Despre

Ne-am cunoscut in 1966.Eram colegi de clasa la Sc.Gen.nr 1 de la noi din cartier.

El desena frumos ,eu cintam la vioara.El participa la expozitiile interscolare,eu cintam in orchestra scolii si participam la concursuruile interscolare.

Era ceva  care ne apropia.Bicicleta  si SF cu incepere de la Jules Verne.Orice carte aparea o cumparam amindoi in dublu exemplar,o citeam deodata si-apoi  comentam, construiam, divagam,visam…

Prin a VI-a ne cataram in toti copacii din parc si esacaladam deasupra pesterii de pe Cetatuie.Prin clasa a VII-a am facut primul tur cu bicicletele.Turul Transilvaniei.

El se pregatea pentru Arte Plastice iar eu pentru Muzica.

Am scotocit impreuna toate padurile din jurul orasului si toate subteranele si tunelurile care datau de pe vremea cetatii.

A VIII-a a fost pentru pregatire pentru liceu.

Am intrat amindoi…fara loc.El a ajuns la Transporturi iar eu la un liceu cu profil filologic.

De aici a inceput adevarata viata.Orientare in teren accidentat,ciclocros  la CSM,drumetie si escalada.Ne-am trait iubirile impreuna si ne-am jurat prietenia cum am citit in carti si am vazut in filme:ne-am facut frati de cruce (cu taierea aferenta cu cutitul si baut singele ).N-aveam nevoie de asta,dar daca asa se facea in carti…

Cite aventuri,cite chefuri,motorete,masini,casatoriile,copii,casatoria copiilor,impreuna,mereu impreuna.

Si,de fapt la asta am vrut sa ajung.

Atirnati pe stinca,daca unul se lasa sa cada,celalalt ar fi avut o sansa sa supravietuiasca.Nu,impreuna am venit,impreuna mergem acasa…sau murim amindoi.

Unul l-a dus in spate 25 km pe celalalt care s-a ranit pe munte.Celalalt l-a scos din mijlocul unei haite de ciini de stina intaritati de urs.

Oricind a fost nevoie,au  spus “prezent” amindoi.

S-a intimplar sa merg singur la o traversare pe munte.El n-a putut veni,dar m-a intimpinat in cealalta parte  si-am mers impreuna acasa rizind,cintind…

Au fost multe,foarte multe situatii limita,dar in acesti 44 de ani,am fost mereu alaturi sau la dispozitie.

Ne-am spus ce era de spus cu sinceritate fara sa consideram asta un afront.Am fost si sintem corecti.

ACEASTA ESTE PRIETENIA!

Este ceva ce nu implica obligatii de rudenie sau de alta natura.

I-as intreba pe cei care (aici pe bloguri) folosesc atit de des cuvintul “Prietene!”,stiu ce inseamna asta?

Si-ar da viata pentru cei care le calca blogul si la care le spun ,Prietene?

Au incredere ca cei carora le spun atit de usor”Prietene” si-ar da viata pentru ei?

Si-ar pune ipoteca pe locuinta?

Ar risca sa ramina fara nimic si fara bani cu singura consolare ca o fac pentru un prieten?