Petru Mos

Am tot auzit pe la scoala ca s-a deschis un santier pentru o noua hidrocentrala si eram tare curios sa vad cum decurg manevrele, asa ca  fiind vacanta m-am pornit spre zona.

Gara, tren, gara si pe jos spre munte.In a doua localitate- si care parea ultima- am intrebat o lele mai dezghetata pe unde sa merg.

Pai, sui pe vale in sus si pa cind sa ajunji la luminisul ala pa care-l vezi (mi-a aratat), o iei pe linga inspre dreapta si cam cit ai face un fluier de rachita ajunji la santier.

Stii sa faci fluier de rachita?

Stiu.

In luminisul ala ii o casa , da’ nu mere acolo ca-i plin de naluci.Vezi-ti de drum si pe santier or avea grija de tine ca-s tineri toti si cu parul mai mare decit al tau.

Las ca oi mere la Coparativa si oi da un telefon sa stie ca vii, sau sa porneasca dupa tine, daca n-ajunji pina dimineata, ca te-ai  ratacit.

I-am multumit frumos si am pornit in pas domol.Sa ma bucur de munte, de padure, de cer si soare, de  cintecul pasarelelor, de  tot.

Normal, cind am ajuns in dreptul  casei de care zicea lelea, m-am dus sa vad si eu cum arata nalucile alea, dar nu era decit un batrin „hippie”, adica avea plete, barba si mustata lungi si albe, o chemesa lunga  strinsa cu un briu de piele- cum mi-am dorit si eu intotdeauna, dar n-am gasit mesterul care sa mi-l faca ( ca merge numai pe masuratelea) si cind am gasit n-am avut suma necesara, ca nu-i ieftin- pe cap un clop decolorat si pleostit rau, iar in picioare opinci.

Am salutat frumos, iar el mi-a raspuns: Buna sa-ti fie inima! Ca te-a adus Dumnezeu sa vad si eu un suflet de om.

M-am prezentat, iar el mi-a raspuns Mos Petru.Sezi cuminte, ca si cind eram tinar tot Mos ma chema!

Statea in fata casei pe o buturuga.

Casa parea mare,  dar fiind construita pe o buza de ripa, numai partea de sus era locuibila, restul fiind doar pentru sustinere.

Gospodaria era frumoasa, cu grajd mare, gradina de zarzavat si gradinita de flori, dar toate erau lasate de izbeliste.Iarba nu era cosita, grajdul parea pustiu, gradinitele invadate de buruieni.

I-am dat tigari.Si-a luat doua, le-a zdrobit si a pus tutunul in briu si m-a poftit la un ceai.Mi-a aratat unde gasesc macese, miere ( zahar), dupa care m-a intrebat daca nu-i sparg niste lemne.

Cu placere, mirat totusi caci casa era inconjurata de lemne sparte pina aproape sub geam.Da na, e batrin, iarna tine mult…

M-am chinuit cu o secure ruginita rau si am spart o gramada de lemne.Noroc ca erau tare uscate.

L-am intrebat de ce n-a mers si el in sat.

Mai coptile, satu o fost aici.Da’ dupa ce or vinit comunistii i-or mutat pa tati in vale, ca sa poata face agricultura.Da io n-am vrut sa ma duc.Aici am crescut , aici au crescut parintii, bunii si bunii lor de cind ne stim.Cum sa ma duc?Uite, acolo in gredina is mormintele mosilor nostri.Acolo-i si muierea mea si acolo oi fi si eu, cind mi-o veni sorocul.

Erau mai multe morminte cu cruci  din piatra grupate impreuna si mai era unul mai intr-o parte, dar era acoperit cu crengi .

Cum se insera, mi-a zis sa las tigarile si mosinile ( chibriturile) afara, sa nu-mi vie pohta sa duhanesc (fumez) si sa aprind  grajdul .Sa ma culc in podul surii, in fin.

Nici nu-mi doream un alt dormitor.Sa poti vedea cerul cu gramada de stele, sa asculti buhele sau alte pasari de noapte, sa miroasa a fin si ierburi uscate, iar de afara sa vina miros de padure, de munte, de curatenie, de frumos.

Am dormit ca scaldat si dimineata , nevazind-ul pe-afara, i-am mai lasat niste tigari si am pornit spre santier.

Nu m-am bucurat prea mult timp de bucuria naturii dimineata, ca m-au intimpinat un grup de oameni porniti dupa mine de la santier.

Ne-am salutat cu veselie, dar cind au auzit ca am dormit la Mos Petru citiva s-au intunecat.

De unde stii cum il chema?

