Oare

M-am dat mult cu maşina.Din 1974.

Intotdeauna am visat să particip la curse, mai ales că aveam de la cine să învăţ aici, la Cluj.Dar n-a fost să fie.Singurele curse la care am participat au fost cele cu carturi, neoficiale.La cartodrom eram carturi cu motoare de Mobra, blocate in viteza a doua, să se poată da şi cei mici, fără probleme.După ce se încheia programul, montam schimbătoare pe cîteva carturi şi ne dădeam pînă ameţeam.Depășiri, ieșiri în afara pistei, rotiri, chiar mici accidente,viteză cît putea motorașul de Mobra,pe linia dreaptă.Era tare frumos.

Acum, n-am ieşit din casă din cauza unui film cu curse auto.Il trăiesc de parcă aş fi acolo.

Nu, nu sînt vitezoman.Imi place să mă dau cu maşina. Să văd tot ce se întimplă în jurul meu, să văd peisajul, căprioare, păsări, copaci, iar asta nu se poate la viteză mare, cînd vizibilitatea se reduce la un culuoar  îngust , pe șosea înainte.Imi place mai mult șoseaua de munte, cu viraje multe, decît soseaua dreaptă.Mi se pare plictisitoare.Imi place să alunec ușor peste denivelări,ca și cu o barcă pe valuri, nu să trec, in viteză, pe deasupra lor.

Sînt, mai degrabă prudent, atent la toți cei din jurul meu-mai ales că par să fie foarte mulți aceia care nu cunosc indicatoarele și legea circulației, în general.

Pentru mine și condusul e o joacă.Mă joc așa cum o fac cei mici, cu seriozitate.

Zilele trecute am făcut ceva modificări in casă, iar pentru asta a trebuit să strîng toate pietrele în cutii.

Intenția era să le las în cutii, dar nu pot.Imi sînt dragi și mi-e drag să le văd.

Din păcate nu mai încap toate cîte au fost înainte pe rafturi.

Oare pe care să le scot, pe care să le mai pun.Pentru fiecare piatră am mers kilometri pe teren, am cules-o din apă, din noroi, am dus-o în spate sau in sacoșe de mi s-au lungit mîinile.Pe unele le-am tăiat sau doar le-am șlefuit manual zile, săptămîni, luni, micron cu micron, pînă au ajuns în faza asta.

Am renunțat la multe din ele pentru a-mi putea susține financiar pasiunea.Au ajuns prin toată lumea, la alti pasionați, iubitori de pietre.

Ca și drumeția, ca și mersul pe munte și studiul , parțial al geologiei si colectarea și prelucrarea pietrelor a fost tot o joacă.

Acum, dacă nu mai șlefuiesc, merg mai puțin pe teren pentru recoltare, parcă mi-e greu să nu le văd pe cele pe care le-am păstrat încă pe lîngă mine.

Oare am rămas  un copil care, încă, se mai joacă sau încep să dau în mintea copiilor?

Reclame

Traversind

Traversez o perioada ,sa zic, mai negativa.M-am saturat de iarna asta care pare ca nu se mai termina si care tare ma oboseste.Parca ar trebui sa traversez o strada atit de lata incit nu se vede celalalt trotuar si e lunecus si zloata,si ceata si nu se vad masinile care se apropie in viteza si…

Din cauza asta nu prea am chef nici sa scriu pe aici,nici sa comentez pe la voi.De multe ori trec pe la fiecare sa vad ce mai faceti si acolo unde pot las un like.

Uite asa am ajuns la profesorul de cultura generala,la profesorul de poezie,de analiza a sentimentului dintr-o fraza,dintr-o poezie,un cintec,un film,la omul care si cind glumeste o face sarmant,cald.

Chiar ma gindeam ca e bun prieten cu girueta care  l-a dirijat in partile noastre.Si am putea sa multumim vintului ca a complotat cu girueta.

Si am intrat la el din dor de-o poezie.Am Ancorat in Portul cu poezii si am gasit ceva atit de frumos ca-mi mijeau picuri pe la ochi.

Mergind mai jos vad..,selectati limba!

Mi-a sarit lacrima pe monitor si simteam cum rica din incheieturi,din genunchi si din nenumaratele vertebre pe care le am din aceasta iarna ,incepe se debordeze rautate.

Dau sa selectez  si nu ma lasa.

Adica,ce vrea sa zica?

Ce face el cu limba si noua nu ne spune?

Ce am putea face cu limba,daca am selecta-o?

De ce sa nu stim si noi ce se poate face cu limba?

Si uite-asa,n-am comentat la el,sa nu arat toata rautatea si invidia de care sint macinat.

Probabil de aceea ma dor toate…