In apa

Agat

Agat

Trei pietre

A fost prin Muntenegru si mi-a adus de acolo trei pietre.

Multumesc!

https://fosile.wordpress.com/Jasp.

Spectacol

Indragostit de pietre , dar cu posibilitate fizica din ce in ce mai redusa de a practica colectarea, m-am indreptat spre  partea pe care n-a vedem cu ochiul liber a pietrelor.

M-am informat in toate directiile, dar un microscop optic performant, cu posibilitatea retinerii imaginilor pe calculator costa mult.

Desi, initial am fost impotriva digitalelor, mi-am luat o jucarie digitala.

E drept, digitalele nu merg in profunzime, marind doar ceeea ce vad la suprafata.Dar ce spectacol!

Cu ochiul liber. Jasp

Cu ochiul liber.
Jasp

Marit de 65 de ori

Marit de 60 de ori

O lume de culori si imagini ascunse , pe care, eventual, doar le simtim .

Spectacolul micro-naturii !

Pietre colorate

Jasp

Jasp

Jasp

Jasp

 

Multumesc Ljuba si Arthur !

Mergeau pentru citeva zile pe munte si s-au gindit ca nu mi-ar strica nici mie o iesire.Doar noi, baietii.

Am luat Apusenii in lung si-n lat si

Prin Apuseni

Prin Apuseni

si iar

Alti Apuseni

Alti Apuseni

Am fost cazati intr-un tarim de vis,

Tarim de vis

Tarim de vis

si ne-am plimbat pe carari (piriuri) de munte.

S-a intimplat…din intimplare sa fie si ceva pietre in zona

Piatra cu cer

Piatra cu cer

Picuri de rosu

Picuri de rosu

Ma bucuram de fiecare piatra pe care o vedeam eu sau prietenii mei si desi eram hotarit sa nu iau pietre n-am putut rezista tentatiei.Pur si simplu statea in apa si ma astepta pe mine.A fost ca o reintilnire fericita.

Ma astepta

Ma astepta

Intre frunze

Intre frunze

Australienii cred ca ei l-au descoperit si i-au spus Mocait,dar si la noi este de cind lumea si pamintul.

Jasp

Jasp

Dupa baie

Dupa baie

Cine ma striga?

Cine ma striga?

La picioare

La picioare

Am fost prin mai multe locuri.Ne-am plimbat, ne-am umplut ochii si sufletul de frumusete, de puritate si ar mai fi trebuit sa mai mergem inca o zi, dar am fost nevoit sa accept ca nu mai sint de virsta lor, ca coloana mea nu mai suparta rucsaci cu pietre, ca in genunchi imi scirtiie sirma de la efort, ca…

Si pe linga asta la fiecare doua ore trebuia sa schimb bateriile la aparatul foto, ca acumulatorii s-au terminat.

Le multumesc ca m-au luat cu ei si ca m-au adus acasa mai repede decit erau ei programati !

Multumesc Ljuba si Arthur !

Alte citeva pietre pe care eu le-am slefuit

Citeva din pietrele cu care am fost prin expozitii

Agat ,agat filonian,  mossagat, onix, lemne, aragonit, lizardit, serpentinit, jaspuri, fluorit, jasp opal, calcit, opal,calcedonie,ametist .Adica  pietre de la noi din tara.

Cu ele am participat la expozitii in Cluj,Bistrita,Baia Mare,Bucuresti,Timisoara,Sfintu Gheorghe.La Brasov,Ploiesti,Sibiu am fost la intilniri ale ezoteristilor.

Cascada lemnului

Ne-am dus intr-o vara cu prietenul meu Puiu in Metaliferi.Doar noi,baietii.Saptamina urmatoare am mers si cu sotiile,dar atunci am fost doar noi.Asa cum eram in tinerete pe munte,in padure.Am ajuns in zona vineri seara,asa ca am cautat un loc de campare si ne-am plimbat un pic prin-prejur.Vazind ca se innoreaza,am mutat masina pe un loc mai inalt,ca daca se aduna apa de pe cei trei munti la baza carora eram,ne-ar fi mutat cu masina cu tot,nu se stie unde.

