La drum

A mea soție și-a tot dorit să se dea cu bobul.

Știind-o cu o grămadă de frici eu eram cam îndoit, dar cu toată îndoiala ne-am dus pînă la Skyghimeș.Undeva, pe drumul de Bacău, la capăt de județ Harghita.

Vreo 300 de km pînă acolo.Drum frumos, fără aglomerație.Prin Odorhei își trebuie mașină de teren, atît de rău este carosabilul, plus se sapă șanțuri pentru canalizare, presupun.

Dacă ratezi drumul de camioane te cam învîrți prin Miercurea Ciuc, dar dacă ții drumul de Bacău, răzbești pînă la urmă.

Buun! Am luat bilete, ni s-a făcut instructajul și…

Am coborît cu grijă, că ia viteză bobul și chiar a meritat drumul pînă aici, mai ales că zona este foarte frumoasă.

La întoarcere ne-am oprit la ieșirea din Odorhei unde era o expoziție în aer liber cu  machete ale monumentelor istorice din Transilvania.

https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/https://fosile.wordpress.com/Erau mult mai multe, dar nu mi le-a luat WP-ul.

La unele scria ce sînt, la altele nu.

Una peste alta a meritat excursia.

Porti traditionale

https://fosile.wordpress.com/

Giuvaieruri

M-a sunat simbata seara un prieten sa-mi spuna ca la Muzeul Etnografic este o expozitie de giuvaieruri si este invitat si un prieten comun, cu-ale lui pietre.

Buun.

Duminica, dupa ce am fost cu catelusa afara, am lamurit-o pe nevasta-mea – care si ea confectioneaza bijuterii- sa vina sa vada.Nu visam sa putem cumpara ceva  care sa contina Topaz Imperial, dar vazind, poate ii mai vin idei, iar eu pot sa mai povestesc cu  pasionatii in ale pietrelor.

Asa ca, pe la 11 am pornit pe jos, pe stradute in cautarea umbrei, spre centru.

La muzeu nu era nici un afis si nici pe internet n-am gasit nici o referire la o astfel de expozitie.

Noroc ca prietenul invitat era in curte si ne-a spus ca este …Conferinta Ezoterica cu lucrari, iar el este singurul invitat cu pietre.

Nici n-am mai intrat.Am povestit un pic cu el si ne-am tirit inapoi spre casa.

Pe la Matei Corvin speram sa gasim o banca la umbra.Dar au fost plantati citiva platani, care cresc foarte greu, iar cele doua banci aflate la umbra erau ocupate de bunici care-si supravegheau, motaind, nepotii care  se distrau cu arteziana.

Cu greu am ajuns acasa, am luat catelul si ne-am dus la Faget, in padure.Dupa aceea am mers la cumparaturile pentru saptamina urmatoare si gata ziua.

Da, o duminica deosebita.

N-a mai sunat prietenul, dar cred ca a fost o greseala de traducere.Probabil ca in ungureste „ezoteric” si „giuvaier” suna la fel.

Nu-i bai.

Prima expozitie

Am pornit la patru dimineata pe ceata.Era o asa ceata incit mergeam cu 30-40 km la ora.Eram aproape singur pe sosea si deja ma batea gindul sa ma intorc acasa.

Dar ,oare ,sa ma intorc?

Eram invitat ,prima data ,ca expozant la o expozitie de minerale,flori de mina,fosile si geme, care se tinea la Baia Mare.Problema era ca n-am putut sa merg de la inceput,adica de vineri si nici nu puteam sa stau pina la sfirsit,adica si duminica.

Mi-au spus sa merg totusi.Chiar si citeva ore in atmosfera de acolo justifica drumul.

La Gherla am oprit sa-mi dezmortesc picioarele , sa fumez citeva tigari pe o banca din centrul orasului si sa ma hotarasc daca merg mai departe sau nu.

Era cit se poate de clar ca pe intreaga vale a Somesului este ceata si posibil sa fie si dincolo de Chioar,pina la Baia Mare.Am hotarit sa plec,si pina la iesirea din Gherla,ceata s-a ridicat.

Era o adevarata bucurie sa conduci pe soseaua libera,in ritmuri de blues spre un loc in care erai asteptat cu bucurie.Desi nu conduc repede,mi s-a parut ca am ajuns foarte repede la Baia Mare si am fost preluat in virtejul  pasionatilor,iubitorilor de pietre adunati din toata tara si din Germania,Ungaria,Cehia,Polonia.

Imediat mi-au pus o masa la dispozitie,mi-au adus cafea sau o gustare ,daca doream si asteptau sa scot pe masa ce am adus.

N-aveam multe.Citeva jaspuri din Metaliferi,citeva agate filoniene din Gilaului si lemne silicifiate.

Pe unii ii cunosteam de la expozitiile din Cluj.Cailalti veneau,se prezentau -din Craiova,Bucuresti,Budapesta,Bistrita,Liberec,Munchen,Arad,Oradea.Era un adevarat virtej de chipuri si nume,dar cu totii zimbeau sau rideau in hohote cind vedeau o piatra,sau povestind intimplari de pe la prospectari.

Cind parea ca s-au mai linistit un pic,a venit n neamt la masa mea,s-a prezentat,a luat cite o piatra in mina si cu o lupa le-a studiat in amanunt apoi…m-a luat in brate rizind in hohote  si repetind ceva interogativ.Mi-a tradus cineva ,eram intrebat daca sint slefuite manual.Am raspuns ca da,le slefuiesc manual si iar m-a luat in brate  si m-a pupat pe obraji.

