Fumul focului

Parcă văd pe la televiziuni cum se întîmplă tragedii din cauză că nu știu arde focul.

Am primit și eu cu mult timp în urmă și dau mai departe, în special pentru cei care ajung prin refugii, sau prin case de pe munte unde focul se face cu lemne.

Era prin anii 70, cînd împreună cu cîțiva prieteni am făcut cîteva refugii prin Vlădeasa.Ne-a zis un bătrîn să nu uităm să punem soba pe pămînt sau pe o bucată mare de tablă ( în caz că scapă jar pe jos, să nu se aprindă ceva) și neaparat să facem o ferestruică mică deasupra sobei.

Că, zicea el, de cînd e lumea focul în case s-a făcut cu lemne sau cărbune.Nu cu gaz metan, nu cu butelie sau curent electric.

Dacă vă uitați la casele vechi, nu astea făcute de domni, veți vedea o ferestruică mică sus, deasupra sobei.Asta pentru că, dacă soba este rece, pînă se încălzește scoate fum și în casă.Sau dacă suflă un vînt puternic și întoarce fumul în horn, intră în casă.Intotdeauna în casă este mai cald decît afară, iar aerul cald va ieși prin ferestruica făcută să preia fumul și gazele arse ( monoxidul de carbon) .

Nu-i exclus ca acum, cu termopanele, să nu fie făcută nici o aerisire suplimentară, dar poate fi lăsat geamul deschis, cît să intre o coadă de lingură.Va asigura circulația aerului, fără să intre frigul și va prelua fumul și gazele periculoase.

De altfel, pe vremuri toate ferestrele erau făcute din două părți.Partea de jos, mai mare cu deschidere laterală și partea de sus, mai mică, cu deschidere prin rabatare.

Dacă nu mă credeți, amintiți-vă că la centralele de apartament, sub țeava de evacuare este și o aerisire.Pentru așa ceva.

Sper să ajute, cum mi-a ajutat și mie!

Mistreţii

Mergeam de unul singur.
Cu raniţa in spinare, fără gînduri, fără probleme, bucurîndu-mă de împrejur.
La un moment dat, intre doua păduri văd o turmă de mistreţi.Scurmau, grohăiau, mincau iarbă sau rădăcini fără sa pară că le pasă de mine.
In general, în natură fiecare işi vede de treaba lui şi n-are griji de ceilalţi, decît ca să se fereasca sau să se apere.
Aşa s-ar fi întîmplat şi cu trecerea mea pe lîngă ei, dacă nu mă apuca brusc dorinţa de a scărpina un purcel.Erau tare drăguţi dungaţii cum se jucau sau scurmau şi ei prin iarba.
Normal că n-au stat la mîngîiat şi guiţînd au luat-o la fugă spre centrul turmei.Atunci, unul care era mai mare, probabil şeful, şi-a ridicat privirea, m-a fixat cu ochişorii lui mici şi a grohăit.
In loc să mă retrag, m-a pus dracul să arunc după el cu bota pe care o aveam în mînă, uitînd că nu-i o turmă de grohăitori graşi de casă, ci liberi şi sălbatici.
Nu mai ştiu dacă l-am atins, dar a grohăit mai altfel,  toată turma s-a adunat in jurul purceilor, iar el a pornit in fugă după mine.
Nu mi-am imaginat vreodată ca pot fugi aşa de repede.
De obicei, cind raniţa e plină si incarcată cu de toate, cu greutate o iei în spinare  şi greu o dai jos.Atunci, din două mişcări am aruncat-o şi am ţîşnit de parcă aveam jet la picioare inspre pădure, in căutarea unui copac mai gros şi mai înalt in care să mă urc, căci n-aveam nici o şansă să scap doar cu fuga, individul părînd hotărît să mă urmărească pînă la capătul pămîntului.
Văzînd un fag mai falnic, din trei mişcări am fost in coroană şi pînă in vîrf nu m-am oprit.
Ghiţă s-a oprit sub fag, iar turma l-a urmat încet si stăteau in jur, văzîndu-şi  de treaba întreruptă.
Hopa!
Păi asta însemna că au de gînd să stea cu mine pînă imi trece tinereţea, îmbătrînesc şi mor…
După ce mi-am tras  un pic sufletul, că eram tare speriat, m-am gindit ce ar trebui să fac pentru a ieşi din situaţia asta tîmpită.
Soluţia ar fi să fac un foc.Dar cum, naiba, să fac foc în copac cu mine acolo?
Am inceput să caut crengi şi frunze uscate şi să le adun în virf.De cite ori ajungeam pe crengile de jos toată turma se aduna sub creanga respectivă, in speranţa că voi cădea şi…
Daca s-ar fi uitat mai bine la mine şi-ar fi dat seama că nu merită să-şi piardă timpul.Eram atît de slab că noroc cu hainele de arătam ca un om…, dar mai ştii ce intenţii aveau…
Am adunat crenguţe, crengi şi frunze uscate, le-am adunat spre vîrful fagului si cu greu, dupa ce aproape că am rămas fără chibrituri am reuşit să le aprind.
Dupa cîteva ore-parcă a trecut un secol- au apărut, din mai multe părţi, oameni cu lopeţi, găleti pentru apă şi alte unelte pentru stingerea focului, dar numai după ce au făcut mare larmă şi după ce pădurarul a tras două focuri de armă, turma a luat-o la fugă şi m-au lăsat in pace.
Am coborît din copac, le-am povestit ce am făcut şi cum, am primit două palme de am văzut stele verzi şi după ce am recuperat ce a mai rămas din raniţă m-am cazat la pădurar care mi-a tratat spaima cu ţuică de prune, iar în ziua următoare mi-am vazut de excursie.Adică spre casă, că mi-a ajuns.

