La intrare

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

Ce sa inteleg ?

In fiecare an odata cu intrarea in luna august am vazut o granada de meteoriti.Anul acesta am vazut doi in prima noapte si gata,pina acum.

In fiecare an am gasit o gramada de trifoi cu patru,cinci si sase foi.Anul acesta am gasit unul,pina acum.

In fiecare an,oriunde am iesit in natura am gasit o gramada de pietre.Anul acesta am gasit una,pina acum.

Mai multi prieteni cu aceiasi pasiune pentru pietre si dragoste de munte m-au chemat la iesiri sau excursii,dar n-am putut sa merg la niciuna,pina acum.

Desi mi-am propus sa mai slefuiesc cite ceva,n-am slefuit nici o piatra,pina acum.

Orice mi-am propus ori a iesit pe jumatate,ori n-a iesit de loc sau nici macar n-am reusit sa incep.

E drept,am invatat sa nu fortez.Pentru ca de cite ori fortezi,o incasezi!

Nici macar nu sint suparat.Sau ar trebui sa fiu?

Ce sa fac sau ce sa nu fac?

Deci, acum ce sa inteleg?

Doar niste pietre colorate

Cineva care a vazut ultimele doua articole mi-a scris pe mail:

Ce-ti inchipui?Sint doar niste pietre colorate!Cine va aprecia asa ceva?

Da,are dreptate.Sint doar niste pietre colorate care aduc laolalta o mare parte a timpului meu liber din ultimii 18 ani.

Zeci de kilometri cu masina sau pe jos.Prin apa,cu picioarele ude,prin ploaie sau arsita,cu mii de aplecari  si ridicari de pietricele sau pietroaie.Scurmat in pamint,in noroi.Carat in spate sute de kilograme de pietre .

Iar la faza de lucru, sa nivelez trei patru milimetri ,slefuind manual,micron cu micron timp de o luna,doua,cinci si chiar un an.

Da asta nu poate aprecia decit cine a mers pe teren,a alunecat pe pietre,s-a umplut de noroi din cap in picioare,i s-au intins miinile ducind o sacosa sau si-a rupt spatele cu rucsacul cu pietre.

Nu poate aprecia decit cel care a parcurs un munte si o vale si inca un munte si inca citeva vai si la un moment dat a gasit o pietricica.Una.Mica cit unghia.Singura din toata zona,dar a fost fericit de parca ar fi gasit un munte de pietre pretioase.

Din pacate exista si un moment in care nu mai poti.Si trebuie sa-l constientizezi si sa te hotarasti ca nu mai merge.Nu mai poti cara pietre.Distantele sint din ce in ce mai mari,parca.Pietrele,chiar putine,sint din ce in ce mai grele.

Cu citiva ani in urma am cazut cu pietrele in brate si mi-am fisurat trei vertebre.Atunci n-am dat importanta.Am vazut radiografia,dar nefiind dureros permanent,am continuat.Acum nu mai pot.

Un alt pasionat are un picior mai scurt si tije  pentru ca a trecut un betiv cu basculanta peste el.N-a avut timp sa se fereasca cu rucsacul cu pietre in spate.

Am avut noroc de citeva ori cu niste buni,minunati prieteni ,  pasionati si ei de pietre-  Ljuba,Arthur- care m-au chemat cu ei pe teren.Nu stiu daca au invatat ceva de la mine sau au citit (ca si mine) tot ce le-a cazut in mina pentru ca desi si ei membrii ,AMPGAR-ul era deja in destramare .

Sint buni drumari,pot duce mult,nu fac figuri ca ploua sau ca e noroi si au un atu pe care eu nu-l mai am.Sint tineri.

Am  dat destule pietre si voi mai da,dar cei care le vor primi trebuie sa merite.

Cei care au trecut prin ce am spus si inca cite,vor sti sa aprecieze aceste pietre colorate.Vor sti ca nu vreau sa ramina uitate intr-o debara,sau prin curtile si gradinile prietenilor.Vor sti ca in pret intra doar munca depusa..Si vor mai sti ca cele care nu-si vor gasi utilitatea se vor reintoarce in pamint.

La articolele „Vind pietrele” mi-au pus „like” mai multi.

As fi curios de ce?