Visez mai mult acum decît în adolescenţă

Am ajuns la concluzia asta după terminarea concediului.

Pentru concediul din acest  an n-am făcut prea multe planuri, dar speram să mergem, să vizităm, să ne plimbăm, să…

Dar ştiţi cum e cînd din cauza unor mari cheltuieli ivite pe nepusă masă te rezumi la a merge la neamuri.Dacă-ţi pune ceva pe masă mănînci, dacă nu e bun şi un covrig.

Oricum eram programaţi să mergem în Secuime.Mă şi vedeam cum,cu nevastă  şi căţel ne plimbăm pe la Băile Chirui- băile astea nu mai funcţionează ca atare.Au fost bune pe vremurile rele de demult, cînd era acolo şi o tabără pentru copii- să căutăm pietre, să ne plimbăm prin pădure ascultînd, să ne încîntăm privirea cu izvorul de apă milenară feruginoasă care ţîşneşte la un metru deasupra solului cu bulbuci, carbogaz şi colorează în maroniu spre roşu pe unde trece.

Asta e https://fosile.wordpress.com/2015/06/03/izvor/

Sau să mergem la în zona minelor Lueta, care ca şi orice mine care se respectă din România,sînt închise.Dar pot fi găsite tot felul de pietre, este un muzeu, iar zona este atît de frumoasă că-şi doreşti să rămîi definitiv acolo.În urmă cu ani, cînd am fost prima dată acolo după pietre am găsit nişte pietre în toate nuanţele de albastru.Unele mici, altele  uriaşe,de mi-am  umplut portbagajul de la Dacie.Nu-mi venea să cred că este atît de mult opal-am crezut eu- în zonă şi n-a fost menţionat de nimeni în cărţile de geologie.Cînd am ajuns în spatele uzinei de prelucrare a minereului de fier de la Vlăhiţa am văzut munţi de astfel de pietre, ba mai aveau şi nuanţe de verde şi verde în amestec cu albastru.Am ajuns la concluzia că e zgură vitrifiată şi mi-am descărcat maşina, lăsîndu-mi doar cîteva mostre.

N-a fost să fie.

Noroc că ştiu visa.

Aş fi  putut merge şi singur, dar împreună am venit,împreună vizităm sau stăm, căci frumuseţea, ineditul, neîmpărtăşite cu cineva care vede şi se bucură la fel de mult, n-are farmec.

Aşa că ne-am plimbat.Numai că în concediu stai la poveşti şi te culci tîrziu şi normal că te trezeşti pe la amiaz.Adică atunci cînd soarele cîntă pe cer, iar oraşul ca orice oraş, fierbe.

Ne-am tîrît prin Odorhei, cu nevastă şi căţel ,din umbră în umbră.Am făcut o grămadă de poze cu porţile şi clanţele unor case de pe la 1700 şi din nou, dar mai greu ne-am tîrît spre casă cu pauze de aşezat pe trepte, la umbră.

Am ajuns la concluzia că soţia mea are intoleranţă la căldură-în special la căldura emanată de soare, betoane, asfalt încins, mai nou.Sau o fi fost mai veche, dar nu ne-am dat noi seama.

Cum să merg undeva singur? Visez şi îi stau în preajmă.

Am mai fost şi pînă la Corund, că de obicei doar trecem cu maşina, dar tot în miezul zilei şi pînă la Sighişoara, normal, tot pe la amiaz cînd burgul fierbe de soare, de oameni şi cînd mi s-au terminat bateriile la aparatul foto, iar telefonul a rămas acasă.Bineînţeles că în Cetate nu este nici un magazin normal care comercializează ce le trebuie locuitorilor, doar cele pentru turişti şi care n-aveau baterii.

Am mai fost şi în Valea Jiului şi visam să mergem pînă la Cîmpul lui Neag,poate ajungem la cariera de cuarţ, iar la întoarcere să ne oprim la Cheile Băniţei, la Peştera Bolii, pe la Haţeg prin zona dinozaurilor, dar n-a fost să fie.Cînd am pornit motorul s-a aprins un bec galben la bord.Este cel care se aprinde cînd ai bai cu motorul.

Noroc cu mobilele, că l-am sunat pe mecanic care m-a liniştit.Dacă merge motorul, chiar dacă e aprins becul, pot să vin pînă acasă.Atîta că va consuma mai mult şi va trage mai slab.

Deci, adio Cîmpul lui Neag, adio Cheile Băniţei, Peştera Bolii, Haţeg.Că bîzîit, nervos şi neliniştit n-am oprit decît la o pompă de benzină, să alimentez.

După ce am ajuns acasă am avut şi explicaţia.Pe prcurs am alimentat de la un Petrom.Se pare că benzina de la ei e mai proastă decît cea de la Rompetrol de unde alimentez eu de obicei şi mi-a afumat bujiile.Motiv pentru care s-a aprins becul să mă atenţioneze.

Oricum, a fost bine că am fost împreună şi… noroc că mai ştiu visa.

 

Pe fugă

După coborîrea de la cascada Vărșag am simțit că nu prind prea bine frînele, dar nu părea să fie bai.Așa că a doua zi dimineața am pornit spre Cluj.