Dar n-a fost pentru noi decit spectacolul.Se pare ca a fost chef mare dincolo de munti,ca se auzeau tunete indepartate,dar grele,care faceau sa tremure pamintul si o gramada de fulgere si traznete-de parca ar fi facut poze-care ne desluseau detalii ale virfurilor.Pe partea noastra nici frunza nu misca.Tirziu,am adormit cu stelele-n ochi.

Pe cealalta parte a fost potop mare-am vazut la intoarcere.Drumuri si sosele acoperite cu noroiul adus de pe versanti,in citeva locuri in padure,copaci rastunati pe drum.

Dimineata,dupa spalarea in apa rece,ca ne umfla risul cind o aruncam pe noi,dupa cafeaua fierbinte cu tigarile aferente,ne-am luat rucsacii si am pornit pe una din vai.

Era putina apa pe piriu,asa ca puteam merge fara sa ne udam prea tare.Am strins gramajoare cu pietre pe care urma sa le luam,dupa ce le mai alegem o data,la intoarcere.

A fost o zi frumoasa.Ne-am plimbat prin padure,pe vaile adiacente,ne-am catarat pe un versant ca sa ocolim cascada,chiar am stabilit un loc unde,daca ar fi dupa noi,ne-am face  casa.Eram din nou copii si visam prin padure,pe munte.

La intoarcere,cu rucascul pe jumatate plin de pietre,deci destul de greu,mi-a fost lene sa ocolesc cascada.Ar fi insemnat sa fac un ocol de vreo doua sute de metri,asa ca m-am hotarit sa cobor pe peretele cascadei.Nu erau mai mult de zece metri.Curgea un firicel de apa,erau muschi si m-am gindit ca gugulici (pup,pe vine)pot sa alunec pe picioare si pe rucsac fara probleme pina jos.

Zis si facut.Atita doar ca muschiul s-a terminat brusc,cind nu mai era loc de intoarcere,iar eu am fost proiectat in fata si tras cu putere de rucsacul cu pietre.Putin lovit la genunchi,cam cit sa stau cu gura deschisa ca pestele si senzatia ca ma umfla risul,m-am oprit cu capul in jos cu rucsacul blocat in crengile adunate in groapa de la baza cascadei.Nu m-am lovit la cap-nu mai era nevoie…

Vazind ce manevre de zbor fac,Puiu a luat-o la fuga,roata prin padure,sa vada daca am patit ceva.

Am incercat sa ma extrag de-acolo,dar n-aveam cum sa ma sprijin in miini din cauza crengilor,plus rucsacul bine plantat printre crengi.

Nici nu era chiar rau.Ceva mai jos de ochii mei curgea lin piriul.Printre crengi treceau raze de lumina care sclipeau printre pietre,era umbra,racoare si undeva,cam pe direactia nasului sclipea interesant ceva.Cumva am pus mina pe acel ceva.Consistenta de piatra.Si l-am asteptat pe Puiu.

Normal,ca nu ziceam nimic.Ce sa fi zis?Dar asta l-a speriat pe el.M-a tras incet de picioare,mi-a luat rucsacul cu grija sa nu-mi schimbe pozitia gitului si cu groaza astepta sa-mi vada moaca.

Cind am dat ochi in ochi,a auzit padurea aceea cel mai mare hohot de ris din intreaga ei existenta.Am ris amindoi pina ne-a durut stomacul.

Dupa care ne-am uitat ce am in mina.

Un lemn.Un lemn opalizat.Nu mare,dar pentru noi,deosebit.

Lemn opalizat

Lemn opalizat,detaliu

Am gasit atunci si agate,si jaspuri ,dar nici un alt lemn.

In general,din 100 de kg de pietre culese si carate in spate pina la masina,cam 5-10 kg  sint piatra semipretioasa in sine si cam la 1-3 kg au aspect deosebit dupa prelucrare.La multe pietre pare sa fie ceva care pare ca se intinde spre interior,dar dupa ce ajungi acasa si le tai,constati ca nu e nimic.

Relativ tirziu,am reusit sa slefuiesc lemnul.

Cu pietre prin expozitii

In holul Casei Universitarilor din Cluj 1997

La Muzeul de Arta din Cluj-2003

Festivalul castanelor 2011

Ne-am hotarit sa mergem la Baia Mare simbata seara,dupa ce am ajuns acasa de la lucru.Si cum am aflat de pe internet ca este ultima zi a Festivalului Castanelor,am zis ca e un motiv in plus sa mergem.

