Mămăliga

Cam cum va urma, cred că li se întîmplă la toți tinerii căcătoriți.Mai ales dacă nu s-au prea interesat ce și cum se întîmplă pe la bucătărie.

Prin 1983, căsătoriți de cîteva luni, ni s-a făcut poftă de mămăligă cu lapte sau cu smîntînă.

Zis și făcut.Lapte aveam, smîntînă aveam, deci hai să facem mămăliga.

Oala pe foc, apă , făină și amestecat.

Baiul e că e prea subțire.

Am mai pus făină.

Păi, e prea tare…

Am mai pus apă.

Iar e prea subțire.Am mai pus făină.

Si tot așa pînă s-a umplut oala.Am transferat cît s-a putut în cîteva farfurii și am continuat.

Cînd ne-am plictisit era plină bucătăria de farfurii, cratițe și alte recipiente cu mămăligă.

Aveam pentru tot cartierul.

Dacă nu s-ar fi terminat făina, am fi făcut și pentru restul orașului.

De-ale gurii

Doi ardeleni stăteau de vorbă:
– Bă, io nu mai pot! De când cu emisiunile aste cu gătit, muierea mea
o luat-o razna! Ieri o făcut ciorbă de fasole cu smochine. Smochine,
bă, SMOCHINE!!!
– Mie-mi zici? A mea o pus piersici în tocănița de cartofi… cică să-i
dea un fleivăr modern…
– Mi-i și frică să vin acasă, că cine știe ce blăstămăție pune pe
masă. O trebuit să mănânc mămăligă cu rodii… Cu rodii, bă, CU RODII,
paștele ei de mâncare!
– Io mănânc pe ascuns, că mi-i milă s-o jignesc… O făcut sarmale
umplute cu creveți. Am așteptat să adoarmă ca să mânc un parizer
cinstit…
– A mea i-o pus la prunc la școală pită cu untură și cu rucola…
– Asta nu-i nimic: am ținut pomană după mă-sa și o făcut colivă cu
mascarpone și sirop de arțar… flambată!
– Bă.
– Da, bă.
– Atâta am vorbit de mâncare, că amu mi s-o făcut sete!
– Ie, și mie…
– No, hai să merem la crâșmă, să pușcăm niște shot-uri de Jägermeister!