Prin ploaie

Ploi.

Ploile monotone si lungi de toamna.Cind nimic nu misca, pasarelele si goangele stau ascunse si nici macar acea unica cioara nu-ti zgirie auzul cu croncanitul ei.

Si mergi, din ce in ce mai greu din cauza noroiului depus pe incaltaminte si mergi, din ce in ce mai ud, cu parul atirnind in suvite  lipite de fata, cu tigara atirnind uda in coltul gurii.

Mai mergi si  prin iarba uda, unde siroirea continua se aude moale, catifelat si nu-ti mai pasa ca inaintezi ca prin apa.

Mai mergi si prin padure unde se aud usor picurii marunti cazuti pe frunze  si mai tare cind se scutura pe tine cite un copac, de picurii grei acumulati, de parca n-ai fost destul de ud.

Mai mergi si pe pietre, pe stinci unde fiecare picur se aude distinct cind se lipeste de piatra uda, ca o orchestra de xilofoane.Aluneci sau te tirasti printre siroiri in cautarea unui adapost uscat.

Linistea monotona a ploii de toamna, cind stai intr-o grota uscata, linga un foc molcom .

Privesti linistea ploii si a  muntelui ud,  ghemuit sub nori si nu stii daca e azi sau miine si nici nu-ti pasa.

 

De-ale mele

Era de mult.Nu-mi amintesc prin ce an, dar eram tînar, cu pletele în vînt, cu nişte pantaloni trapezi largi la bază cît pantofii de mă împiedecam în ei. Am şi tras o trintă odată cînd fugeam după autobus.

Eram cu un prieten, tocmai cumparasem un făraş să facem o glumă unui alt prieten.

Mergeam pe stradă şi ne încîntam privirile cu oferta feminină şi normal, comentam ( în surdină).

La un moment dat, în faţa noastră mergea o tînără la moda, fusta- pantalon de sylon bej, saboţi  pe platformă de 10 cm, că ne şi miram că-şi poate ţine echilibrul.

Era plăcut ochiului ce vedeam din spate şi abia aşteptam să o depăşim să vedem şi restul.

Normal, fiind o „liberă” in exprimare ca şi noi, şi-a aprins o ţigară ( Carpaţi fără filtru) şi şi-a aruncat chibritul pe pantaloni care  s-au aprins imediat.

Instant, am luat cu făraşul apă din baltă de lîngă ea şi am aruncat-o pe ea stingînd focul.

Maamăăă, ce mi-au auzit urechile!

O grămadă de chestii despre mama, pe care nu le ştiam şi multe altele despre mine şi la adresa mea.Pănă cănd un „domn” i-a spus: Ai luat foc, tîmpito! Ti-a salvat viaţa ! Nu vezi că nu mai ai un crac de la pantaloni?

Noi , între timp, am plecat de acolo.

S-a chinuit să ne ajungă ( saboţii erau de bai), dar înainte să spună ceva i-am oferit făraşul şi ne-am văzut de drum.

