O mică drumeție

Astăzi mi-am dat greața și am făcut o mică excursie pe munte.M-am plimbat singur , cum cîndva am făcut-o de atîtea  ori.Doar o plimbare.

Senin, iarbă, flori, vîntul cîntînd, pădure, munte.Încetuc, la soare sau la umbră.

Mi-a plăcut.

Vacanță la mare

Vine Puiu ( prietenul meu dintotdeauna) cu propunerea să mergem la mare.

Stăm o săptămînă , ajutor de ospătar, să ne asigurăm cazarea și masa, după care încă o săptămînă să ne distrăm și-apoi venim acasă, ne echipăm și mergem în Vlădeasa.

De acord și am plecat.Adică el, că eu n-am reușit.

După o zi am primit telegramă că s-a instalat la Hotel Europa din Eforie Nord și mă așteaptă.

După două zile am reușit și eu să pornesc, dar am pierdut trenul direct.Următoarea alternativă era un accelerat pînă la Brașov, un personal pînă la Ploiești și dacă ăsta nu are întîrzieri,prind un rapid pînă la mare.

Lume multă la tren, plin de tineret , glume, cîntece.Ce mai, vacanță.Erau și cîțiva cu echipamente de munte, la fel de veseli și sincer să fiu, îi invidiam.

Din Brașov a urmat personalul.O demenție.Oprea,parcă, din metru în metru.Mă gîndeam că va trece o lună pînă ajunge la Ploiești.

La țigară, pe coridor, aflu de la niște montaniarzi că la Predeal, la Hotel Orizont e plin de OJT-iști veniți la contractări, iar la Cabana Gîrbova e o întîlnire mai intimă a Salvamontului.

Mă bag în vorbă și întreb cine.

Toma Boerescu, Aristide Stavros,Nicolae Ivan,Mihai Sîrbu,Ludovic Gyorffy,Ioan Giurculescu și încă.

Uau,  seniorii  și montaniarzii  salvamontului românesc! Cum să pierd așa ceva? Deci, la prima oprire, undeva înainte de Bușteni, am coborît să merg la Gîrbova.

I-am scris o vedere la Puiu, că că-i las informații la Predeal la OJT și la drum.Ce dacă eram în sandale, ce dacă aveam doar o cămașă subțire și niște pantaloni largi, că-mi puteam face cort din ei.Chiar mă gîndeam că voi lua șuturi în fund de la ei, dar merita.

Nu-i mare distanța  și nici probleme de cățărări, aproape întreg parcursul fiind prin pădure, dar  sandalele mele nu erau făcute pentru astfel de tratament și ca să fie totul cum trebuie a început ploaia, iar eu nu aveam la mine nimic pentru împotrivă.

Un prim popas.Ce să fac? Nu știam dacă și cînd mai am tren spre mare.Nu aveam nici un echipament specific muntelui, eram ud loarcă, ranița îmi tăia umerii, devenind din ce în ce mai grea din cauza apei, iar ploaia nu părea că are intenția să înceteze.Deci? Merg mai departe.

După ce mi s-au agățat pantalonii de niște rugi de mure și am căzut grămadă printre ei.Cu greu m-am desprins  după ce mi s-a rupt cămașa și m-am zgîriat pe întreaga suprafată a corpului-noroc că n-aveam prea multă suprafață- și mă ustura de mă trecea pișu, am făcut fîșii un maieu, cu care mi-am legat pantalonii pe lîngă picior, mi-am pus o legătură și pe frunte să-mi țină părul, fleoașcă, să nu-mi intre în ochi și la drum.Cu grijă, că îmi alunecat tălpile în toate direcțiile prin sandalele ude, că toată apa din cer și de pe copaci îmi venea în ochi, împreună cu multe crengi.

Cînd am ieșit din pădure am întîlnit un pădurar care mi-a făcut un foc, să-mi usc hainele și mi-a dat o foaie de nailon să mă protejez pînă la cabană și pe unde mai merg.Că, zicea el ( și-i dau dreptate), nu ești normal să pleci pe munte echipat de mare.Dar tot el a zis – asta m-a consolat nițel- că dacă tinerii ar fi normali omenirea ar  sta pe loc.Nu-i venea să creadă că am pornit la traversare în sandale.

Mi-a confirmat că la cabană sînt marii muntenari și și-a văzut de drum, mai rîzînd, mai vorbind singur.

Am stat, în adăpostul improvizat de pădurar, pînă dimineața și proapăt, vesel, uscat am pornit din nou prin ploaie.

La cabană n-am găsit pe nimeni.Dacă veneai asearăă…Au mers la Predeal, iar astăzi de dimineață spre Bîlea, în Făgăraș.

Imi venea să plîng de ciudă că m-am lăsat amăgit de un pic de bine la căldură.

Am coborît în Predeal, i-am scris o vedere la Puiu.Mă găsești acasă, să mergem pe Vlădeasa și am mers acasă să-mi tratez zgîrieturile și rănile de pe umeri de la ranița udă.

