De-ale mele

Nu ştiu cum naiba puteam rîde atît de mult, pe vremuri.

Si rîdeam, nu glumă.

După primul curs ne adunam pe la cîte un Lacto, la un iaurt, lapte bătut, smîntîna cu cornurile aferente, să ne mai prindem  sufletul.

Nonu, după ce şi-a terminat laptele bătut şi-a scos tigara şi şi-a aprins-o.Normal că toţi am izbucnit în rîs şi normal că toată lumea a fost împroşcată cu picături albe de la cei care erau cu gura plină.

No, mai rîzînd, mai înjurînd în surdină şi-au văzut toţi de treabă pînă cînd vrînd să văd daca mai am iaurt în sticlă, mi-am turnat ce mai rămăsese  în ochi şi pe faţă.

Alt hohot de rîs, alti picuri pe toată lumea, bătrîni boscorodind in diverse limbi-română şi maghiară.

O doamnă mi-a arătat obrazul.I l-am arătat şi eu pe-al meu plin de iaurt şi a plecat rîzînd.

Doamne, cît puteam rîde pe vremuri…

Rautati

Eu am facut liceul in doua locuri.

Primul, cel ales si-a schimbat profilul si din clasa a 11-a m-am mutat la unul cu profil filo.

Dar primul mi-a ramas la suflet.

Buuun.

Deci, 1- cind am vazut la TV ca la Bucuresti a fost un festival turcesc, mi-a parut rau ca nu sint acolo, dar cind am aflat ca si la Cluj o sa fie, am refuzat o iesire pe dealuri pentru a merge acolo.

L-am localizat in fostul meu liceu- de clasa a noua si a zecea.

Cum n-am mai fost pe acolo de foarte mult timp, cu un picut de emotie si cu ocii in patru am vazut chiar de la intrare o femeie care statea la o masa si se indopa cu produse turcesti.Nu-i intelegeam rostul, caci intrarea era libera.

Buun.

Am vazut, am fotografiat, ne-am extaziat in fata picturii- EBRU- pe apa, am fost incintati de sticlarul care lucra in direct, cum s-ar spune, tot felul de obiecte interesante si bineinteles am facut roata la produsele traditionale.

Normal, ca am luat o cafea turceasca, care desi nu era la nisip, avea zat si a fost foarte buna.Stind la umbra la cafea ne-am rotit privirile prin curtea scolii.Ceva noutati, alt gard, acelasi atelier pe care l-am construit noi elevii, de la fundatie pina la acoperis si…la poarta umflata care se indopa cu produse turcesti.

Inainte sa plecam am stat la rind sa luam niste prajituri, la pachet si pina sa ne vina rindul am vrut sa vad, macar coridorul, unde a fost clasa mea.

-Nu-i voie! mi-a zis aceea.

-Am fost elev aici, si merg doar pina la usa.Vreau doar sa-mi amintesc un pic.

-Nu-i voie!

-Nu intru nicaieri, doar pina la usa.

-Nu-i voie! si a continuat sa se indoape

Puteam sa merg, pur si simplu, dar n-a vrut sa fac „spectacol”.

Sper ca i-a picat greu tot amestecul ingurgitat fara intrerupere si sa fuga la buda din cinci in cinci minute.

2.Ieri am venit pe ploaie pina la lucru.

N-ar fi prima data, dar cind am ajuns, desi am avut pelerina cu gluga, am fost ud leoarca pe pantaloni, pe picioare.Tot ce se aduna pe pelerina se scurgea pe pantaloni.

Mai era un coleg, la fel de gras ca si mine, ca se vede jur imprejurul lui, la fel de ud pe pantaloni.

In schimb, cei cu burta, bortosii, aveau pantalonii uscati.

A-i naibii…