De-ale mele dulci

Întîi trebuie să fac nişte precizări.

Mi-au plăcut întotdeauna dulciurile.În copilărie mîncam 1 kil de caramele pe zi, pe lîngă alte ciocolate sau îngheţate.

Mai aproape, după ce am dat de gustul ciocolatei Primola cu lapte, mîncam cîte trei patru pe zi.

Asta pînă ce am avut ceva baiuri cu ficatul şi a zis dl.doctor s-o las mai moale.

Noroc că tocmai atunci au schimbat ăştia de la Primola reţeta, care nu mi-a mai plăcut.

Dar tot noroc, că au scos cei de la Poiana ciocolata cu lapte aerată care îmi place la nebunie.

În urma cu vreo 6 ani îmi luam doar o Poiana aerată pe zi- unu, că trebuia să reduc şi doi, că le-au scumpit tare.

In drumul meu spre locul de muncă tocmai s-a deschis un nou magazin aşa că am intrat să-mi iau ciocolata.

Erau trei vînzătoare.Două fete şi o doamnă de  vreo mie de kile care stătea pe un scaun şi abia respira.

Vrînd eu să fiu glumeţ cer: o Poiana aiurită, vă rog!

Zice cea de pe scaun- ce-i mă sclebţi ( scheletule), mă faci aiurită?

Si de unde ştii că mă cheamă Ana, muce ( mucosule)?

Respiră adînc şi rar, mama, zic.

Amu mă faci şi bătrînă?

Păi, dacă la 55 de ani îmi zici  muce, înseamnă că eşti mama.

Fetele se prăpădeau de rîs şi una i-a adus ciocolata să vadă că am glumit.

Adică, io mor că abia suflu şi tu faci bancuri?

Ia-ţi ciocolata şi să nu mai vii p-aici, că-ţi rup picioarele cu cîrja asta, că şi-aşa nu cred că mă   tine!

Acum am lăsat-o mai încet cu ciocolata.Cam una două pe săptămînă.

Eventual dacă aş mînca din aia neagră.

Nu-mi place, neagra, dar am găsit neagră cu caramel şi parcă, parcă…

Anunțuri

Semne?

Intotdeauna mi s-a întîmplat, mai des sau mai rar, să întîlnesc pe stradă sau prin alte locuri chipuri cunoscute.

Nu-i nici un bai în asta, dacă acele chipuri n-ar fi fost ale unor prieteni sau rude care nu mai sînt printre noi.

Ba, se mai întîmplă să văd, de la distanţă pe cineva cunoscut pe care nu l-am văzut de mult timp, dar spre dezamăgirea mea, să nu fie  el ( ea), cînd ne apropiem.

S-a întîmplat să văd pe cealaltă parte a străzii sau la în apropierea unui colţ de stradă pe cineva şi după  ce am trecut strada sau după ce am ajuns la colţ să constat  că nu e, că a dispărut, de parcă s-ar fi evaporat

Zicea zilele trecute soţia mea că, în timp ce plimba căţeluşa, a văzut-o  pe sora ei.

După ce s-a apropiat , a constatat că e altcineva.

Sora ei locuieşte în alt oraş.

Si-a sunat sora, să îi audă glasul, să vadă ce mai face.

Oare astea sînt doar nişte coincidenţe stranii sau nişte semne?

Oare e o modalitate a noastră de a ne aminti de cineva sau e modalitatea prin care se rup barierele timpului şi spaţiului?

Libertatea unora

Era joi seara.Am ieșit cu cățelușa la plimbare.Plimbarea obișnuită unde ea aduce zîmbetul pe fața oamenilor cînd se oprește în fața lor dînd din codiță.

Mai mulți i-au zîmbit și au mîngîiat-o, alți căței  i-au făcut curte, a mirosit totul în amănunt, că nu se știe cine a mai trecut pe acolo într-o zi.

Deci, o plimbare normală, mai ales că a ținut cu tot dinadinsul să-i susțină vocal pe căteii care așteptau la cîte o ușa de magazin și protestau, să se certe cu cîte o ceva care nu sună bine, o motocicletă care sună prea tare, un tip cu o căciulă caraghioasă.Căci da, e tare vorbăreață cățelușa noastră.

La un moment dat venea din direcție opusă o tînără cu o cațelușă.Nici un bai .Cățelușa era liberă și zburda pe trotuar.A venit la noi, s-au mirosit și a mușcat-o pe a noastră.Am intervenit, căci a noastră fiind în lesă nu se putea apăra.

https://fosile.wordpress.com/Dacă aș fi fost un tîmpit și i-aș fi dat un picior la cealaltă cățelușă?

Dacă aș fi alungat-o în stradă unde circulația este mare?

Dacă?…

Oare de ce tînăra nu-și plimba cățelușa în lesă, dacă știa că e agresivă?

Sau nu știa? Cu atît mai mult, mai ales că nu o asculta, preocupată să mai atace și să se ferească de mine, care o amenințam cu degetul.

Doctor, anestezie locală, cusut, antibiotic,…aveți grijă să nu-și scoată firele…, îi dați cite jumătate de mîine seară…

Noroc că nu e supărăcioasă , cum era prima noastră cățelușă care, după o astfel de întîmplare, n-ar fi vorbit cu noi o lună.

Acum e mai bine, e veselă, povestește cu toată lumea, se bagă in seamă și normal că patul e numai al ei.

Ciorile

Ca sint destepte,e clar.

Ca traiesc mult, e o consecinta a faptului ca sint destepte.

