornit.Am adus mașina mea aproape, am legat bateriile și… n-a pornit.

Deci, s-o ducem înapoi în garaj.

Măi fraților, n-am crezut că un c3 poate fi așa de greu.Trei inși, adică eu și două femei, n-am reușit să o împingem pe o pantă mică pînă în garaj.Am lăsat-o în curte.

Ar mai fi de rulat covorul și adus în casă,

Întîi mi-am tăiat ce s-a putut din unghia respectivă, apoi covorul.

Am mai făcut ce mai era, mărunțișuri, mi-am spălat și eu mașina, că avea pe ea mizeria depusă din toamnă și toată iarna și-apoi, teleghidat am mers acasă.Noroc că cu mașina, altfel nu m-aș mai fi mișcat din loc.

Văd eu mîine dacă mă mai pot mișca.

Radacini 4

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/

https://fosile.wordpress.com/Artist in a pune natura in valoare, e unul din cei care multumeste pamintului pentru ce ii ofera si-si cere iertare de la copac, daca trebuie sa-l taie.

Geolog, speolog, montaniard, drumar, artist, iremediabil indragostit de pietre , fosile si lemn in toate formele sale  – Vasile Todoran .

Radacini 3

https://fosile.wordpress.com/

Deosebite pentru miercuri

Mai intii niste miniaturi.

Lemn silicifiat mini.

Piramida mini

Selenit mini

Agat mini

Putin despre batrinete.

Prun la batrinete

Prun,gata

Si un copac special.

Cine merge in Padurea Baciu,sa-l caute!

Copacul X din Padurea Baciu

 

Hulpea

Nici nu stiu ce nume avea.Toata lumea ii spunea Hulpea si asta pentru ca pe la 15 ani,suparat ca o vulpe ce-si avea vizuina in apropiere ii fura si-i omora gainile din batatura parintilor lui,a mers la vizuina,a scos vulpea afara tinind-o de urechi sa nu-l muste si i-a spus sa-i lase gainile in pace si-atunci o lasa sa-si creasca puii in vizuina ei.Dupa care  a scuipat-o si a lasat-o in pace.Si vulpea nu i-a mai furat si nici omorit niciodata nici o gaina din curte.

Era un om …interesant.Nu prea inalt,extraordinar de priceput in prelucrarea lemnului si cu o invaliditate care mie mi se parea cumplita.Avea un picior,piciorul drept,ca o paranteza,curbat spre exterior.

Cum am aflat povestea lui? Constatind ca iarba de pe deal este alunecoasa si cind este uscata mi-a venit ideea sa-mi fac o sanie cu care sa ma dau vara.Asa ca am mers la el si i-am spus:

Nene Hulpe,imi faci o sanie de vara?

Cum e aia ,o sanie de vara? m-a intrebat el.

Sa nu ma faci sa-mi pierd timpul cu jucarele.Daca foloseste la ceva,ti-o fac.

Dealul din fata satului in care imi petreceam vacanta este extrem de abrupt,dar virful are multa iarba care trebuie cosita,intors finul si dupa ce s-a uscat,adus acasa.Cum nici cu calul,nici cu boii nu se poate urca si cobori dealul cu finul,iar bodii de fin erau trasi de oameni pe jos,pe doua lemne lungi si care de multe ori venea peste omul care isi aducea finul acasa.Ideea mea era sa fac o sanie din lemn cu talpile destul de late incit sa asigure o buna alunecare,pe care sa se sprijine  lemnele pe care era finul si care cu un sistem de frinare  sa poata fi dirijat pe deal in jos pina la baza,unde urma sa fie incarcat in carute.In plus,cu sania respectiva puteam si eu sa ma dau pe deal in jos toata vara.

A facut-o! Si a facut mai multe,sa aiba toti cei care aveau fin in zona respectiva.In plus,i-a inventat si un sistem de frinare prin pirghii.

A avut o singura pretentie.Sa stau linga el pina o va termina.M-a bucurat dorinta lui pentru ca era o placere sa vezi e este in stare sa faca cu niste lemne.Si asa am aflat povestea lui.

Dupa ce a venit din armata,tatal lui l-a luat de-o parte si l-a intrebat ce vrea sa faca cu viata lui,avind in vedere ca in afara de joc (dans) nu stie sa faca nimic si nici nu pare atras de ceva.Daca nu-i in stare sa-i dea un raspuns sa mearga in padurea(…) la fagul cel batrin si sa-l intrebe pe el.Acolo va afla raspunsul.Si s-a dus.Era un fag urias.Tare batrin.S-a asezat sub el si l-a intrebat ce sa faca.Nu s-a intimplat nimic,doar ca parca,in mintea lui staruia intrebarea:ce dai de la tine pentru ce primesti?Atunci si-a spus  ca miinile ii trebuie sa munceasca,ochii sa vada…Ar putea da …un picior.Si  a mers acasa.Intr-o saptamina piciorul drept i s-a curbat spre exterior ,iar el a inceput sa indoaie lemne,sa faca juguri,roti de caruta si orice isi dorea din lemn.

A plins mult pentru piciorul deformat.Nu mai putea sa joace (danseze),nu mai putea sa alerge impreuna cu caii,dar mindra lui l-a urmat la altar si a avut o viata frumoasa .

Si tot ce a iesit din mina lui era parca o minune.Sculpturi sau obiecte,erau deosebite,frumoase si ingenioase.

Am fost si eu la batrinul fag si l-am intrebat ce sa fac?

Parca,auzeam in mintea mea ca cineva imi spune:du-te acasa,copile!

In anul acela,un unchi m-a dus  si mi-a aratat citeva din tainele muntelui si a padurii si-atunci am stiut unde sint acasa.