Iti amintesti? Cum am scapat…

Cind prin 197(..),cind ne-a dat (LR) masina lui sa ne dam cu ea.

Dacia 1100.

Ce ne-am mai distrat o saptamina.Si dupa ce ai agatat toba de o radacina si suna de parca era de raliu,ce ture faceam.Pina in noaptea cind,dupa ploaie,pe soseaua uda si plina de noroiul adus de un tractor  a inceput sa fuga spatele in toate directiile si cu pedala la podea,am tisnit printre doi plopi si-apoi un taluz ne-a aruncat in aer.

Cind am zburat 14 m (masurat de militie) si ne-am dat de patru ori peste cap.

Vedeam cind si cind in lumina farurilor cind padurea cind cerul si-apoi totul a-ncremenit in afara de torsul lin al motorului.

Masina era pe o parte,cu mine in partea de jos.

Am oprit motorul,am stins becul de la oglinda retrovizoare ce atirna in fire si care-mi zgiria ochii si…
In linistea nefireasca nu te gindesti la nimic.Am stins si farurile si-am inceput sa-mi pipai totul.De la degetele de la picioare pina in virful capului.Parea in regula.

Cind te-am intrebat:

-Esti bine?

-La pipait sint intreg,la vazut inca nu stiu.

-Am graunte de geam in par! mi-ai raspuns.

Cind te-ai catarat afara si-apoi m-ai ajutat sa ies si eu si ne-am indepartat sa admiram,la o tigara spectacolul.

Cind am aprins din nou farurile sa vadem daca n-avem ceva taieturi si n-aveam.Si ce-am mai ris cind ai calcat pe parbrizul zburat din garnituri  si s-a spart cu un zgomot de explozie.

Rideam si dansam in jurul masinii sifonate rau.

Am scapat si de data asta cu viata!

Amindoi.

Fara nici o zgirietura.

Iti amintesti?

-…am graunte de geam in par…

-…sa le frigi!