Speram sa ajungem un pic pe munte,dupa pietre,apoi sa mergem pina la Firiza,asa sa vedem cum mai arata si normal sa culegem ceva pietre din zona,undeva dupa iesirea din Baia Mare sint niste coloane de bazalt chiar linga sosea si merita vazute si fotografiate,iar la intoarcere sa intram prin oras,la marele festival.Atit de mare si de renumit,ca nimeni n-a spus nimic despre el.Probabil televiziunile vor spune:…a avut loc…

Duminica dimineata am facut o tura cu catelul sa-si faca necesitatile ,in speranta ca va fi linistita in masina,am pregatit un litru de cafea,sa fie,ceva de mincare,daca ne loveste foamea,tigari cit cuprinde,aparat de fotografiat,ma rog tot ce trebuie pentru o astfel de iesire.

Asa ca,cu noaptea in cap,pe la …10 am plecat.E drept,cam tirziu,dar…

Pina la Dej,pe frumoasa vale a Somesului Mic,pe o sosea ca-n filme si relativ libera,drumul a fost un vis.Daca facem abstractie de latratul aproape continuu al catelusei noastre.De cind o avem n-am mai dat drumul la muzica in masina.La ce bun?Ca si-asa nu mai auzim nimic altceva si nici conversatie nu putem face. Latra la orice vede pe geam sau sa ne atentioneze ca e cu noi,in masina.

De la Dej e cumplit.Drumul e in lucru,pentru a fi latit,dar  asfaltul e praf si in plus au facut din 100 in 100 de metri cite un canal transversal pe care l-au acoperit cu asfalt pus cu lopata si nefinisat.Asa ca,la fiecare suta de metri trebuie sa opresti daca nu vrei sa-ti rupi masina sau sa zbori de pe sosea.

Am oprit de citeva ori in speranta ca daca se plimba un pic,se linisteste catelusa.

O cariera,la prima oprire

S-a bucurat,a zburdat,dar a continuat .

Baia Mare e un oras frumos,aerisit cu strazi si trotuare largi.Directiile sint indicate din timp si poti sa te orientezi fara probleme asa ca am ajuns la destinatia noastra usor.A fost mai greu sa urcam un pic si sa gasim un loc unde sa lasam masina.

Un catel fericit

Cu toate bagajele in spate,catelul liber,am pornit sa cautam pietre.Ar trebui sa gasim jasp,ametist si calcedonie.

Dupa aproximativ un km am facut popas sa mincam ceva.De gasit,n-am gasit decit citeva pietricele si  castane mici amarite.

Tentatie.Sa intru,sa nu intru...

Ei,mai prin apa putina,mai pe linga,am gasit citeva pietre,am cules sau le-am facut fotografii pentru ca erau prea mari sa le putem transporta.

O bucatica de ametist

Alt ametist

Ametist

Catelul alerga cind la unul cind la celalalt,latra la stie ea ce,in padure.Clar,se simtea bine,se distra.

Eu am mai mers cam doi km,dar cum sotia nu venea,m-am intors cu ce aveam.E drept ca am lasat citeva bucati pe pietre,sa le iau la intoarcere.

Pe vale

Nu pare a fi greu de trecut

Calcedonii si ametist

Calcedonie

Calcedonie

Asta a ramas acolo.Era prea mare pentru a putea fi transportata pina la masina.

Ametist cu o fisie de agat

A ramas acolo.E prea mare.

In schimb,n-am gasit jaspuri.Poate erau mai incolo,dar…

Cind esti in cautare de pietre timpul dispare si era clar ca nu vom mai ajunge si la Firiza asa ca am pornit spre Baia Mare,spre centru sa ne distram,sa mincam castane in diferite forme,eventual dot-trei mici si sotia o bere si…spre casa.

