Ce-ar fi daca

Ce-ar fi daca am aprecia ce avem?

In mare majoritate, pe bloguri, pe FB si alte retele sint doar riciieli, rautati, nemultumiri.

Pe vremuri, in tinerete, corespondam in Esperanto in lumea intreaga.Pina in SUA mergea o scrisoare in doua saptamini.Pina in Australia facea o luna, etc.Acum, deschizi „internelu'” si in timp ce amesteci in labos ( cratita) povestesti cu odoarele plecate pe alte meleaguri.Ba, il mai si ameninti ca-i tai sonorul, daca nu asculta.

Cite manevre, cit chin pentru a procura discuri, a le inregistra si reinregistra pentru a populariza muzica.Acum, intri oriunde si gasesti orice vrei sa asculti.

Se datoreaza tehnologiei faptul ca o mare  de oameni l-au ascultat pe Pavarotti.

Vreau Rick Wakeman, dau un click si ascult.Simfonic, clasic, psihedelic, rock.

Filme, educatie ( numai sa vrei), orice.Toate sint la indemina, doar sa-ti alegi.

In plus, chiar daca acum sint zero grade si  sufla vintul, e senin, e soare, e frumos , incep sa apara muguri pe crengi, vine vara.

Hai sa ne bucuram ca avem posibilitatea sa stam de vorba deodata sau pe rind din toate colturile tarii sau lumii.

Ma bucur ca v-am cunoscut sau ca o  sa va cunosc.

Sa fiti fericiti!

Aveam timp

Nu stiu cum,dar pe vremea aceea aveam timp.Aveam timp

Educatie

Educatie

sa ne ocupam de catel,o minunatie de pechineza.

Excursii

Excursii

sa mergem in excursii la munte si chiar daca ploua si mai mult stateam sub o copertina improvizata ,aveam de ce sa ridem,sa fim fericiti.

Puiuti

Puiuti

Aveam timp sa ne ocupam si de puiutii catelusei noastre si nu i-am dat de acasa decit cind am fost siguri ca vor avea stapini iubitori.

Go

Go

Aveam timp sa jucam Go la Casa Tineretului sau acasa,

prosteala

prosteala

sa ne prostim facind poze

La un pahar de porto

La un pahar de porto

sa comentam ultimele carti citite sau muzica ascultata ,la un pahar de Porto

Iubire

Iubire

sa ne iubim.

Aveam timp sa fim impreuna si impreuna cu prietenii.

De ce atunci aveam timp ?

Pasiuni

Destul de des am fost preocupat  de tot felul de chestii care mi s-au parut interesante,dar nu intotdeauna le-am putut tine intr-o colectie a mea.In copilarie,am gasit si eu ca si alti copii si adulti o gramada de vestigii preistorice.Acestea au ajuns toate la muzeul orasului.Am mai strins tot felul de crengute si radacini,dar le puteam depozita numai in pivnita si cind am plecat (toata familia) ,au ramas acolo.Cind s-a dragat lacul din cartierul Gheorgheni am adunat o gramada de monede vechi.Mai am citeva,dar nu m-a pasionat intr-atit incit sa continui a aduna monede.Am incercat si cu timbrele.Cumparam plicuri de la chioscurile de ziare.Plicuri de doi lei,de trei lei sau de cinci lei,care contineau timbre amestecate.Apoi am fost la Filatelie,mi-a aratat cineva ce inseamna timbrele,dar totul se rezuma (as am inteles eu) la a cumpara si a le tine ascunse in clasoare.

Am adunat cu prietenul meu chei.Chei de usi,de lacate,de porti.Aveam un perete acoperit in totalitate cu chei.Le cautam pe la vecini-trebuia sa facem curat si ordine prin magazii si primeam tot ce credeam noi ca ne-ar trebui.Mergeam pe Oser (tirg de vechituri) si cumparam.Le spalam,le curatam,le slefuiam pina aratau ca noi.Dar totul a inceput sa  se termine cind au inceput prietenii si cunostintele sa ne aduca chei cu galeata.Nu mai incapeam de chei,nu le mai cautam noi,nu mai aveam bucuria gasirii lor,a prelucrarii (curatarii) si le-am dat jos de pe perete in citeva galeti…si probabil mai sint inca acolo,in pamint,in gradina casei prietenului meu.

Cartile,adunate toata viata,cind n-am mai incaput de ele,cind nu mai aveam unde sa ne punem lucrurile,s-au dus.O parte la romanii din Ucraina,o parte la toti prietenii cu copii ,iar o alta parte  la Anticariat.Mi-am pastrat citeva.

Muzica,la fel cind n-am mai incaput in casa de discuri,benzi,casete cu greu am hotarit sa le dau.Le-am dat unui prieten din Lupeni.Cu ce mai avea si el putea populariza muzica in Valea Jiului,la radio.Am umplut „dacia” cu 400 de benzi si i le-am dus .Mi-au ramas citeva din primele mele benzi,inregistrate prin 1968 pe benzi BASF de 360 m,mono,pe patru piste,un mag care poate ca inca mai functioneaza,citeva discuri cu muzica clasica si un picup cu doza electromagnetica.Toate undeva,intr-o magazie.

Foto.Prin clasa a cincea am vazut la un coleg de clasa un laborator foto si de atunci am inceput si eu cu fotografia.Inca mai fac.

Drumetia si muntele mi-au fost la indemina toata viata si sper sa-mi mai fie inca.

Au mai fost si altele,dar de mai mica anvergura.Ultima pasiune sint pietrele,insa in toate cazurile,daca am putut sa ma implic,sa caut,sa gasesc,sa prelucrez daca este cazul si apoi sa le arat si altora am considerat ca merita sa-mi iau din timpul meu liber.Daca nu,s-au pierdut.Ideea de a cumpara si de a tine ascuns,doar pentru mine nu m-a incintat niciodata.

De carti si de benzi m-am despartit cu greu.Mi s-au rupt din inima,dar avind in vedere ca nu le duc cu mine in mormint si nici n-am la cine sa le las ,mai bine sa se bucure cit mai multi de ele decit sa le arunce cineva,dupa ce nu voi mai fi.

La fel si cu pietrele acum.Pe unele le-am facut si le fac cadou.Pe alte le le vind.Dar alaturi de fiecare piatra vinduta am pus si altele cadou.Iar cele care nu-si vor gasi prieteni se vor reintoarce in pamint.