100 de paşi în timp

Da, este cartea scrisă de Adrian Ciorbă şi Mariana Frăţilă.

Da, este noul ghid al Bucegilor şi Văii Prahovei.

Si da, trebuie să o ai.Si nu doar cei care locuiesc în zonă, ci toată lumea.Dar nu în bibliotecă ci la îndemînă.

De fapt n-aş spune că este o carte şi mai puţin un ghid.E prea puţin spus.E ca şi cum, stînd în fotoliu, acasă, călătoreşti.Si eşti însoţit discret de un ghid pasionat care te lasă să vezi împrejurul şi-ţi povesteşte amănunte neştiute sau uitate .Te lasă să vezi şi-apoi îţi arată detalii, mici crăpături în timp  din care ies imagini, amintiri, istorii, poveşti.

Felicitări Adrian Ciorbă şi  Mariana Frăţilă!

Aţi descris prin cuvinte şi imagini locul unde a fost graniţa dintre România şi România, graniţa dintre trecut, prezent şi un posibil viitor şi ne-aţi dat nouă, tuturor şansa de a şti, a cunoaşte, a vedea şi a încerca să continuăm împreună a păstra.

Felicitări şi tuturor celor care şi-au adus obolul la înfăptuirea acestei munci!

MULTUMESC !

 

Ghid

Prin anii 70 am fost şi eu ghid.

Nu ceva autorizat, cu carte de muncă şi celelalte, ci doar în vacanţe, pentru a da o mînă de ajutor OJT-ului care, deşi avea ghizi autorizaţi, aceştia preferau excursiile externe.

E drept, am urmat şi ceva cursuri de prim ajutor, că la restul mă pricepeam.

Nu era pe plată, dar normal că eu nu plăteam cazare şi masă şi mai beneficiam de cîte un sejur ( de odihna) pe la staţiunile OJT-ului din ţară.

Preferam să merg cu grupurile de tineri, de vîrstă apropiată de a mea pentru că vorbeam aceiaşi limbă, rîdeam la aceleaşi glume, ascultam aceiaşi muzică, dar se mai întîmpla să iau şi cîte un grup de adulţi.

Trebuia să plimb un grup de telectuali prin Apuseni.Aşa mi-au cerut ei.Degeaba le-am explicat că e foarte mare suprafaţa, că ei erau convinşi că o putem acoperi într-o săptămînă.Aş fi putut refuza grupul, dar urma să primesc şi ceva bani cu care aş fi putut să-mi iau o pereche de ghete de munte, de Clujana foarte faine şi care au fost, deja, testate de militari.

Deci, ne-am pornit.

N-am să povestesc traseul sau toată excursia pentru că, aşa cum se întîmplă întotdeauna, era unul, de vreo 45 de ani care le ştia pe toate.Orice spuneam, orice rută alegeam, orice loc de popas, loc pentru corturi, loc pentru foc, etc, el avea de comentat şi normal, făcea altfel.Doar era Domnul Doctor.

La un moment dat mi-a ieşit pe nas, i-am învîrtit un pic prin pădure, de nu mai ştiau unde sînt şi le-am spus- încolo e Clujul, încolo e Cîmpeniul, mai departe vă conduce domnul doctor.Eu plec.

Si am plecat.Le-am trimis, după o zi, un pădurar să-i scoată din pădure şi să-i ducă la o gară şi am dat telefon la OJT să le spun unde le este grupul.

A fost mare scandal, mai ales că ceilalţi l-au cam bumbăcit pe dl.doctor iar şefii de pe la partid şi de pe la OJT nu aveau ce să-mi facă, căci nu eram angajat.

O vreme nu m-au mai chemat, dar nu era nici un bai.Aveam ce face în timpul meu liber.

De aceea nu-i invidiez pe ghizii autorizaţi.Mai ales cînd merg cu grupuri  sau cu persoane care au impresia că cei cu care drumeţesc sînt slugile lor.