Poza 214

https://fosile.wordpress.com/Cerul din fîntînă.

Zugravitul

Vazindu-l pe George cum isi construieste semineul mi-am amintit de zugravitul meu.

De mult ma tot gindeam ca ar trebui sa zugravesc,dar nu-mi venea sa incep manevrele pentru atare activitate.Si atit am lungit-o pina cind doi din prietenii mei care ,singuri sau impreuna pot sa construiasca o casa fara probleme,deci am lungit-o pina cind amindoi aveau de lucru si nu puteau sa vina la mine.Si-atunci m-am hotarit: zugravesc singur!

Mai bine ma loveam undeva decit sa-mi vina ideea si sa o si spun de fata cu martori.

Ei,daca am spus,m-am apucat de treaba.

Mama,da cite lucruri se aduna in casa omului! Abia cind trebuie sa te hotarasti ce faci cu ele iti dai seama ca sint de prisos si trebuie duse la gunoi.Cinci saci am dus la gunoi.Dar sint o gramada la care parca n-ai renunta. Nu inca.Dar unde sa le pui?

Groaznic! Am strins toate pietrele,le-am pus in cutii,in saci si le-am dus in uscator.Am strins toate cartile,le-am pus in cutii si le-am dus in uscator.Apoi am scos o parte din mobila pe holul de pe etaj,iar restul in mijloc.Foarte hotarit am apucat canapeaua si cind s-a ridic pentru a o muta -un capat-m-am intepenit de spate.Am crezut ca-ni sar ochii din cap de durere de spate.Si  nici nu puteam sa ma mai indrept .Stateam aplecat.Parca voiam sa vad primul ce se intimpla in jur.Cam asa cum fac alergatorii cind ajung la linia de sosire,atita doar ca eu eram la inceput.Am facut urgent o baie extrem de fierbinte si am continuat  desi la fiecare miscare cascam gura mare si-mi bulbucam ochii.Lucram deja de trei zile si inca n-am apucat sa fac nimic.

A durat o vreme pina am gasit de cumparat toate chestiile care trebuie puse pe pereti.

Cind ,in sfirsit ,m-am apucat de treaba eram satul.Imi tot juram ca n-o sa ma mai apuc niciodata de o treba din asta singur,fara nici un ajutor,fara scule specializate.Si uite asa,pentru fiecare miscare pe perete trebuia sa umplu o galeata,sa urc pe scaun,sa dau cu trafaletul (care era prea mare si greu),sa cobor de pe scaun etc.Sport nu gluma! Pe caldura,cu transpiratia in ochi.Cu tavanul a fost de toata groaza.Pe masa era prea sus si stateam aplecat cu posibilitatea de a acoperi doar un metru ,pe scaun era cam jos si trebuia sa ma intind.Acopeream o zona mai mare,dar ma durea spatele,gitul,mina,imi venea maglavaisul in ochi,eram murdar,ud,alunecam,mai impiedecam de ziarele puse pe jos.O dementie!

O activitate facuta de un meserias in trei-patru zile,pe mine m-a tinut doua saptamini.In fiecare seara trebuia sa fac curat,sa aduc o canapea intr-un spatiu mai liber pentru a putea dormi.Cind eram vesel catelul statea in preajma mea,sa ma asiste.Adica exact in zona prin care eu aveam de mers sau de lucru.Cind nu eram prea vesel,ca-mi scapam cite ceva pe picioare sau alunecam si ma lipeam in alunecare de pereti pina pe podea,statea speriat,ascuns pe sub mobila.

A durat doua luni sa pun la loc toate lucrurile.Unele au cam ramas prin cutii sau saci,ca n-am mai avut chef nici sa le caut,nici sa le mai pun la loc.

Da era  curat si culmea,frumos.

Trebuie sa precizez ca a venit unul din prieteni si mi-a adus alt trafalet si mi-a facut amestecul pentru culoarea pe care am ales-o.Altfel,ar fi aratat cum arata peretii cladirilor pe care deseneaza copiii cu spreiuri.

Eram ca batut cu maiul,marunt,la fiecare milimetru.Ma dureau toate si e clar ca nu ma mai apuc de asa ceva.

Cind ii vezi pe cei care fac asta zilnic cit de usor lucreaza iti inchipui ca-i simplu,dar cind te apuci de asa ceva iti ceri moartea.

Ce satisfactie ca am facut eu?ca-mi venea sa ma sinucid,sa scap.

Nu-i vorba,ca ieri ma gindeam ca n-ar fi rau daca as zugravi un pic.Azi un perete,saptamina viitoare altul…