Toponime din Bucegi

M-au întrebat niște tineri dacă este vreo peșteră pe Valea Arieșului.Normal că prima de care mi-am amintit a fost Huda lui Papară.

Hudă= gaură, aici cu sensul de cavitate, peșteră.

Considerînd că îmi bat joc de ei, au apelat la Google și uite așa mi-am amintit de primele mele experiențe din Bucegi.

Nici acum nu cunosc toate toponimele din Bucegi, cu atît mai puțin istoricul lor.Ajuns  pe la Moeciu și avînd un cort  luat împrumut m-am interesat unde pot găsi un platou cu perspective largi să pot să-mi pun cortul și să stau cîteva zile.Mi-a zis unul- la a treia casă sînt niște muncitori, întreabă de Belitul și-ți va spune el unde să mergi.

Cînd am întrebat de domnul Belitul a sărit un zdrahon de bărbat la mine , nervos  rău.

-Ce mă, coadă de măturoi, am fost împreună la muieri și ne-am tras izmenele deodată, de-mi zici Belit?

Degeaba i-am explicat că n-am venit special din Cluj ca să-mi bat joc de el, că mă înjura și se pregătea să dea cu mine de pămînt.Noroc că au intervenit ceilalți și m-a lăsat în pace, dar continua să facă referiri la rudele mele de parte feminină.

I-am mulțumit spunîndu-i că m-am lămurit ce fel de oameni sînt pe aici și-atunci s-a înmuiat și m-a întrebat unde vreau să merg.

Ooo, e simplu.Deasupra Mecetului Turcesc e perfect.E destul de plan și ai o perspectivă frumoasă.

Neîncrezător, mă gîndeam că vrea să mă trimită aiurea, că doar ce naiba să caute turcii în Bucegi?

Sau poți merge deasupra Colților Țapului.Si acolo ai perspectivă, dar cel mai bine ar fi să mergi pe Gaura în sus și în vîrful ei e cel mai bine.

Pentru mine era clar că iar face referiri la parte feminină și am plecat, supărat, să  întreb în altă parte.

N-am ajuns, atunci, în nici unul din locurile indicate, iar mai tîrziu am aflat că omul nu și-a bătut joc de mine.

Pintecaraia

Intr-un an m-a lamurit Puiu sa mergem, pentru doua saptamini, la mare.

Ca sa ne facem bani trebuia sa muncim o saptamina cu tatal lui , constructor particular care tocmai luase o lucrare mare.

Buuun.

In prima zi de munca- zi lumina- am descarcat, normal, manual, doua camioane cu remorca de caramizi.A doua zi am lopatat din strada in curte doua bascule de nisip.

Mai fratele meu, da’ eu nu vreu sa mor tinar!

Eram gata ca bateria si n-aveam de gind sa mai merg la astfel de munca asa ca, omul ne-a dat banii si ne-am pornit spre munte.

Nu stiu de ce naiba am cumparat o gramada de conserve.De obicei luam cite doua de persoana si in rest ne descurcam pe la ciobani sau prin localitatile prin care treceam unde mai taiam niste lemne, mai ajutam la fin.

Puia a gasit nu stiu unde un cort urias si neaparat voia sa-l luam cu noi.

Nu era destul ca eram rupti de oboseala , mai caram cu noi niste ranite uriase.

Pina am fost in tren n-a  fost bai, dar pe jos cu ranitoacele incarcate abia ne miscam si ne-a prins noaptea  montind dementia aia de cort.

No, a fost bine pina la urma si ne-am relaxat la foc pina noaptea tirziu.A doua zi ne-am mai tirit cu incarcaturile noastre pina am ajuns la concluzia ca asta nu mai este drumetie, plimbare pe munte ci un fel de auto-sclavie si solutia a fost sa ingropam conservele din loc in loc si  sa le consumam la intoarcere.

Doar cortul a ramas cu noi si il pasam de la unul la altul pe parcurs si l-am mai montat doar o data.In rest ne-am adapostit in fin sau prin surile oamenilor.

Ooo, deja era placut, distractiv, ne bucuram de munte si padure.

Desi, de  obicei nu ne intorceam pe acelasi drum, de data asta am revenit pentru conserve.

La primul popas de dezgropare, laudindu-ne pentru ideea avuta, am incalzit o conserva care prea cam fermentata- fasole cu cirnat-dar n-am dat importanta…pina imediat cind ne-a apucat fuga in toate directiile.

Iesea din noi de parca voiam sa decolam spre luna.Durere de burta, rau, scirba, si iar si iar fuga in tufe.

Brrr!

Abia ne mai miscam cind am ajuns la o casa.

Un mosutet a strigat: Fatuca, inchide ciinele in poiata, ca s-a sparie de alea doua stahii ( stafii) de la poarta!