Fie vorba între noi, arăta bine şi din faţă, iar afumătura lăsată la vedere de foştii pantaloni era apetisantă…

Doi-pe munte,in padure.

Eram un adolescent care isi inchipuia ca stie totul despre drumetie si catarare dupa ce am facut un tur al Apusenilor si citeva catarari la Cheile Turzii,cind m-a luat un unchi pentru o vacanta de vara pe munte si in padure.

A fost cea mai frumoasa vacanta,cea mai frumoasa vara din viata mea.

Cite ceva din ce am invatat atunci despre padure si despre munte  as impartasi celor care ar vrea sa afle.

1.Uita-te unde calci!

2.In Romania nu sint suprafete atit de mari nelocuite .Daca urmezi calea apei,ajungi in cel mult doua zile intr-un loc in care poti fi ajutat.

Poate multe din cele pe care le-am invatat eu  nu se mai potrivesc acum,cu atitea posibilitati de a anunta Salvamontul ,Politia sau Jandarmeria,dar daca ramii fara telefon…

3.In padure,pe munte nu minca seara,inainte de culcare.Mirosul atrage animalele.

Fa-o dimineata,inainte de plecare!

4.Stai pe linga ape,dar cauta sa nu fii in apropierea zonelor in care vin animalele la adapat.Le deranjezi si unele pot fi periculoase.

Nici prea aproape de apa nu e bine.Daca mai sus ploua tare,o viitura te poate lua.

5.E bun cortul,dar un adapost facut din materialele la indemina e mai bun.

Cortul poate stirni curiozitatea.Animalele vinatoare nu vineaza alte animale in vizuina,in birlog.

Daca totusi stai in cort,plaseaza jur-imprejur crengi si buturugi uscate bine,care calcate fac zgomot.Vor indeparta intrusii-e vorba de animale.

6.Daca faci foc,fa-l intr-o groapa de cel putin jumatate de metru adincime,cu toata vegetatia de jur-imprejurul lui ,pe cel putin trei metri ,curatata si cu apa din belsug la indemina.

7.Nu minca ciuperci! Daca cele de care stii ca sint bune sint inconjurate de ciuperci otravitoare,s-ar putea sa-ti creeze probleme.

Cu tulpini sau frunze de zmeura sau mure uscate se poate face un ceai foarte bun.

Caprifoiul -arata ca si trifoiul,dar e acrisor la gust- se gaseste in toate padurile si este foarte hranitor.

8.Ocoleste,daca se poate,padurile de brad foarte dese.Acolo e intuneric si ziua si nu creste nimic pe sol.

9.Bucura-te cind gasesti rachita.E lemn sfintit.Poti face targa,atele, un fluier cu ajutorul caruia sa indepartezi animalele din calea ta si sa poti fi localizat,daca te cauta cineva,iar din coaja tot felul de legaturi.

10.Ai grija sa ai permanent picioarele uscate si curate!Daca racestisau ai rani  si  nu poti merge,e bai…

Adaugate de George.

3. Nu manca in cort seara, dimineata, oricand! Chiar si cele cateva firimituri scapate pe jos vor mirosi suficient cat sa atraga un animal flamand, fie el urs soau soarece. O gaura in cort, facuta de un rozator, nu e binevenita niciodata. In plus de asta, daca ai rasturnat castronul cu supa pesta sacul de dormit, mai bine strangi totul si pleci. Mancarea se lasa departe de “culcus”, de preferat atarnata in copac. Sa nu ajunga rozatoarele si ursul daca o fura, macar sa munceasca pentru ea. In plus de asta e usor de auzit si la fel de usor de indepartat.
5. Nu as miza pe faprul ca animalele de prada nu vaneaza alte animale aflate in culcus. Un cort bun, nu luat din piata, apara foarte bine de vant, ploaie, umezeala.
7. Te referi la Macrisul Caprei. Caprifoiul este numit si Mana Maicii Domnului sau Lonicera

Si as adauga punctul 11. Pastreaza in tine mandria de turist, poarta-te in asa fel incat sa fi respectat pentru ceea ce esti. Saluta cand intalnesti alte persoane, intreaba daca poti fi de ajutor cand situatia o cere. Nu de putine ori asa au fost salvati oameni. Si nu lasa in urma ta decat amintirea pasilor tai, nu lua cu tine decat fotografii. Iar daca ai dus un ambalaj plin, cu siguranta il poti lua cu tine gol, e mult mai usor.

