Salina Turda

Fără prea multe comentarii.

Am fost acolo în urmă cu vreo 20 de ani.Nu era amenajată de loc, dar se vedea, se simțea fizic chinul, viața cumplită a celor care au muncit acolo.Ocnașii.

Am fost zilele astea cu cineva care dorea să vadă.

Acum e amenajat, modern,dar…

https://fosile.wordpress.com/Cînd am fost prima dată tunelul era iluminat de cîteva becuri de 25W.Simțeai că te scufunzi în intuneric.

900m de tunel.

Ce mi se pare interesant, ca să nu zic altfel, nici un indicator rutier nu arată intrarea din oraș ( Turda).Toate te dirijează să faci turul pentru inrarea nouă.E drept spectaculoasă.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Scria într-un ziar de Cluj că lumea este indignată că lucrătorii își cumpără beri și pize cu banii puși acolo.

Mă întreb eu, de ce naiba pun bani acolo?

Nu-i Fontana di Trevi, nu-i altar, nu-i nimic.

Deci?

https://fosile.wordpress.com/Podeaua pare de gheață, dar e sare.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/In loc să fie un muzeu este un circ.

Are lift, dar aștepți o oră pînă să-ți vină rîndul.

Noi am coborît și am urcat pe jos, pe treptele pe care au coborît zi de zi, noapte de noapte ocnașii.

E greu, echivalentul a 13 etaje foarte abrupte și cu treptele înalte.Mi-a cam venit inima în gît căci am vrut să țin ritmul unor tineri.

E un zgomot infernal din cauza vizitatorilor, a jocurilor de popice, biliard, ping pong.

Cînd am fost prima dată, de la intrarea în tunel se simțea miros de pămînt jilav și de sare.Acum doar mirosul a nenumărate parfumuri , cu toate că e ventilat.

E iluminat bine, se pot vedea straturile de sare.E amenajat pentru siguranța vizitatorilor, sînt plase pe pereți pentru a reține eventualele căderi , sînt plase la balustrade pentru a reține eventualele scăpări ale turiștilor.

La sfîrșit de săptămînă e atîta lume că  te freci unul de altul.

Mie nu-mi place.

Se pare, însă, că multora le place și vin de prin toată țara și Europa să vadă.

De-ale mele. Degetul

Cîndva, în urmă cu vreun an m-am întîlnit cu un prieten din tinereţe şi i-am spus că am scanat filmele şi dacă vine într-o zi pe la mine cu un stick i le dau.Tare s-a bucurat omul şi a promis că.

O fi uitat, s-o fi luat cu altele.Am uitat şi eu şi gata.

Cum, prin februarie am fost un pic în concediu medical- că aşa-i la mine, la fiecare început de an trebuie să am o problemă de sănătate, uneori mai gravă alteori mai puţin- am avut timp să iau filmele scanate în rînd şi să-i caut la om pozele.Că am făcut o grămadă, student la arte, i-am fotat schiţe, lucrări , încercări şi cu el şi prieteni prin cartier şi prin oraş.Poze de pe vremea cînd  avea părul mare şi pantaloni largi ( anii 70), căci acum e… o chestie rotundă şi cheală.

Buun, i le-am selectat, le-am pus pe un stick şi luîndu-mi şi un aparat foto  am pornit prin cartier.

Am sunat la interfon, dar n-a răspuns.Nu-i bai.N-o fi omul acasă, că circulă mult pe la tot felul de expoziţii.

M-am plimbat prin cartier, am făcut cîteva poze şi la întoarcere trecînd pe lîngă blocul lui, îl văd pe balcon.

L-am strigat, i-am arătat stick-ul şi…

-N-am timp.Sînt ocupat.

-Măi băiatule, durează mai mult să urc eu la etajul patru, decît pînă descarc pozele şi nu stau să te reţin.

-N-am timp, sînt ocupat.

I-am arătat un deget şi am plecat, fără să mă mai  uit înapoi.

Încă mai am pozele pe stick, căci sîntem prieteni şi poate, totuşi, le vrea.

Pentru copii

https://fosile.wordpress.com

Pe fugă

După coborîrea de la cascada Vărșag am simțit că nu prind prea bine frînele, dar nu părea să fie bai.Așa că a doua zi dimineața am pornit spre Cluj.

Era clar că e încă o zi caniculară și speram să ajungem cît mai repede acasă.

De la Bălăușeri s-a mers în coloană așa că nu puteam frîna cum vreau eu.Uneori trebuia frînat brusc și  a început să se audă, din ce în ce mai tare frecare de fier pe fier.Adică s-au dus plăcuțele de frînă pe față.

Cu mare grijă și cu zgomot din ce în ce mai mare am ajuns acasă.L-am sunat pe mecanicul meu.

Ingerașii au fost cu mine, căci omul mi-a schimbat plăcuțele, ziua următoare urmînd să plece în concediu.

Liniștit,cu frînele bune am pornit spre Baia Mare.

Nu căldură, ci demență.

Ajuns,

Am rezolvat problemele și ne-am întors pe o și mai mare căldură.

Dimineața, aproximativ la prima oră am pornit spre Oradea, iar după masă ne-am întors.

Eram fiert, copt, stors.

Ziua următoare am pornit spre Valea Jiului.Normal tot pe căldură.Atîta doar că pe duminică se anunța frig, ploi.

La întoarcere voiam să intru pe la Cheile Băniței.Am trecut pe lîngă ele de mii de ori fără să știu ce minunăție e acolo.

Nori, vînt, frig.Am zis că intrăm numai să localizăm cheile, dar odată ajunși…

O mică problemă.Pot fi văzute numai dacă mergi prin apă.

Am intrat, mi-au înghețat picioarele, vîntul sufla tare și dîrdîiam de frig, dar a meritat.

Vom mai merge.Imi închipui ce imagini ies  pe soare…

Ar mai fi de vizitat tot în zonă și Cheile Crivadiei , o cascadă în chei și cîteva peșteri pe lîngă peștera Bolii.

Intoarcerea acasă a fost plăcută, deși de la Hațeg s-a circulat în coloană.

Gata concediul.Am început munca și…odihna.

Inca un pic de vara

Ninge marunt de citeva ore.

S-a asternut in strat subtire peste tot,dar parca mai mult mi-ar place asa ceva,

Culori de vara

Amintiti-va ce fain era.