Ei, datorita desteptaciunii lor am fost inundati.

Ieri, inainte de furtuna am iesit,toata gasca, la plimbare.

A inceput cu citca picuri, cit sa ne adapostim la o intrare de bloc si s-a dezlantuit.

Un adevarat spactacol cu fulgere,tunete, vint turbat si ploaie adevarata.

Cind a incetinit putin ne-am indreptat incetuc spre casa.

Catelusa n-a facut nimic- doar ploua-, iar noi am fost uzi pina la piele.

Nu-i nimic.Ne-am uscat si pe la unu noaptea am iesit din nou la plimbare.

De pe urma furtunii am vazut in baie o pata mare de apa pe tavan pe linga scurgerea de pe bloc, dar nu ne-am impacientat.

Dimineata mare surpriza mare.In baie, hol, debara, bucatarie toti peretii uzi pina jos, iar in sufragerie  de pe tavan picura apa de pe vreo doi metri.

Trezit tot blocul pentru ca o cheie e la unul, iar alta la altcineva, urcat pe bloc si constatat o balta mare si adinca pina peste glezne.

Adica, desteptele  de ciori culeg in fiecare toamna nuci, le lasa sa cada de la inaltime sa se sparga si-apoi vin  pe acoperis sa le manince.Normal ca cojile ramin acolo.

Vintul si apa multa de ieri a dus cojile spre scurgere si au infundat-o.

Rezultatul?

Ale naibii ciori…

 

Dar o poza tot mai pun:

https://fosile.wordpress.com/

 

S-a intimplat azi

O zi obisnuita, sotia la calculator eu cu televizorul si  pregatindu-ma sa fac tigari, m-am asezat pe marginea patului.

Am simtit in spatele meu niste pasi si parca am vazut …ceva ca trece.

M-am uitat sa vad ce, cine…

Am presupus ca e catelusa, dar n-a fost nimeni.

Catelusa dormea pe pernutele ei, pe jos.

Nu s-a mai repetat si dupa ce i-am spus sotiei  ce caut, am continuat sa fac tigari.

O fi fost una din celelalte cateluse pe care le-am avut de-a lungul timpului sau…

Nu stiu.

Mi se intimpla numai mie?

Daca merg pe o strada cu mii de alti pietoni si este printre ei unul beat,la mine se opreste:

Servus prietene! si are chef de conversatie.

Prin zona Cipariu (piata din Cluj) este un tigan cu piranda lui.De cite ori ma vede imi cere tigari.La modul imperativ.De la nimeni altcineva.

O gramada de adolescenti ma intreaba:

-Neneaaaa,aveti tigari!

Le raspund ca am si merg mai departe lasindu-i cu gura cascata.

Nu dau tigari copiilor!

O gramada de iehovisti tin cu tot dinadinsul sa-mi faca educatie religioasa.

Daca este un meserias care nu se tine de cuvint,pe mine ma asigura ca…

Pina sa-l gasesc pe cel corect,mai intilnesc alti citiva care ma asigura ca…

Astazi,pe strada,din vreo 30 de trecatori pe mine m-a gasit o doamna plina de stegulete si pliante,sa ma cheme la votat.Si avea chef de conversatie.

Eu nu.Si nici n-am chef sa votez alti nemernici care doar sa ridice mina si sa primeasca salarii grase,in timp ce pentru mine,pentru noi nu fac nimic.

De 22 de ani nu fac nimic.

Si mai sint o gramada de situatii care nu-mi vin acum.

Oare am o moaca cu care ii atrag?

 

Explicatie

La replica lui Vasile de la articolul anterior:

trist si frumos.
unele parti sunt suprarealiste dar sunt necesare pentru “tablou”.

Batrinul a fost inmormintat la margine de cimitir si alaturi,in afara cimitirului a fost inmormintat si calul ,iar preotul a tinut slujba.

Celui care a biciuit calul,brigadierul din sat i-a cautat si i-a gasit un loc de munca la o fabrica din oras,a primit si locuinta si dupa aceea s-a mutat din sat.

Porecla lui a devenin ” Biciuitul”,iar familia lui  au fost si inca mai sint ” A’ Biciuitului”.

N-a regretat niciodata ca a venit in Ardeal si si-a lasat obisnuintele acolo de unde a venit.

Unul din copii lui a fost profesor cu repartitie in comuna de care apartine si satul.

Sa stii Vasile ca tot ce scriu aici sint amintiri,sint traite si n-am nevoie de inflorituri  necesare pentru intregirea tabloului.

Desi nu sint de acolo,am si eu porecla mea: Sandelu Padurii sau Padureanul si asta pentru am avut trait citeva intimplari mai iesite din comun in padurile din zona.Niste paduri cu multe necunoscute,care in mod obisnuit sperie oamenii .Si n-am patit nimic,ba chiar am fost ocrotit.

Si ca un fel de demonstratie,in clasa a zecea,am stat intr-una din padurile „spurcate” toata vacanta de primavara imreuna cu un prieten.

Au fost doua saptamini de vis.Ne-am facut un adapost in pamint,sub un copac batrin.

Mai zicea Puiu: Ceva nu-i in regula cu padurea asta.De ce o ocolesc oamenii,ca ar fi mult mai aproape pe aici spre…?Dar pe linga tine ma simt in siguranta.

Si desi era plin de fazani si de iepuri prin zona,n-am avut nevoie de carnea lor.Ne-a dat padurea tot ce ne trebuia sa ne hranim,fara sa fie nevoie sa omorim animalele.