Pe ploaie

Am plecat din Cluj pe o ploaie torentiala.Noroc ca drumul nu era aglomerat,dar ploua de parca era sfirsitul lumii.De citeva ori am fost tentat sa ma intorc,dar Puiu,prietenul meu a zis ca ,daca tot ne-am pornit,poate se opreste pina la destinatia noastra.

Nici chef de muzica nu aveam.Mergeam cu ochii lipiti de parbriz,in incercarea de a vedea mai mult decit se putea.

Localitatile prin care treceam erau pustii.Doar noi si ploaia.

Ajunsi la posibila noastra destinatie,ne-am luat cizmele ,pelerinele si am pornit .Incercam sa fumam cite o tigara,dar dupa citeva fumuri era uda si atirna intre degete.Ne si umfla risul.

Muntele acoperit pina mai jos de jumatate de nori,copacii spalati de siroaie de apa,piriurile din ce in ce mai umflate de apele ce se adunau de pe doi munti.Si iarba clipocea de atita apa.Si prin udatura aceea,doar noi,doua fantome galbene misunam su ochii pe jos in cautarea a …ceva.Ceva care era acolo,dar unde?

Ei,daca tot am venit pina aici,hai sa facem un adapost,sa facem un foc mic,sa mincam ceva si-apoi vedem cum putem naviga inapoi spre locul unde am lasat masina.

Nici o sansa sa facem poze.Se aburea obiectivul.Si sa fotografiem ce,ca de la o jumatate de metru nu se vedea nimic.

Am facut adapostul si ne-am inghesuit in partea in care nu se strecura apa,am mincat ceva dintr-o conserva incalzita la foc,Puiu a baut o bere,iar eu Cola aferenta.

Dupa ce am fumat citeva tigari incintindu-ne cu imaginea ploii curate care curgea normal de sus in jos fara sa fie tulbutrata de vint,am stins focul ,am adunat resturile intr-o punga sa le ducem la un gunoi sau acasa si am pornit spre locul unde era masina.

Intorcindu-mi privirea spre locul de campare mi s-a parut ca mai vad foc si fum,asa ca m-am intors sa sting cum trebuie.Chiar daca ploua si padurea e departe,poate exista riscul sa se aprinda ceva.

Am facut un ogas cu cazmaua pe care o aveam la mine,sa se scurga apa direct pe vatra focului si…

Acolo era.Ma astepta si m-am intors sa o iau.

Ne-am intors sarind intr-un picior si cintind.

Tot drumul pina acasa a fost un cintec in ploaie

Lemn opalizat

Lemn opalizat - detaliu

I-am facut poze acasa,dupa ce am slefuit-o.

La Tarnita

Era prin 19… si stateam cuminti acasa.Nevasta-mea facea un tratament cu 10 peniciline, urmate de 10 moldamine pentru un Betahemolitic in git.Terminase tura de peniciline si  ne-am gindit ca n-ar strica o pauza mica.Era simbata dupa masa cind a venit Tibi si Bobo sa ne duca cu ei la Tarnita.Niste vecini, mari stabi pe la partid, l-au rugat sa mearga cu copiii lor la Tarnita  sa-i invete cum sa se descurce in natura,A acceptat la gindul ca-si mai rezolva unele probleme cu ajutorul lor, plus ca primea doua canistre ( 40 de litri ) de benzina.Era perioada cind benzina era rationalizata si fiecare posesor de masina primea un bon de 35 de litri de benzina pe luna.

Am vrut sa iau sacii de dormit, dar a zis ca nu trebuie.

-Au un cort specializat, pentru multe persoane, cu separeuri, dormi pe saltele…

Ne-am imbarcat in Wartburgul lui Tibi si am pornit spre Tarnita.Copiii, in asteptare, s-au gindit sa faca o surpriza si sa pregateasca mamaliga, asa ca au varsat o galeata de apa in foc si asteptau cuminti si zgribuliti intoarcerea lui Tibi.

Ajunsi  la Tarnita, eu am mers in padure sa aduc lemne uscate, iar Tibi a ramas sa faca o alta vatra pentru foc, in care sa nu se scurga apa de la ploaia care a inceput sa curga molcom si un acoperis deasupra sa putem gati si sta in jurul focului, la masa.

