La intrare

https://fosile.wordpress.com/

Reclame

La intrare

O poartă nouă

O poartă nouă

La intrare

https://fosile.wordpress.com/

De-ale mele

Scuze si motive= comoditate si sedentarism?

Simbata fiind mai liber speram sa ies un pic pe afara.Asta insemnind in afara orasului, undeva la padure sau daca mai gasesc unul la fel de zahait (nebun) ca mine, chiar la munte, fara sa tinem cont ca ploua, ca e frig, ca e noroi ca…

Deja faceam scenarii, cizme, pelerina, umblat brambura si gasit, normal, pietre ca pe ploaie se vad mai bine, facut poze din pozitii de yoga, sa nu se ude aparatul, sa iasa imaginile asa cum le dorim…

M-am inteles cu un prieten sa vina la mine si pe la 9 l-am sunat sa vad ce face.

Mi-a raspuns ca vine la mine pe la doua ( 14 ).

Adica?

Gata.

Sau aproape gata, ca as putea sa merg singur.

Dar stind in casa, la caldurica, in tinuta lejera, prin fereastra vedeam ca nu se vede nimic.Era o ceata ca nu se vedea om cu persoana.

Asta inseamna ca e tare mare umezeala.

Unde sa ma pornesc singur pe udaciunea asta?

Hai, ca daca ar mai fi cineva ne-am mai distra unul de altul, am mai povesti diverse, dar asaa…

Da, si parca tare ma doare spatele. ( de parca daca as fi mers nu m-ar fi durut).

Si nici n-as sti cu  ce sa ma incalt, ca nu pot merge in cizme tot parcursul.( ca nici n-ar putea sta in portbagaj pina la destinatia propusa).

Si nici nu merita iesit pentru doua ore.( ba da, merita si pentru o jumatate de ora).

Si uite-asa, am iesit numai la plimbare cu catelul, dupa ce a fost prietenul pe la mine si a ramas ca s-ar putea, daca nu intervine ceva, sa iesim simbata viitoare.

Baiu e ca de citiva ani incoace n-am mai mers singur pe teren.Nu stiu de ce.

Ba stiu.Din cauza ca nu mai adun pietre.Chiar daca simt chemarea, nu-mi vine sa merg si sa le las acolo.Dar din cauza de spate nu le pot lua si chiar daca le iau, n-am unde sa le mai depozitez( si chiar daca as avea unde sa le pun, sa fie aici si nu acolo?), nu le mai prelucrez.

Si uite asa, ba e ceata, ba ploua, ba e prea cald, ba n-am cu cine, ba n-am suficient timp, ba… si stau ca fraierul in casa suparat ca nu ies, ca n-am iesit, ca n-am ce face, ca…

Nu-i virsta de vina ca sint babaciuni mai vechi decit mine care ies pe orice vreme, se plimba, se opresc cind e nevoie si mai merg, se uita aiurea, fac poze sau povestesc cu cineva sau singuri cu aducerile aminte.

E drept ca ultimele iesiri le-am facut impreuna cu mai tineri prieteni care au alt ritm si ori am ramas in urma ori m-am fortat si mi-a fost greu o vreme pina mi-am revenit.

Oare am luat-o pe calea statutului ( sedentarismului) si gasesc scuze si motive sa nu ies, sa nu merg sau e doar intimplarea intimplatoare  si vine si rindul meu?

Ca uite, duminica n-am iesit ca…a trebuit sa mergem la o zi de nastere -prezenta obligatorie- si s-a dus ziua.

Uite ca iar am gasit scuze…

Poza 170

https://fosile.wordpress.com/

Greu de refuzat

Pe vremuri- firar sa fie, ca din ce in ce mai des spun asta- cind initiam o excursie, o iesire erau multi care veneau cu mine, in special daca se termina cu chef, cu concursuri  de dans sau baute.Altii, mai putini care veneau cu mine doar pentru placerea drumetiei, pentru catarare, pentru a fi pe munte si doar unul pentru a fi impreuna, pentru a drumeti, a ne catara, a ne juca si a visa.Cu  el aveam acelasi ritm, aceleasi visuri, ascultam aceiasi muzica, rideam la aceleasi glume si putem merge oriunde,in orice situatie fara sa obosim prea tare, fara sa ne fie frica.Ne bucuram impreuna de fluturi si flori, de frunze si copaci, de stinci, de cer si dupa ce m-am indragostit de pietre am cautat impreuna, ne-am tirit prin apa sau noroi, ni s-au intins miinile de la sacosele cu pietre.Lui cind ii spuneam, daca putea, venea fara nici o alta discutie.Vedem noi ce facem daca ploua, daca e frig, daca…Se rezolva .Chiar daca am crescut, chiar daca am ajuns sa nu mai fim tineri, ne-am jucat impreuna mereu.Si acum, mai rar, cind mai iesim e la fel pentru avem acelasi ritm-mai lent, e drept.

