Flori

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/

In timpul

fenomenelor extreme din acest sfîrșit de săptămînă, goangele s-au plimbat în voie pe păpădii.

https://fosile.wordpress.com/

Flori

https://fosile.wordpress.com/

Calutul

Era pe la inceputul anilor ’80, tot  in perioada cind eram suparat pe lume si pe viata.

La locul de munca se lucra 12 cu 24, dar ne plateau numai 8 ore, asa ca aveam o gramada de libere de luat in afara de concediu si m-am gindit eu ca n-ar fi rau sa ma pierd  un pic de lume  pe munte.

Cu ranita in spate am pornit spre muntii din apropiere.Fara o tinta anume, doar plimbare, ratacire, pierdere prin paduri, pe linga piriuri, aproape de cer.

Ajuns undeva, pe la Muntele Rece intr-un fel de sat cu citeva case rasfirate pe un intreg versant.

M-a oprit un bade si mi-a zis ca, daca tot haladui pe-acolo si vad un calut mic, negru cu un lant lung dupa el, daca-i agatat de ceva sa-l descat si sa-l las ca vine singur acasa.

S-a speriat de ceva si a luat-o la fuga.Cine stie pe unde o fi, ca-i dus de dimineata.

Ii un calut bun, cuminte.Batrinca ea, dar isi face treaba orice i-ai cere, nu-i pretentioasa si-i place s-o cersali si s-o mingii si, mai ales sa-i iei capul in brate, sa-l lipesti de al tau si sa stai asa, o vreme.Am luat-o de la un vaduv batrin care-o fost insurat c-o unguroaica. Ii zice Bertha, la cal.Asa o fi chemat-o pe nevasta-sa…

Omul avea lacrimi in ochi cind vorbea despre calutul lui.

Am mers mai departe si dupa ce mi-am facut un fluier din rachita, in care suflam din cind in cind.Asa atentionez animalele din zona prin care circul si se dau la o parte.Nu ca ar fi periculoase, dar un cerb surprins te poate lua in coarne sau calca in picioare, un lup sau o vulpe te poate musca, dar asa isi vede fiecare de treaba.

Frumos poate sa fie muntele in linistea lui.Fiecare goanga sau lighioana isi stie drumul si il urmeaza fara sa deranjeze pe altcineva.Fire de iarba unduite de pale de vint, raze rasletite printre crengi si frunze, fluturi zburind nu stie nimeni in ce directie, flori, nenumarate flori de toate culorile, zgomotul surd facut de miliardele de gize, miros parca de miere, pasari  glasuind fiecare in felul ei, piriuri curgind linistit sau sarind printre pietre, cu broscutele aferente si pestisori, freamatul padurii sau linistea ei maiestuoasa tulburata din cind in cind de cite un cuc sau un uliu din inalt .Asta-i linistea muntelui.Ce iti poti dori mai mult.Poti sa stai in mijlocul ierbii urmarind o furnica, sau zbaterea unui fir de iarba, sa te scalzi in albastrul cerului, mingiiat de raze sau de vint.Sa mergi povestind in gind cu copacii, mingiindu-i ascultindu-le povestile.

Dupa doua zile, dimineata cind am iesit din adapostul in care am innoptat, am auzit un fornait.Era clar ca e calutul omului.Am mers incet spre marginea padurii si am gasit calutul cu lantul agatat de o radacina.Era tare speriata, leoarca de sudoare la cit o fi incercat sa se desprinda si clar lesinata de sete.M-am apropiat incetisor de ea vorbindu-i, am mingiiat-o si cu niste iarba smulsa am sters-o bine pe tot corpul, apoi am acoperit-o cu patura sa nu raceasca.Venea dupa mine ca un puiut , iar cind am ajuns la un piriu a baut multa apa dupa care s-a culcat.Am stat cu ea pina pe la amiaz, dupa care i-am zis sa mearga acasa.Dar nu se indeparta de mine.Oriunde mergeam venea si ea fornaind si-si punea botul pe umarul meu.

Asa ca ne-am indreptat spre casa ei.

Omul a plins cind  a vazut-o, a mingiiat-o si a pupat-o, apoi a dus-o in grajd unde avea pregatita iarba in amestec cu mere maruntite, porumb  si ovas.

Voiam sa plec, dar omul nu m-a lasat.Unu, ca vrea sa-mi multumeasca intr-un fel si doi, daca plec imediat, Bertha va veni dupa mine.Nu-mi venea sa cred, dar cind m-a vazut ca vreau sa plec, a fornait si a venit dupa mine.

Am mai stat doua zile acolo.L-am ajutat pe om la treburile casei, am mers cu Bertha la pascut si la adapat, m-am plimbat sau am dormit in fin.

Inainte sa plec am povestit cu Bertha, am mingiiat-o, am pupat-o, am strins-o in brate.A nechezat o data dupa mine, dar desi era poarta deschisa, n-a mai venit.Stateau amindoi lacrimind in poarta si se uitau in urma mea.

Nu i-am mai vazut niciodata, dar mi-au ramas in suflet si omul si calutul lui.

De jos

https://fosile.wordpress.com/

Adapost

Nu sint fructe de stejar ci adapostul pentru iarna al unor goange.

https://fosile.wordpress.com/

Poza 130

https://fosile.wordpress.com/

Poza 119

https://fosile.wordpress.com/Iubire printre flori.

Atentie, murea are si tepi !

Poza 118

https://fosile.wordpress.com/

Ciorile

Ca sint destepte,e clar.

Ca traiesc mult, e o consecinta a faptului ca sint destepte.

Ei, datorita desteptaciunii lor am fost inundati.

Ieri, inainte de furtuna am iesit,toata gasca, la plimbare.

A inceput cu citca picuri, cit sa ne adapostim la o intrare de bloc si s-a dezlantuit.

Un adevarat spactacol cu fulgere,tunete, vint turbat si ploaie adevarata.

Cind a incetinit putin ne-am indreptat incetuc spre casa.

Catelusa n-a facut nimic- doar ploua-, iar noi am fost uzi pina la piele.

Nu-i nimic.Ne-am uscat si pe la unu noaptea am iesit din nou la plimbare.

De pe urma furtunii am vazut in baie o pata mare de apa pe tavan pe linga scurgerea de pe bloc, dar nu ne-am impacientat.

Dimineata mare surpriza mare.In baie, hol, debara, bucatarie toti peretii uzi pina jos, iar in sufragerie  de pe tavan picura apa de pe vreo doi metri.

Trezit tot blocul pentru ca o cheie e la unul, iar alta la altcineva, urcat pe bloc si constatat o balta mare si adinca pina peste glezne.

Adica, desteptele  de ciori culeg in fiecare toamna nuci, le lasa sa cada de la inaltime sa se sparga si-apoi vin  pe acoperis sa le manince.Normal ca cojile ramin acolo.

Vintul si apa multa de ieri a dus cojile spre scurgere si au infundat-o.

Rezultatul?

Ale naibii ciori…

 

Dar o poza tot mai pun:

https://fosile.wordpress.com/