Ne-am invirtit prin Baia Mare pina am ametit,dar n-am gasit un loc in care sa lasam masina ,dar invirtindu-ne prin zona „festivalului” sotia imi zice ca tiganii fac Curtos Colacs-la Cluj au venit secuii din Odorhei si ei fac asa ceva.Mai zicea ca tiganii vind nu stiu ce prostii,ca ei fac vata pe bat,la tarabe tot…,parca si la mici…

Toate erau pe trotuare,iar circulatia masinilor era relativ coerenta,asa ca la nenumaratele tarabe cu timpeniile care se vind oriunde sint tarabe,nu era nici un fel de castane.E drept ca am vazut ca nu s-a cules nici o castana in zona,multi copaci fiind uscati sau pe jumatate uscati,iar castanele erau tare amarite.

Ne-am lamurit.Hai acasa!

Din nou e doar un fel de „Zilele orasului” nu festivalul lui peste.

Oprire la intoarcere

Ne-am mai oprit o data,la intoarcere dupa ce am trecut de Ileanda.

Dupa atita oboseala,catelusa noastra dormea.

Ne-am mai chinuit o data pina la Dej.Era coloana de masini de la Baia Mare pina la Dej.N-aveai cum sa mergi mai repede.Am ajuns acasa pe la opt seara.

Nu-i normal sa fii nevoit sa faci 150 de km in trei ore.

Un fel de pietruit

Avind in vedere ca se intrevedea o duminica frumoasa,avind in vedere ca locuim in acelasi muncipiu,resedinta de judet si ca ne cunoastem si-am mai fost impreuna in excursie la Gradina Zmeilor,i-am propus cafelutei o excursie in Trascau in cautare de carneol.Unde am fost fost in urma cu doua saptamini.

Asa ca,duminica dimineata pe la opt am pornit cu totii si cu mici intreruperi pentru aprovizionari dulci  si ceapa plus ridichi,ne-am prezentat la fata locului.Desi le-am spus ca mergem pe munte,in padure,pe piriu,au cam venit pentru o iesire la iarba verde.

Urmele furtunii

Se pare ca furtuna care a inceput la plecarea noastra de pe teren,in urma cu doua saptamini a lasat ceva urme prin padure si pe vale,dar nu de netrecut.Impreuna cu minunatia de tekeluta „Cola” am pornit la drum.Le-am aratat la fiecare cam cum trebuie sa arate carneolul,dar tot ma intrebau la fiecare piatra mai colorata si aproape invariabil raspunsul era: Jasp! Normal ca fiecare vrea sa traiasca bucuria gasirii unei pietre deosebite si chiar au gasit,dar satul sa tot fiu intrebat am luat viteza si m-am indepartat.Aveam nevoie un pic sa fiu doar eu cu padurea,cu muntele.

Poarta e deschisa

Cind am ajuns la prima cascada i-am asteptat sa le arat filonul ,dar nu veneau asa ca m-am intors dupa ei. Cafeluta tocmai facuse o alunecare artistica pe o piatra uda si desi m-am speriat ca s-a lovit la fata, n-avea altceva decit o sperietura si era uda leoarca pe o parte pina la briu-si asta pentru ca a avut mare grija sa nu scape  flaconul cu cafea. Intii le-am aratat mici filonase, dungi cum ziceau ei, apoi filonul mare care i-a entuziasmat pe toti.Normal ca prima cascada a fost escaladata cam asa:

Pune piciorul acolo...

Tine bota...

Mai glumind,mai rizind am depasit si cascada mare ocolind-o cu greu.Motiv pentru pauza de cafea si tigara.Asa ca am scapat in vale-cam 15 m mai jos-mult aparatul flacon cu cafea al Cafelutei. Normal ca am coborit sa-l recuperez .

Deja si catelusa era obosita si venea in brate sa se culce putin.Era clar ca nici ceilalti nu prea mai aveau chef de plimbare desi ar mai fi fost vreo 6-7 km de parcurs.

Ne-am multulmit cu ce am gasit,am localizat drumul si ne-am intors la masina.Abia pe drumul din padure ne-am dat seama cit este de cald afara.

Am plecat din zona pentru ca pe linga valea de linga drum erau claie peste gramada masinile si ne-am oprit linga Aries

Ariesul

Foc,gratare,pastravi,cirnati,carne,salata fara sare,un pic de plaja,odihna si tirziu,spre seara ne-am intors acasa.

Asta s-a cules:

Carneoale

Nu-s multe,dar sint citeva deosebite si urmeaza sa le slefuiesc si sa le ofer celor care le-au gasit.