Se intimpla citeodata sa nu poata veni nimeni.Nu-i bai! Mergeam singur.

Stii cum e.Cind te-ai hotarit sa mergi undeva, deja ti-ai facut planuri de drum, ai inceput sa vezi cum va decurge, sa vezi itinerariul, posibile intimplari plus neprevazutul, si-atunci nu poti renunta doar pentru ca altii nu vor sau nu pot sa vina.

Din pacate in ultimii cinci ani n-am mai iesit singur.

Mai ales dupa ce mi-am spart rotula, mi-e frica sa fac catarari, obosesc.

In ultima vreme, cu ajutorul pasiunii pentru pietre, am iesit impreuna cu tineri cu aceiasi pasiune.

In special doi dintre ei.Sint cum eram noi pe vremuri.Vorbesc aceiasi limba, rid la aceleasi glume, se bucura de natura, de fluturi, de frunze si flori, se bucura de fiecare pietricica, fac fotografii.

Am fost cu ei, sint ca si mine cindva, dar …TINERI.

Au alt ritm, pe care eu nu-l mai am.

De cite ori ma cheama sa mergem impreuna undeva, sint tentat sa merg.

Dar daca eu n-am grija de mine,cine sa aiba, in afara de nevasta-mea care se bucura cind as putea merge si se necajeste cind ma intorc rupt, obosit, cazut.

Pentru ca, din pacate s-a cam terminat.

Dupa ultimele iesiri  cu ei, m-am intors terminat, rupt, cu degetele de la picioare distruse de niste bocanci pe care nu i-am mai purtat de mult.

Joi m-a sunat Ljuba.

Zicea ca a vorbit cu Arthur si ca n-ar fi rau sa merg cu ei in Metaliferi pe simbata, duminica si sa ne intoarcem luni.

Nu l-am refuzat la telefon, dar cind ne-am intilni, la mine acasa, la o poveste i-am spus.

Am incheiat anul trecut bolnav.Am inceput anul asta mai rau.Inca nu sint bine si ma refac greu.

In mod sigur e frig, e mult mai frig in mijlocul muntilor decit aici, iar eu nu rezist doua nopti in sac de dormit.

A inteles.Dragul de el s-a dus singur.Pentru ca nici Arthur n-a putut veni.

As fi mers, dar n-am mers.

L-am sunat sa vad ce face, cum e vremea pe-acolo, daca e zapada,daca a gasit pietre, daca …

N-a raspuns.Posibil sa  nu fie semnal.

Abia astept sa ne intilnim sa-mi povesteasca, sa-mi arate poze, sa …ca si cum as fi fost si eu acolo.

Din pacate de-acum trebuie sa refuz.

Greu.

Dinti de rechin

In urma cu o saptamina Ljuba mi-a promis ca ma duce la o cariera unde sint dinti de rechin si scoici fosile.

Desi,catolic fiind, era in sarbatoare,a venit  sa ma ia la plimbare.

Am mers in apropierea Clujului si ma gindeam ca va dura o ora,doua sau mai putin daca norii care se flendureau pe deasupra noastra se vor gindi sa-si deserte apa.

O cariera

Dupa ce am lasat masina,am pornit pe jos povestind.Cam sufla vintul,dar era soare.Peste padurea din apropiere se vedea o boare verzuie.Incepe sa inverzeasca.

Dupa aproximativ un kilometru am ajuns la cariera.

Are o suprafata destul de mare,din unele parti se escaveaza nisipul extrem de curat .

Am vazut o gramada de gauri in nisip.Se pare ca sint „locuinte” pentru ceva goange.

Locuinte

Doar intr-un strat de vreo zece centimetri grosime se gasesc fosilele de care mi-a spus Ljuba.El s-a apucat de sapat si a si gasit niste scoici.Am gasit si eu una,dar trebuie curatata cu mare grija de nisipul intarit,sa nu se sparga.Am facut un tur carierei si am mai gasit,

Concretiuni grezoase (de Feleac)

Fosile cu goange

Urme de plante

Scoica...

In ultima poza e scoica de care a spus Ljuba.Mi-a spus cum se numeste,dar am uitat.Il voi mai intreba si-mi voi nota.

Am inceput si eu sa sap si am scos din nisip o sopirla care inca nu s-a hotarit sa iasa din hibernare.M-am uitat daca n-am lovit-o si am renuntat la sapat,sa nu omor vreo vietate.

Sopirla

Am lasat-o la soare si am mers la Ljuba sa-mi arate un dinte.Speram sa vad dintele de rechin preistoric.Ma tot uitam la el in palma si nu vedeam ce-mi arata.Nu era dinte de rechin,era un dinte de ceva si avea dimensiunea unei gamalii de ac.

E acasa,undeva pe covor,ca l-am scapat …

Am stat la povesti,la soare si au trecut citeva ore fara sa ne dam seama.

A fost o iesire placuta.

Multumesc,Ljuba!