Pe fugă

Ca să nu mai repetăm experiența de anul trecut, anul ăsta, de Untold, am fugit de acasă.

Din păcate cu fost două săptămîni de fugă.Si cu toate că am călătorit pe temperaturi cumplite, căci mașina noastră are aer condiționat de deschiderea geamurilor, tot am reușit să ne mai oprim din loc în loc.

Trecînd prin zonă ne-am oprit puțin și la lacul Sf.Ana,

Ne-am oprit și la Tușnad, să mîncăm ceva la restaurantul din mijlocul lacului Ciucaș, dar

din păcate nu mai este funcțional.Așa că ne-am mulțumit cu cîte o langoșe cu smîntînă și brînză și ne-am continuat drumul.

Si dacă, în urmă cu cîțiva ani n-am reușit să găsim cascada Vărșag, ne-am dus acum muult mai bine informați.

deasupra

Ne-am dus și la izvor să vedem și să gustăm prima apă.

O mică pauză din alergare într-o oază de liniște la Conacul Secuiesc din Trascău.

 

nuferi de munte?

Si-am plecat după o ultimă privire spre valea Arieșului,

Restul mîine.

Ultima livadă

Pe dealurile din jurul Clujului erau livezi.O compensație verde la poluarea industrială,plămînii orașului și zonei.

Da, erau, pentru că acum mai este numai o parte din ultima livadă.

Cea dintre Valea Chintăului și Popești nu mai există decît sub formă de mici insule rămase printre case și vile.

De fapt, ce s-a întîmplat?

Păi, dragii nostri tărani din satele din apropierea orașului și-au redobîndit proprietățile.

Pe vremuri erau țărani numai pe jumătate.Adică, locuind la cel mult 20 de minute de oraș, munceau în fabrici și uzine, dar figurau ca țărani în localitățile lor.Nu pentru a munci cîmpul, pentru că tractoarele arau, semănătoarele semănau, iar elevii, studenții și armata culegeau recoltele.Normal că ei figurînd ca țărani, primeau niște drepturi de recoltă.

Dealurile din jurul Clujului erau pustii, căci proprietarii nu creșteau atîtea animale, încît să exploateze finețele care erau productive.Pentru că unele din ele nu prea erau.Si-atunci soluția a fost să se facă livezi.Nu știu dacă au fost despăgubiți sau dacă au primit cote pentru exproprieri, dar s-a depus multă muncă pentru aceste livezi, iar dealurile au devenit productive.

După Revoluție, normal că s-au înghesuit toți să-si redobîndească proprietățile.Nu pentru a munci, pentru a întreține livezile, ci pentru a le parcela  și vinde .N-are importanță ce și cît s-a investit acolo, că doar nu din banii lor s-au făcut investițiile.

A mai rămas o parte din livada de pe Feleac care , încă  mai arată așa:

https://fosile.wordpress.com/Meri înfloriți, cam neîngrijiți, cu multe crengi  uscate, iarbă grasă și  încă curată,izvoare nepoluate

https://fosile.wordpress.com/susurînd lin .O oază de liniste, de culoare, de miros de flori.

Dar,

https://fosile.wordpress.com/se defrișează pentru încă o cabană sau vilă.

Parcele mici, de 500 de metri patrați.Cit să-ți faci o casă ( dacă o vrei mai mare, n-ai decît să construiești pe verticală) și loc să-ți parchezi mașina, dacă nu ți-ai făcut parcare subterană.

Are și vedere la oraș,

https://fosile.wordpress.com/Dispare incet și această ultimă livadă.

Interesant că, deși zic edilii că populația orasului n-a crescut deloc, s-au construit cinci sau șase  cartiere noi și se construiește în continuare și în jur și prin oraș, prin vechile cartiere  de case.

Mai rămîne ceva pentru urmași?

https://fosile.wordpress.com/

Miscare

Apa milenara

Apa milenara

Izvor

Izvor

Miscare

https://fosile.wordpress.com/

Izvorul din copac

In drumul nostru spre destinatia de concediu ne-am oprit un pic pentru dezmortire si sa cautam niste pietre.