Pai, am dat mina cu el, am stat in povesti,  i-am crapat niste lemne…

Mai copile, omu’ ala o murit in 1962, (adica de mai mult de zece ani).

O parte s-au intors cu mine , iar altii au mers in sat sa cheme preotul si militianul.

Nu intelegeam.

Preotul a spus ca unul din baietii lui badea Petre a fost mai comunist decit comunistii si vazind ca  tatal lui nu vrea sa coboare in vale, ca nu-si lasa proprietatea si mormintele, l-a blestemat sa nu plece de acolo decit cind ii vor ajunge desticaturile ( lemnele crapate) pina la uaiagă (pina la fereastra).

Le-am aratat lemnele sparte de mine.Se vedea ca sint proaspat crapate.

Mi-au aratat, in gradina, mormintul batrinului.Era cel acoperit de crengi.

Cei care aveau securi s-au apucat de crapat lemne, iar cind s-a umplut pina sub geam, preotul a tinut o slujba la mormintul batrinului.

M-a luat deoparte dupa aceea zicind ca pina acum oamenii au vazut numai naluci, eu fiind singurul care am stat de vorba  cu batrinul, ca si cum ar fi fost viu.

Inseamna ca esti binecuvintat.

N-am stiut ce inseamna asta, ca nu prea le aveam cu religia sau biserica, dar m-am bucurat daca de atunci batrinul a putut sa se odihneasca in pace.

Pe la baraj am fost, dar pe la casa lui badea Petre n-am mai fost.

Pe google earth se vede luminisul, dar se pare ca nu mai este casa.

Week end ratat?

Vineri m-a sunat Ljuba.Nu era in Cluj,dar urma sa se intoarca si ma intreba daca merg cu el in Metaliferi?

Oooo,cit de mult imi doresc sa merg !…

E un bun prieten.Nu stiu daca a avut ceva de invatat de la mine in ce priveste pasiunea comuna pentru pietre,dar orice iesire cu el a fost placuta.Este un bun drumar,un bun camarad,nepretentios si stie si sa asculte si sa vorbeasca.Cam ce isi poate dori oricine merge pe munte.

Din pacate a trebuit sa-l refuz.

O chestiune de familie mi-a programat week end-ul.Si era programata inainte ca Ljuba sa ma sune.

Ii multumesc si sper sa reusim o alta iesire impreuna.

Ne-a ramas libera duminica de pe la 11,asa ca ne-am hotarit sa mergem sa vedem Laguna Albastra.

Ne-au spus niste prieteni de lacul sau lacurile de linga Aghires,ne-am uitat si pe internet  si ne-am pornit.

Foarte cald,foarte frumos,sosea libera.Ne dadeam cu masina.

In Aghires am intrebat si-am fost dirijati.Primii ,cam 500 m,din drum sint de sinucidere.Adica de viteza intii,apoi urmeaza un drum  din beton cu placile denivelate,cu crapaturi si gropi,deci rau.Cam 6,7 kilometri de drum rau.Am mai intrebat si am oprit linga alte masini,am pornit pe jos si dupa o culme a aparut lacul.

In zona a fost exploatare de gips si caolin.

Prin prabusirea unei cariere si iesirea la suprafata a pinzei freatice s-a ajuns la frumusetea de lac.De fapt,se pare ca sint mai multe lacuri,dar pe temperaturile care erau si timpul putin la dispozitie,n-aveam cum sa cercetam toata zona.

Laguna Albastra-Aghires

E un teren arid,cu putina vegetatie care poate sa faca umbra.Sint niste paduri de salcimi in jur,dar fiind singurele locuri cu umbra,erau o multime  care se racoreau pe-acolo .Iar ceva mai adinc in padure plin de rahatii celor care au avut astfel de nevoi.

Apa este foarte curata si din cauza milului de caolin care este alb,reflexiile sint foarte frumoase.Albastrul cerului in apa,

Laguna

Catelusa a intrat in apa,a baut apoi s-a tolanit fericita.

Bineinteles ca dupa baie urmeaza o tavaleala,

Integrare in mediu.Tavaleala.

E foarte multa vegetatie pe maluri,

La plaja

trestie si stuf.Sint doar doua posibilitati sa ajungi la apa,dar  fara umbra in apropiere.

Un pic dezamagiti ne-am intors la masina si am plecat spre niste prieteni care au o casa in propiere.

Am avut noroc ca erau acasa.

Umbra,relaxare.Catelusa nu-si incapea in piele de bucurie.

Am ajutat la arderea finului.