Pe vremea aceea participantii trebuiau sa puna etichete cu  datele specifice exponatului pe care il aveau,iar institutul care-in acest caz Institutul Geologic Baia Mare- gazduia expozitia,elibera Certificate de Autenticitate pentru cei care aveau nevoie de asa ceva.In special pentru straini.Ai nostri cunosteau toate pietrele de pe teritoriul tarii si nu aveau nevoie de astfel de certificate.

In jumatate de ora am ramas fara nici o piatra,dar am primit altele in schimb si am putut sa vizitez expozitia,sa cunosc oamenii,sa stam de vorba,sa ne bucuram ca sintem impreuna.

Dupa-amiaza m-am despartit cu parere de rau de cei pe care abia i-am cunoscut si cu promisiunea ca ne vom reintilni la urmatoarea expozitie,am plecat spre casa.

Aveam o stare speciala,de bine,de bucurie.Ma simteam insotit de toti cei pe care i-am cunoscut,de cei care s-au bucurat de pietrele mele,sau cei care le-au luat acasa la ei.Au luat odata cu ele si o parte din mine si era atit de bine.

La un moment dat,am observat ca in spatele meu,la distanta corecta vine o dubita cu numar de cluj.Nu intentiona sa ma depaseasca,mergind in acelasi ritm cu mine.Ii semnalizam gropile sau orice aparea pe parcurs si am mers asa pina in apropiere de Dej,cind a trecut el inainte.Proceda si el la fel ca mine si era mult mai usor de mers.De obicei,nu intru prin centrul Dejului.Exista o cale de ocolire,dar urmindu-l pe cel cu dubita am traversat centrul,am ajuns pe deal intr-un cartier de blocuri,am ocolit pe citeva stradute si ne-am oprit.

Omul s-a dat jos din masina lui,mi-a spus ca a fost placut sa calatorim impreuna,dar ca el acolo locuieste si nu mai merge mai departe.Pentru a ajunge pe drumul de Cluj sa merg…

Am ris amindoi si mi-am vazut de drum.Mergeam atit de linistit in urma lui,rememorind oamenii pe care i-am cunoscut,pietrele lor,incit nu mi-am dat seama ca cel din fata m-a semnalizat,ca a schimbat directia si ca sint intr-un cartier din Dej.

Ajuns acasa,abia asteptam sa mai pot slefui,sa mai merg pe teren sa caut si sa gasesc pietre.Parca tota aceasta bucurie a mea in preajma si impreuna cu pietrele avea un alt sens alaturi de atitia altii care aveau aceiasi bucurie.

Despre expozitia de pietre

Stiu ca asteptati poze,dar nu voi pune.

N-am ce sa va arat.

In urma cu ani,domnul profesor Virgil Ghiurca a vrut sa reuneasca pasionatii de pietre,minerale,fosile,natura in general impreuna.Si a reusit.Asa a aparut AMPGAR-Asociatia mineralogilor,paleontologilor si gemologilor amatori din Romania.A adunat amatori si profesionisti din toata tara sa cerceteze,sa prezinte,sa scoata lucrari de specialitate si expozitii.

La expozitiile organizate initial in Cluj si dupa aceea la muzee din tara ne-am intilnit cu bucurie amatori si profesionisti,ne-am aratat ce am mai gasit,am facut schimburi,si explicam tuturor vizitatorilor expozitiilor despre cea aveam fiecare din noi pe masa.Asa am cunoscut oameni deosebiti din Cluj,Bucuresti,Baia Mare, Calarasi, Bistrita, Craiova,  Arad, Oradea,de peste tot din tara si din Ungaria si Cehia. Veneau pe banii lor doar  sa ne intilnim, sa putem vedea noutati,sa discutam despre pasiunea comuna.

Era publicitate prin toate formele media si veneau de la scoli,cu clasa .Era permanent plin in expozitie.Studenti,profesori activi sau pensionari se bucurau de cea ce  puteau sa vada si sa auda.

Ar mai muri o data domnul Ghiurca daca ar vedea unde s-a ajuns.

Tirg de bijuterii.Doar atit.

Au venit trei din inca pasionatii mai vechi sau mai noi, cu esantioane din ce au mai gasit,sa se intilneasca,sa discute…

A venit din Reghin unul din cei mai noi membrii AMPGAR,un adevarat pasionat,care consemneaza,clasifica si face deosebite prezentari a fiecarei iesiri cu esantioane si fotografii despre tot imprejurul locului vizitat.Nu la expozitie,doar sa ne mai arate ce a mai gasit,sa pregatim iesiri impreuna.A venit si unul din cei mei vechi fosilisti (din Calarasi) si  din Bistrita un profesionist.

Au constatat si ei ca…s-a terminat cu pasiunea,cu educatia.

Se fac doar afaceri  cu bijuterii.Da,sint cu si din pietre pretioase si semipretioase,dar …Iar cu bijuterii confectionate  acasa,mai sint doar doi.

In plus,la Cluj au fost Portile deschise pentru noul stadion si Festivalul berii.Ambele in zone apropiate.De la Stadion ,oamenii s-au dus la bere.

Am stat pe acolo vineri-daca tot mi-am luat liber de la servici,am stat si simbata pentru a ma intilni cu cei veniti de prin tara si gata.Duminica n-am mai stat.

Un florar cu citeva flori de mina,dar si bijuterii,un fosilist cu citeva fosile si in rest…

Pacat!

A fost frumos,dar se pare ca s-a terminat.