Emoția

Aveam un prieten cu care mă întîlneam cînd și cînd și povesteam de toate plimbîndu-ne pe străduțe sau la acasă la mine sau la el.Trecea timpul de parcă era strecurat printr-o sită, iar noi nu terminam ce s-a adunat de cînd nu ne-am văzut.

Pe unde ai mai fost, îl întrebam.

Prin Turcia, Spania.

Dar tu? Mă întreba el.

Prin Trascău, Metaliferi, Zarand.

Si ne luam vorba din gură pentru a ne transmite trăirile, experiențele, ciudățeniile sau plictisul.

La un moment dat l-a apucat pofta de scris și a vrut să mă antreneze și pe mine, căci , nu-i așa, scriem amîndoi și-apoi comparăm și alegem ce-i mai bun.

Mi-a pus o poză și mi-a zis să scriu un eseu.

Nu asta, dar una la fel de neutră.

Nu ești normal, l-am apostrofat! Pot să țes pe lîngă imaginea ta, dar nu-mi vine instant, pentru că e neutră.Nu-mi spune nimic, n-are nici un pic de emoție.

Si i-am exemplificat,

Așa ceva.

Sau,

așa.Vorbește de la sine.

Si i-am mai dat cîteva exemple.Si asta pentru că eu nu scriu SF sau povestiri din imaginație.Trebuie să fi trecut prin anumite situații ca să le pot descrie, rescrie, să pot transmite ceva , „unghia unui sentiment” ( vorba poetului Odysseas Elytis)

Cam asta cred că mi se întîmplă acum și de o vreme încoace, Mugur. Trec printr-o perioadă neutră, gri, fadă.

Noroc că am posibilitatea de a mă strecura cu ajutorul pozelor, deși iarna asta, cu adevărat iarnă cum n-a mai fost de mult, nici de poze nu mai am chef.

Imi lipsește emoția.

Reclame

Discutii

https://fosile.wordpress.com/

Era prin 19…

Aveam un loc al nostru,in apropierea Gradinii Palacsai-Institutul de Cercetari Pomicole-ii ziceam „La Rachiti” pentru ca erau acolo o rachita necajita si un plop care desi rupt,se chinuia totusi sa creasca.

Puteam sa stam cu picioarele in apa,sa facem din tulpini de trestie mori de apa,si povesteam,povesteam,visam,puneam lumea la cale sau daca veneam toata gasca (vreo opt) faceam poze,jucam macao si normal,ne distram fara probleme pentru ca era departe de zona locuita ,vedeam  la distanta mare daca venea cineva si nu deranjam pe nimeni nici cu muzica noastra,nici cu glumele,ris in hohote,chiuit sau fluierat-ca aveam tot felul de concursuri .

Eram acolo cu Nonu si Tavi si ne intreceam in argumente si contraargumente pe ceva subiecte  muzicale.Cum toti ne pricepeam,discutia era aprinsa rau cind vine Nonu si zice:

-Mai baieti,voi ati vazut ce pere fantastice sint in gradina?

Ne-am dus la gard si dind crengile de salcim pitic la o parte am vazut minunatiile.Cred ca erau de cite un kg.bucata si erau coapte.

Gardul din jurul gradinii era de 2,5 m inaltime si avea plantat in apropiere salcim pitic cu care se acoperea gardul si ce era dincolo de el si care avea o gramada de tepi extrem de lungi.

Am gasit o gaura,facuta probabil de ciini si ne-am strecurat inauntru,cu ochii numai la pere.Nici n-am ajuns linga peri,ca zice Tavi:PAZNICUL!

Tavi si cu mine am reusit sa ne inghesuim prin gaura aceea,in timp ce Nonu a inceput sa se catere,in incercarea de a trece peste gard.

Era sa murim de ris la ce manevre facea Nonu in incercarea de a ajunge in virful gardului si striga,sau sarea de fiecare data cind se intepa in spinii intilniti.Degeaba i-am spus sa sara jos si sa vina prin gaura,el continua sa se catere,sa-si desprinda hainele din tepi,sa calce cumva pe gardul din plasa si sa alunece din nou pina jos.

Intr-un tirziu a reusit sa ajunga sus si a sarit linga noi,cercetindu-si hainele daca s-au rupt ,in timp ce noi ii numaram zgirieturile vizibile , rizind in continuare, cind ceva mai incolo de noi se dau crengile la o parte si auzim o voce blinda ca zice:

-Haida-ti mai coptii p-aici,ca vi-ti rupe hainele si i-a costa o gramada de bani pa parintii vostri.Luati-va cite puteti minca,da’ aveti grija sa nu rupeti crenjile,ca taare mult le-o trebuit sa creasca asa frumoase!…

L-am servit cu tigari,am intrat si ne-am luat cite doua pere-sa ducem si la ceilalti prieteni- si ne-am dus sa-l pirim pe Nonu.

Ce distractie a fost cind am povestit si ce hohote dementiale s-au stirnit cind a aparut din baie in slip,cu zgirieturi pe tot corpul…

Tot a avut un pic de noroc,ca nu i s-au rupt hainele decit intr-un singur loc,iar de ranile lui s-au ocupat fetele…