Pe cind ne pregateam sa infulecam mamaliga cu brinza pregatita, au aparut parintii copiilor si niste prieteni de-ai lor (opt insi, cu doua masini) in drum spre Baile Felix si normal ca au ramas la mamaliga, au scos tuici si beri si a inceput distractia.

Pe vremea aceea aveam o pechineza, Cita, o dulceata.

Cita,dupa baie

La spartul chefului a inceput distractia pentru noi, pentru ca  aia nu puteau sa conduca bauti, iar noi trebuia sa dormim in masini-era clar ca nu mai era loc in cort.

O precizare: in masina, ca nu ne-au lasat sa dormim intr-una din masinile lor, iar acasa nu puteam merge pentru ca au uitat sa aduca benzina pentru Tibi.

Simplu.Am pus bolovani la roti, asigurat frina de mina, lasat jos scaunele  si infiltrat toti patru si o ciine in Wartburg.

Uzi, imbracati, cu  miros de ciine ud, afara ploua, dar trebuia sa lasam un geam deschis, acoperiti cu o patura scoasa din portbagaj si care mirosea a benzina, ulei, lichid de frina…”cort specializat, poti sta pe gheata ca e izolat termic, dormi pe saltele, dezbracat, are separeuri nu deranjezi si nu te deranjeaza nimeni, bine aerisit…” De la corpurile noastre lipite se degaja caldura care usca incet hainele de pe noi si mirosea parca a pisu.

Ne-am trezit de trei ori sa ne schimbam pozitia, ca amorteam.Cituca se plimba pe deasupra si-si schimba locul dupa ce se uda bine unde a stat pina atunci.

Spre dimineata n-am mai rezistat si m-am extras din masina.Am facut un foc zdravan si am instalat niste crengi pe care sa ne putem usca hainele.Fetele s-au dezbracat si au ramas singure sub patura, iar noi aveam grija sa uscam hainele, sa facem cafele, sa ne incintam cu rasaritul soarelui in munti.Cind a trecut pe la noi padurarul-facea citeva ture pe zi in zona corturilor in jurul lacului de acumulare sa se asigure ca nu scapa de sub control focurile, sa dea o mina de ajutor unde este nevoie sau sa duca cu Aro-ul din dotare eventualii accidentati in zona unde puteau fi preluati de Salvare-Tibi s-a dus cu el la Somesul Rece sa-si cumpere combustibil pentru masina.Adica „Protox” sau „Molotox”.Insecticide.Pe vremea aceea toate masinile pe benzina circulau cu insecticid, care fiind destul de gras facea masina un fum ca nu se vedea om cu persoana si mirosea in urma masinilor ca-ti venea sa mori, dar avea cifra octanica buna si inlocuia cu brio benzina rationalizata, adica lipsa.Era mai greu pentru cei cu masini pe motorina care trebuiau sa amestece uleiul ars de la schimbul de ulei cu petrol ca sa poata circula.Inca nu era restrictia de duminica „cu sot si fara sot”.In asteptarea lui Tibi urmaream cum la caldura soarelui se evapora apa din lac si din paduri si se ridica formind nori care dupa ce faceau o tura in jurul lacului trageau o ploaie peste noi.Dupa ce se degaja cerul reincepea ritualul.Cam la o ora tragea o ploaie zdravana, dupa care era iar senin si cald.

Dupa ce ne-am baut cafelele si ne-am fumat carpaturile fara filtru am inceput manevrele de alimentare.Adica, eu desfaceam dopurile de la cele 100 de sticlute de insecticid, Tibi turna in rezervor, iar fetele le adunau in niste saci pentru al le putea transporta la gunoi.

Ne-am intors acasa veseli si plini de viata dupa excursia de la Tarnita, in natura .

Aceia n-am mai putut merge la Felix si au trebuit sa se descurce singuri cu cortul si cu copiii, sotia mea a trebuit sa reia tot tratamentul de la inceput, ca n-avea voie sa faca pauza.Adica, dupa o saptamina iar 10 peniciline si imediat dupa aceea 10 moldamine.

Tibi a primit o canistra de benzina, nu doua cum a fost intelegerea.

Iar tratamentul primit a fost extrem de eficient, pentru ca noi n-am mai fost la Tarnita de atunci, iar acum parca nu mai are farmec pentru ca jur imprejurul lacului sint nenumarate cabane, case, castele si cabanute.

N-am poze de la Tarnita, dar daca mergeti pe la Turistulclujean veti gasi niste fotografii minunate.