Ne-am dus.
Trebuia sa mergem si de data asta drumul nu ni s-a parut lung.Ascultind muzica sau povestind,
Cer
oprindu-ne ici colo si admirind imprejurul.Am traversat si niste munti
si ne-am plimbat un pic
doar ca sa ajungem intr-un loc drag .
Un loc unde sfintenia e si in balta.
Nu, n-am stat mult.Doar citeva clipe.Caci ce e timpul? Doar o inlantuire de clipe.
Cit sa aprindem o luminare si sa fim alaturi de cei dragi „plecati”, de toti cei dragi,.Sa ne scufundam in liniste si drag, sa ne uitam si sa ne regasim mai curati,poate mai buni.
In fata Lui sintem singuri, dar astfel de momente , aceste citeva clipe ne apropie.Si mai mergem mai departe .
La intoarcere, in munte,la margine de padure, pe malul unui piriu ne-am oprit un pic.Cu patura, cu mancare, in ciripit de pasari si adieri de vint.
Catel la apa
Undeva, in muntii Lapusului, intr-un piriu nestiut, ma astepta o piatra.
Lemn silicifiat
Desi este un drum mai scurt, ne-am intors pe cel lung.Mai usori, mai frumosi, mai curati, mai fericiti.
Filed under: Despre cuvinte, La drum, Lemn Silicifiat | Tagged: balta, Blogul lui Fosile, catel, curatire, Drum, fotografii, lemn silicifiat, luminare, Manastirea Sf.Ana, meditatie, Muntii Lapusului, muzica, piatra, Reculegere, Rohia, sosea | 8 Comments »