Mi-au aratat niste buni prieteni pietre din zona si daca tot eram pe-acolo…

Dezmortire

Am mers in stinga,in dreapta,am facut fotografii,catelusa alerga de la unul la celalalt fericita dupa atitea ore de nemiscare-vorba vine,nemiscare caci o framinta serios pe nevasta-mea,la care sta in brate,ca sa vada tot,sa comenteze la tot sau sa-si gaseasca o cit mai confortabila pozitie pentru cite un mic somn.

Dupa o mica pauza de masa,ne-am intors  la masina.N-am gasit nici o piatra.Nimic.Nici una cit unghia.

Nimic,nimic.Nici macar o pietricica.

Dar nu ne-a lasat muntele,natura fara a ne oferi ceva special,ceva la care nu ne-am asteptat si care a fost o mare si placuta surpriza.

Un copac cu pahar

Copac -scorbura cu pahar…

Un izvor in copac.

Izvor

Un izvor cu o apa atit de curata,ca abia puteai sa-ti dai seama unde incepe apa.

Oare cum arata cind inca traia si copacul?!…

Multumind Calimanilor pentru intimpinare,ne-am continuat ,incintati,drumul.

La drum!

 

 

 

 

Ce se ascunde in tufe

Indiferent de frumusetea peisajului,de relaxare,de cautarea in sine,

Martorul

adevarata frumusete si raspunsul la cautarile tale se afla in…tufe.

Aragonit

Dupa o plimbare de citeva ore am gasit un izvor activ cu depuneri recente de aragonit.

Aici am descris aragonitul : https://fosile.wordpress.com/2010/12/07/aragonit/

Clopotelul

E o amintire si un comentariu  la fintinile Zinnaidei .

Fotografiile sint din mai multe locuri.

Chemare

Eram cu un prieten in Metaliferi in cautare de pietre.Nu orice piatra.Cautam ceva coraligen si asta presupunea multa,multa miscare.E drept ca am fi putut gasi repede,dar n-a fost sa fie.Am umblat doua zile  tentati de calcedonii,agate,jaspuri.Un lemn tot am luat,dar a fost singura concesie.

Era extrem de cald,pe unele pirae nici nu era apa,padurea era apasatoare si nici la umbra nu era racoare.

Munte

Mai ieseam printre paduri in speranta unui curent de aer sau poate gasim un ochi de apa sa ne racorim un pic.

Padure

Atita frumusete in jur.Iarba pina la briu,florile zimbeau in soare,gizele cintau melopeea vietii,iar noi ne tiram suparati ca am luat rucsaci,ciocane,haine,ca sintem incaltati si mai ales ca nu ne-am luat cu noi… apa.

Si apa?

Deja ne pregateam sa ne intoarcem la locul und am lasat masina si unde aveam si apa cind,in linistea padurii am auzit clinchet de clopotel.

Am crezut ca mi s-a parut,dar si prietenul meu a ciulit urechile.Cu cit ne apropiam de un drum de padure,

Drumul din padure

auzeam si mai limpede un clopotel care suna,suna si ne chema.

Cind,dupa un cot al drumului am vazut clopotelul,ne-au dat lacrimile.Era montat deasupra unui ciurgau (o teava prin care curgea apa dintr-un izvor),iar niste crengute antrenate de apa loveau clopotelul.Era o apa rece,rece de-ti inghetau dintii,curata si vesela.Deasupra  era o cruce din lemn brut,neprelucrat.

Am aflat mai tirziu ca in perimetrul acela (aprox 10 km patrati),cind este foarte cald nu este apa de loc si acela este singurul izvor care curge cu acelasi debit tot timpul anului si a fost gasit si amenajat de un localnic care nu doreste sa i se stie numele.Un om al muntelui.UN OM!

Zinna,acel izvor cu clopotel a fost unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut in viata mea!

Dupa ce am baut,ne-am spalat,botezat cu acea apa,am multumit omului care l-a amenajat in asa fel incit sa poata fi gasit,muntelui ca gazduieste o asemenea apa si lui Dumnezeu ca inca o data ne-a ocrotit.

La intoarcere am gasit piatra:

Coral opalizat si cu agatizare