Nimeni nu este interesat sa coseasca iarba si sa-si ia finul pentru animale.Eventual,daca faci tu tot ce trebuie si sa-i duci finul gata uscat acasa…

Fin pe foc

Pe la 17 am pornit spre casa.

Nu,n-a fost un week end ratat.

Am ajutat unde a fost nevoie,ne-am dat cu masina,catelusa a alergat,a mirosit,s-a scaldat,s-a tavalit.Noi am fost impreuna si ne-am relaxat impreuna cu prieteni.

A fost bine.

 

Hulpea

Nici nu stiu ce nume avea.Toata lumea ii spunea Hulpea si asta pentru ca pe la 15 ani,suparat ca o vulpe ce-si avea vizuina in apropiere ii fura si-i omora gainile din batatura parintilor lui,a mers la vizuina,a scos vulpea afara tinind-o de urechi sa nu-l muste si i-a spus sa-i lase gainile in pace si-atunci o lasa sa-si creasca puii in vizuina ei.Dupa care  a scuipat-o si a lasat-o in pace.Si vulpea nu i-a mai furat si nici omorit niciodata nici o gaina din curte.

Era un om …interesant.Nu prea inalt,extraordinar de priceput in prelucrarea lemnului si cu o invaliditate care mie mi se parea cumplita.Avea un picior,piciorul drept,ca o paranteza,curbat spre exterior.

Cum am aflat povestea lui? Constatind ca iarba de pe deal este alunecoasa si cind este uscata mi-a venit ideea sa-mi fac o sanie cu care sa ma dau vara.Asa ca am mers la el si i-am spus:

Nene Hulpe,imi faci o sanie de vara?

Cum e aia ,o sanie de vara? m-a intrebat el.

Sa nu ma faci sa-mi pierd timpul cu jucarele.Daca foloseste la ceva,ti-o fac.

Dealul din fata satului in care imi petreceam vacanta este extrem de abrupt,dar virful are multa iarba care trebuie cosita,intors finul si dupa ce s-a uscat,adus acasa.Cum nici cu calul,nici cu boii nu se poate urca si cobori dealul cu finul,iar bodii de fin erau trasi de oameni pe jos,pe doua lemne lungi si care de multe ori venea peste omul care isi aducea finul acasa.Ideea mea era sa fac o sanie din lemn cu talpile destul de late incit sa asigure o buna alunecare,pe care sa se sprijine  lemnele pe care era finul si care cu un sistem de frinare  sa poata fi dirijat pe deal in jos pina la baza,unde urma sa fie incarcat in carute.In plus,cu sania respectiva puteam si eu sa ma dau pe deal in jos toata vara.

A facut-o! Si a facut mai multe,sa aiba toti cei care aveau fin in zona respectiva.In plus,i-a inventat si un sistem de frinare prin pirghii.

A avut o singura pretentie.Sa stau linga el pina o va termina.M-a bucurat dorinta lui pentru ca era o placere sa vezi e este in stare sa faca cu niste lemne.Si asa am aflat povestea lui.

Dupa ce a venit din armata,tatal lui l-a luat de-o parte si l-a intrebat ce vrea sa faca cu viata lui,avind in vedere ca in afara de joc (dans) nu stie sa faca nimic si nici nu pare atras de ceva.Daca nu-i in stare sa-i dea un raspuns sa mearga in padurea(…) la fagul cel batrin si sa-l intrebe pe el.Acolo va afla raspunsul.Si s-a dus.Era un fag urias.Tare batrin.S-a asezat sub el si l-a intrebat ce sa faca.Nu s-a intimplat nimic,doar ca parca,in mintea lui staruia intrebarea:ce dai de la tine pentru ce primesti?Atunci si-a spus  ca miinile ii trebuie sa munceasca,ochii sa vada…Ar putea da …un picior.Si  a mers acasa.Intr-o saptamina piciorul drept i s-a curbat spre exterior ,iar el a inceput sa indoaie lemne,sa faca juguri,roti de caruta si orice isi dorea din lemn.

A plins mult pentru piciorul deformat.Nu mai putea sa joace (danseze),nu mai putea sa alerge impreuna cu caii,dar mindra lui l-a urmat la altar si a avut o viata frumoasa .

Si tot ce a iesit din mina lui era parca o minune.Sculpturi sau obiecte,erau deosebite,frumoase si ingenioase.

Am fost si eu la batrinul fag si l-am intrebat ce sa fac?

Parca,auzeam in mintea mea ca cineva imi spune:du-te acasa,copile!

In anul acela,un unchi m-a dus  si mi-a aratat citeva din tainele muntelui si a padurii si-atunci am stiut unde sint acasa.