Prima expozitie

Am pornit la patru dimineata pe ceata.Era o asa ceata incit mergeam cu 30-40 km la ora.Eram aproape singur pe sosea si deja ma batea gindul sa ma intorc acasa.

Dar ,oare ,sa ma intorc?

Eram invitat ,prima data ,ca expozant la o expozitie de minerale,flori de mina,fosile si geme, care se tinea la Baia Mare.Problema era ca n-am putut sa merg de la inceput,adica de vineri si nici nu puteam sa stau pina la sfirsit,adica si duminica.

Mi-au spus sa merg totusi.Chiar si citeva ore in atmosfera de acolo justifica drumul.

La Gherla am oprit sa-mi dezmortesc picioarele , sa fumez citeva tigari pe o banca din centrul orasului si sa ma hotarasc daca merg mai departe sau nu.

Era cit se poate de clar ca pe intreaga vale a Somesului este ceata si posibil sa fie si dincolo de Chioar,pina la Baia Mare.Am hotarit sa plec,si pina la iesirea din Gherla,ceata s-a ridicat.

Era o adevarata bucurie sa conduci pe soseaua libera,in ritmuri de blues spre un loc in care erai asteptat cu bucurie.Desi nu conduc repede,mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Baia Mare si am fost preluat in virtejul  pasionatilor,iubitorilor de pietre adunati din toata tara si din Germania,Ungaria,Cehia,Polonia.

Imediat mi-au pus o masa la dispozitie,mi-au adus cafea sau o gustare ,daca doream si asteptau sa scot pe masa ce am adus.

N-aveam multe.Citeva jaspuri din Metaliferi,citeva agate filoniene din Gilaului si lemne silicifiate.

Pe unii ii cunosteam de la expozitiile din Cluj.Cailalti veneau,se prezentau -din Craiova,Bucuresti,Budapesta,Bistrita,Liberec,Munchen,Arad,Oradea.Era un adevarat virtej de chipuri si nume,dar cu totii zimbeau sau rideau in hohote cind vedeau o piatra,sau povestind intimplari de pe la prospectari.

Cind parea ca s-au mai linistit un pic,a venit n neamt la masa mea,s-a prezentat,a luat cite o piatra in mina si cu o lupa le-a studiat in amanunt apoi…m-a luat in brate rizind in hohote  si repetind ceva interogativ.Mi-a tradus cineva ,eram intrebat daca sint slefuite manual.Am raspuns ca da,le slefuiesc manual si iar m-a luat in brate  si m-a pupat pe obraji.

Pe vremea aceea participantii trebuiau sa puna etichete cu  datele specifice exponatului pe care il aveau,iar institutul care-in acest caz Institutul Geologic Baia Mare- gazduia expozitia,elibera Certificate de Autenticitate pentru cei care aveau nevoie de asa ceva.In special pentru straini.Ai nostri cunosteau toate pietrele de pe teritoriul tarii si nu aveau nevoie de astfel de certificate.

In jumatate de ora am ramas fara nici o piatra,dar am primit altele in schimb si am putut sa vizitez expozitia,sa cunosc oamenii,sa stam de vorba,sa ne bucuram ca sintem impreuna.

Dupa-amiaza m-am despartit cu parere de rau de cei pe care abia i-am cunoscut si cu promisiunea ca ne vom reintilni la urmatoarea expozitie,am plecat spre casa.

Aveam o stare speciala,de bine,de bucurie.Ma simteam insotit de toti cei pe care i-am cunoscut,de cei care s-au bucurat de pietrele mele,sau cei care le-au luat acasa la ei.Au luat odata cu ele si o parte din mine si era atit de bine.

La un moment dat,am observat ca in spatele meu,la distanta corecta vine o dubita cu numar de cluj.Nu intentiona sa ma depaseasca,mergind in acelasi ritm cu mine.Ii semnalizam gropile sau orice aparea pe parcurs si am mers asa pina in apropiere de Dej,cind a trecut el inainte.Proceda si el la fel ca mine si era mult mai usor de mers.De obicei,nu intru prin centrul Dejului.Exista o cale de ocolire,dar urmindu-l pe cel cu dubita am traversat centrul,am ajuns pe deal intr-un cartier de blocuri,am ocolit pe citeva stradute si ne-am oprit.