Era clar că e încă o zi caniculară și speram să ajungem cît mai repede acasă.

De la Bălăușeri s-a mers în coloană așa că nu puteam frîna cum vreau eu.Uneori trebuia frînat brusc și  a început să se audă, din ce în ce mai tare frecare de fier pe fier.Adică s-au dus plăcuțele de frînă pe față.

Cu mare grijă și cu zgomot din ce în ce mai mare am ajuns acasă.L-am sunat pe mecanicul meu.

Ingerașii au fost cu mine, căci omul mi-a schimbat plăcuțele, ziua următoare urmînd să plece în concediu.

Liniștit,cu frînele bune am pornit spre Baia Mare.

Nu căldură, ci demență.

Ajuns,

Am rezolvat problemele și ne-am întors pe o și mai mare căldură.

Dimineața, aproximativ la prima oră am pornit spre Oradea, iar după masă ne-am întors.

Eram fiert, copt, stors.

Ziua următoare am pornit spre Valea Jiului.Normal tot pe căldură.Atîta doar că pe duminică se anunța frig, ploi.

La întoarcere voiam să intru pe la Cheile Băniței.Am trecut pe lîngă ele de mii de ori fără să știu ce minunăție e acolo.

Nori, vînt, frig.Am zis că intrăm numai să localizăm cheile, dar odată ajunși…

O mică problemă.Pot fi văzute numai dacă mergi prin apă.

Am intrat, mi-au înghețat picioarele, vîntul sufla tare și dîrdîiam de frig, dar a meritat.

Vom mai merge.Imi închipui ce imagini ies  pe soare…

Ar mai fi de vizitat tot în zonă și Cheile Crivadiei , o cascadă în chei și cîteva peșteri pe lîngă peștera Bolii.

Intoarcerea acasă a fost plăcută, deși de la Hațeg s-a circulat în coloană.

Gata concediul.Am început munca și…odihna.

La drum

Spre Hateg

                                           Spre Hateg

Sintamarie Orlea

                                       Sintamarie Orlea

               Paring

                                          Paring

Paring

                                                 Paring

Retezat

                                     Retezat

Miscare

                                                     Miscare

https://fosile.wordpress.com/

 

Spre Vale

In fiecare an facem cel putin un drum pina in Valea Jiului.

In acest an i-a venit rindul acum.

Simbata,destul de tirziu,am reusit sa ne adunam si sa pornim la drum si desi ne asteptam sa fie ceata pina spre Alba Iulia,parca iar ne-a luat prin surprindere.

Ceata

De pe la Aiud s-a mai ridicat

Aiud

iar la Alba Iulia am putut vedea Muresul,de pe pod.

Mures

In departare se ridica de pe munte.

Ici colo sint mici ocoliri din cauza lucrarilor la autostrada si,cum n-am primit nici o confirmare,n-am intrat pe la Cugir.

Intersectia cu drumul de Cugir

Drumul putin aglomerat a fost o adevarata placere si ne-am oprit la Hateg,intrarea spre zimbri pentru dezmortire,tigari si poze.

Hateg

Din pacate asta a fost singura poza pentru ca s-au terminat acumulatorii,iar cei de rezerva,incarcati,au fost la fel de gata.

Nu stiu din ce cauza,dar chiar daca nu-i folosesc se descarca singuri.

Ei,muzica,incintarea peisajului si parerea de rau ca n-am facut poze cu Paringul  si Retezatul toamna.Am facut ceva poze la intoarcere,dar nu era aceiasi lumina,am pierdut umbrele apusului pe padurea colorata.

La intoarcere am facut citeva poze-am incarcat acumulatorii peste noapte.

Un pic de Paring,toamna

Vedere spre Retezat

Ne-am oprit la viaductul Banita pentru  un pic de plimbare pe linga

Ruinele podului roman

Un picior de pod roman si viaductul Banita

Si uitindu-ma de aproape am vazut…un lemn silicifiat printre pietrele piciorului de pod

Lemn silicifiat

Bucuros de intilnire l-am fotografiat,dar l-am lasat acolo caci am mai gasit unul rulat pe jos

Lemn silicifiat

pe care,dupa ce l-am fotografiat l-am lasat unde l-am gasit.

In afara de faptul ca aparatul de muzica a facut figuri si l-am inchis,drumul inapoi desi aglomerat  a decurs frumos.

Sintem obositi,dar incintati de aceasta iesire .

E unu jumate ,noaptea,adica deja miine si eu mai trebuie sa fac tigari …

Tot de pe drum

Vilcan

Daca am fi fost intr-o excursie am fi mers pina pe Vilcan ,poate am fi gasit ceva pietre.Are zapada pe virf.

Un pic de Retezat

O ultima privire spre Retezat.

Ohaba

Am oprit si  la viaductul de la Ohaba.Nu de alta,dar trebuie sa vedem si ce e bine la noi.Aici  se vede o padure tinara.

Din Hateg spre munti

O ultima privire spre munti…

Hateg

Un copac frumos care sa ne  bucure amintirea pina in apropierea Cheilor Turzii,dar pe care nu le-am vazut din cauza evaporarii Ariesului la lasarea intunericului.