Morala: Cînd ceva nu-ți iese nici din prima și nici din a doua, las-o baltă, că nu-ți va merge nimic bine!

Si doi:Oriunde vrei să mergi, asigură-te că ai, măcar, strictul necesar pentru orice împrejurare!

Poza 222

Chipuri la Pișoaia

La baza cascadei

La baza cascadei

Lîngă  cascadă

Lîngă cascadă

 Sub cascadă

Sub cascadă

 

Sus pe firul apei

Sus pe firul apei

 

Cascada Pișoaiapisoaia

Chip

https://fosile.wordpress.com/Chip lîngă Cascada Pișoaia.

Ghid

Prin anii 70 am fost şi eu ghid.

Nu ceva autorizat, cu carte de muncă şi celelalte, ci doar în vacanţe, pentru a da o mînă de ajutor OJT-ului care, deşi avea ghizi autorizaţi, aceştia preferau excursiile externe.

E drept, am urmat şi ceva cursuri de prim ajutor, că la restul mă pricepeam.

Nu era pe plată, dar normal că eu nu plăteam cazare şi masă şi mai beneficiam de cîte un sejur ( de odihna) pe la staţiunile OJT-ului din ţară.

Preferam să merg cu grupurile de tineri, de vîrstă apropiată de a mea pentru că vorbeam aceiaşi limbă, rîdeam la aceleaşi glume, ascultam aceiaşi muzică, dar se mai întîmpla să iau şi cîte un grup de adulţi.

Trebuia să plimb un grup de telectuali prin Apuseni.Aşa mi-au cerut ei.Degeaba le-am explicat că e foarte mare suprafaţa, că ei erau convinşi că o putem acoperi într-o săptămînă.Aş fi putut refuza grupul, dar urma să primesc şi ceva bani cu care aş fi putut să-mi iau o pereche de ghete de munte, de Clujana foarte faine şi care au fost, deja, testate de militari.

Deci, ne-am pornit.

N-am să povestesc traseul sau toată excursia pentru că, aşa cum se întîmplă întotdeauna, era unul, de vreo 45 de ani care le ştia pe toate.Orice spuneam, orice rută alegeam, orice loc de popas, loc pentru corturi, loc pentru foc, etc, el avea de comentat şi normal, făcea altfel.Doar era Domnul Doctor.

La un moment dat mi-a ieşit pe nas, i-am învîrtit un pic prin pădure, de nu mai ştiau unde sînt şi le-am spus- încolo e Clujul, încolo e Cîmpeniul, mai departe vă conduce domnul doctor.Eu plec.

Si am plecat.Le-am trimis, după o zi, un pădurar să-i scoată din pădure şi să-i ducă la o gară şi am dat telefon la OJT să le spun unde le este grupul.

A fost mare scandal, mai ales că ceilalţi l-au cam bumbăcit pe dl.doctor iar şefii de pe la partid şi de pe la OJT nu aveau ce să-mi facă, căci nu eram angajat.

O vreme nu m-au mai chemat, dar nu era nici un bai.Aveam ce face în timpul meu liber.

De aceea nu-i invidiez pe ghizii autorizaţi.Mai ales cînd merg cu grupuri  sau cu persoane care au impresia că cei cu care drumeţesc sînt slugile lor.

Turul lacurilor

https://fosile.wordpress.com/Asta-i excursie la munte?

In mașină și pe ploaie?

Am pornit inițial să facem un tur al lacurilor de acumulare, începînd cu cel mai înalt, cel de la Beliș.Noroc că am mers pe la Huedin, unde șoseaua e foarte bună și frumoasă.

https://fosile.wordpress.com/La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar …a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru din cauza vegetației abundente sau trebuie să oprești undeva și să cobori prin pădure..Nu era cazul pe ploaie.

Am pornit spre Tarnița, peste munte.

Drumul de legătură este un dezastru.Dar fiind numai de doi km, pînă la Mărișel, a trecut cumva.

De acolo, pe acoperișul munților, o plăcere, o bucurie.

La Beliș, la baraj ne-am oprit, dar ...a început ploaia.Si oricum, nu se vede mare lucru dinhttps://fosile.wordpress.com/42 de km de drum prin pădure, pe munte ar trebui să fie un vis.

Din păcate  este un vis urît, pentru că este rău.Mai ales pentru mașinile mici și usoare, cu roți de 12 sau de 13.Pentru cele mai mari nu pare să fie chiar așa de rău, căci e circulație mare în zonă.Noroc că e doar coborîre și nu-i decît consum de nervi, căci în loc să te bucuri de împrejur, trebuie să fii atent la gropi, la viituri de pe versanți sau la probabilitatea căderii unor copaci pe drum sau peste mașină.

Așa că, ne-am întors veseli acasă, cu gîndul la…

https://fosile.wordpress.com/