Omul s-a dat jos din masina lui,mi-a spus ca a fost placut sa calatorim impreuna,dar ca el acolo locuieste si nu mai merge mai departe.Pentru a ajunge pe drumul de Cluj sa merg…

Am ris amindoi si mi-am vazut de drum.Mergeam atit de linistit in urma lui,rememorind oamenii pe care i-am cunoscut,pietrele lor,incit nu mi-am dat seama ca cel din fata m-a semnalizat,ca a schimbat directia si ca sint intr-un cartier din Dej.

Ajuns acasa,abia asteptam sa mai pot slefui,sa mai merg pe teren sa caut si sa gasesc pietre.Parca tota aceasta bucurie a mea in preajma si impreuna cu pietrele avea un alt sens alaturi de atitia altii care aveau aceiasi bucurie.

Mi-e dor de pietre

In acest an n-am fost dupa pietre,iar pe unde am fost n-am gasit.

Un lemn pe Valea Ariesului si pe care l-am lasat acolo dupa ce l-am fotografiat.

Ma mai uit la poze si constat ca asta nu-i,nici asta ,nici asta,nici…

Am citeva pe balcon care asteapta sa fie slefuite.Asteapta de mult timp.

Una trebuie doar finisata.

Mai am poze de pe la expozitii,

La Bistrita

vazindu-le imi amintesc cine mai era,de pe unde din tara,citi nu mai sint…

Mi-e dor de oamenii care ne stringeam ,din toata tara,la Cluj,la Bistrita,la Baia Mare,la,Bucuresti,la Timisoara,la Sfintu Gheorghe,etc.

Geologi sau pasionati eram bucurosi ca ne revedem,curiosi ce mai are fiecare si ascultind imprejurarile in care a facut fiecare descoperirea,dezgroparea si transportul fiecare pietre.

Zicea domnul Valureanu- geolog din Craiova: plin de noroi incercam sa degajez piatra si cu cit indepartam pamintul din jurul ei,devenea si mai mare.Ei,la un moment dat am vazut ca se misca si am tras tare de ea.A venit pe mine si nu m-am mai putut misca.Am stat asa,pe jumatate in apa vreo trei ore pina a venit cel cu care eram sa vada de ce intirzii.Nu mi-a rupt nimic,dar abia mai respiram si uite ce minunatie a iesit de acolo.Si ne-a aratat o frumusete de agat de vreo 15 cm.Atit a iesit din bolovanul de peste 100 kg,dar era fericit.

S-a retras.Spera sa se organizeze si la Craiova expozitii de pietre.

L-am sunat de mai multe ori si am vorbit cu dinsul.Am fost si la dinsul acasa.Era bolnav,tare bolnav.Iar cind s-a organizat prima expozitie la Craiova l-am sunat sa-i spun .N-a mai raspuns nimeni la telefon…

Nu mai stie nimeni nimic de dinsul.

Erau multi „florari”,acum mai este unul.Si el imbatrinit,mai face rost de pe la altii de flori de mina,dar cum minele s-au inchis ,nu multi mai au curajul sa intre in subteran sa mai scoata cite ceva.O prabusire si …gata.

Pietre

Zeci,sute de kilometri parcursi cu masina si pe jos.Carat in spate, in brate,in sacose dupa care spalat fiecare piatra,si prelucrat.Le-am mingiiat,le-am vorbit si slefuindu-le ,micron cu micron si-au scos la lumina frumusetea,iar o parte din mine a ramas cu ele,intiparit.

S-au dus.

Prin toata lumea,prin toata tara.Unele pe la prieteni si le mai vad cind merg la ei,altele…

Nu-mi pare rau.Ma bucur ca incinta si pe altii cum m-au incintat pe mine.

Nu imi trebuie frumuseti de prin alte tari.Nu pot inlocui bucuria intilnirii si frumusetea etalata dupa prelucrare.

Dar mi-e dor de pietre…

 

 

 

 

Expozitie de pietre la Cluj

In perioada 30 sept-2 oct, la Muzeul de Arta din Cluj, va avea loc o expozitie cu vinzare de minerale, flori de mina, fosile, geme si bijuterii din si cu pietre pretioase si semipretioase.