De-ale mele

M-am convins, încă o dată, că diversele manifestări care au loc în Cluj sînt pentru tineri şi pensionari.

Că, după ce ajungi acasă, scoţi căţelul, aştepţi nevasta de la lucru şi împreună ajungi acasă.După ce, pe la ora 19 iei prînzul în familie, nu-ţi mai vine să mergi pînă în parc să asculţi Jazz in the Park.

Nu că nu mi-ar place, dar iar să las căţelul singur acasă?

Dacă l-am duce cu noi, s-ar duce la toată lumea, la mîngîiat şi în mod sigur i-ar lătra pe muzicanţi.Deci, nu se poate.

Cum vor edilii Clujului să mă culturalizeze, iar eu fac figuri…

Buun, sîmbătă seara ne-am dus la cumpărături, cam aşa pe la ora 22, că poate nu-i aglomerat.

Ajunşi ,am fost încîntaţi să constatăm că erau aproape toate locurile de parcare libere, că nu-i înghesuială în magazine, aşa că am dat o tură.

Na, dacă tot sînt aici, să-mi iau şi niste forinţi, pentru tutun.

La Casa de schimb o tînără.

Zic, Bună seara!

Ea-mîcî, mîcî cu telefonul la ureche şi butonînd tastatura.

Salut din nou, dar mai tare, că mi-au răspuns de la toate chioşcurile din jur, dar ea tot mîcî, mîcî, mîcî la telefonul ei.

Nu pot să bat în geam că se porneşte cine ştie ce alarmă şi sar boactării la gîtul meu.

Într-un tîrziu se uită  la mine şi printre mîcî, mîcî la telefon îmi zice tare E INCHIS!

M-am bucurat şi-am mers la Casa de la etaj.

Acolo era un tînăr.

M-a salutat şi ştiind deja ce vreau mi-a zis că n-are decît 15000 sau 20000.

Păi, eu vreau 18000.

Da, pînă acum aţi luat 17000.

S-a scumpit tutunul în Ungaria.Acum am nevoie de 18000 pentru cinci pungi.

N-am, dar haideţi mîine că poate…

Am mulţumit şi-am plecat vesel.

Ieri, înainte de ploaie am pornit într-o plimbare, pe jos, spre Mall.

Am găsit forinţii şi la întoarcere a venit ploaia.Nu vijelie, cum ne-au tot speriat de o săptămînă, ci o frumoasă ploaie de vară cu tunete, fulgere, vînt şi picuri mari şi grei, care fac bulbuci pe unde cad.M-am refugiat la Complexul vechi, care acum e tot o paragină.Plin de rahaţi şi alte chestii.

M-am aşezat pe vechile trepte de la intrare şi m-am bucurat de spectacolul naturii.

După aproape o oră m-am plictisit şi am pornit spre casă.Nu de alta, dar numai s-a domolit un pic fără să dea vreun semn că s-ar opri.

Eram singur pe străzi.Ici colo unii acunşi pe sub copertine sau la intrările blocurilor se uitau miraţi că mă plimb liniştit prin ploaie, din baltă în baltă.Ud leoarcă am ajuns acasă şi m-am bucurat să constat că tot ce este pe balcon e ud şi în cameră pînă pe la jumătate.

Nu-i bai!