Noi eram stafiile.Albi vinetii la fata, ne balanganeam pe picioare cu ochii spre un loc de refugiu ( WC).

Ati mincat ciuperci, ma coptii (copii)?

Nu, o conserva stricata!

No, asta-i mai rau.

Hai fatuca si doftoreste-i ca-s cacati pa ei!

Ne-am uitat noi prin padure dupa niscaiva remedii naturale, dar afinele inca nu se vedeau si alte chestii in afara zatul de la cafea n-am avut.

Ne-a preluat „fatuca” adica babuta mosului, ne-a obligat sa mincam niste brinza dintr-un borcan care parea de cel putin un secol, ne-a dat si niste afine uscate si prafuite care tare greu erau de mestecat si de inghitit dupa care ne-a trimis la mosul sa ne trateze si el.Si ne-a tratat.Cu tuica de prune si nuci.

Ne-am imbatat rau si am dormit aproape o zi.

Am mai stat citeva zile pe-acolo pina s-a lamurit „fatuca” ca putem minca orice, fara probleme.

Am ajuns la concluzia ca ne-a bozgonit ( blestemat) tatal lui Puiu, ca n-am mai stat la lucru si a trebuit sa-si caute alti muncitori.

Pestera

Pe la inceputul verii lui 1974, cam pe cind  ma pregateam pentru o drumetie in Apuseni, vine un prieten care cocheta cu ideea de speologie sa ma intrebe daca merg si eu la pestera.

Normal ca am fost de acord si in ziua plecarii am fost la gara, vesel, emotionat, incintat.

Erau 10 insi plini de voie buna, cu o gramada de echipament pentru coborire in subteran.

Nu-mi incapeam in piele de bucurie pentru ca ,pina atunci am fost doar prin pesterile intilnite prin diverse drumetii, dar numai cit se poate merge cu piciorul.Niciodata n-am coborit in subteran, in intunericul absolut.

Mi-am luat cu mine lanterna si o gramada de baterii.Echipamentul meu era bun, deci…

Am fost prezentat tuturor, m-au chestionat ce drumuri am facut, daca stiu catarare, cordelina, scarite si tehnici de catarare si au parut multumiti de raspunsurile mele.

Chiar mi-au spus ca e momentul sa traiesc experienta unei coboriri, in coarda, prin apa.

Ce mai, un adevarat vis pentru mine.Ma enervau opririle prea dese ale personalului, parca dura mult prea mult drumul cu trenul.

Ajunsi la Suncuius am coborit cu totii si intr-un vacarm de nedescris- glume, ris, chiote de bucuria reintilnirii cu muntele- am adunat toate bagajele si-am pornit spre pestera pe care urma sa o exploram.

Ajunsi in zona ne-am apucat de instalat corturile, de facut vatra pentru foc, de…

Eram peste tot unde era nevoie de ajutor si la sfirsit mi-am instalat si eu cortul (luat imprumut de la cineva).

Pe inserat, in jurul unui foc de tabara a inceput instructajul, indicatiile de lucru, ordinea de coborire si altele.Totul era nou pentru mine.Eram atent ce se discuta, imi verificam echipamentul cum faceau si ceilalti, imi zimbea si sufletul de fericire si nu-mi venea sa ma culc, in asteptarea diminetii.

Ma si vedeam cum salut rasaritul si-apoi…

Dimineata, la o cafea si o tigara s-a mai facut un instructaj si au inceput sa intre in pestera, pe rind, cei mai in virsta.Prietenul meu si cu mine eram un fel de curieri si executanti: fa asta!Adu-mi aia!Desfasoara cordelina! Trimite niste baterii!

Si uite asa, s-a dus prima zi, iar eu nici nu m-am apropiat de gura pesterii.

Deja eram un pic indoit, dar imi ziceam ca miine…

A trecut si ziua a doua si a treia, iar eu eram un fel de sluga prin tabara de la suprafata.

In ziua a patra, am intrebat un senior cind voi intra si eu.Mi-a spus ca , dupa ce pregatesc mincarea pentru toata lumea si dupa ce…., cind…

Mi-am dat seama ca n-aveam nici o sansa sa cobor.M-au adus pe post de sluga la dirloaga, pe post de fraierul de serviciu.Asa ca, dupa ce au coborit cu totii, am inceput sa mut obiecte dintr-un cort in altul, sa impletesc cordelina si sa-i fac noduri, am turnat apa in foc pina s-a udat bine tot jarul, am adunat toate bateriile de rezerva si le-am pus in fundul rucsacului sefului expeditiei.Am scos toti tarusii de la corturi si cu ajutorul fringhiei la care eram, din nou, de serviciu le-am trimis un bilet prin care i-am anuntat ca plec.

M-am plimbat un pic pe munte, dar eram tare suparat asa ca m-am intors acasa.

Prtin septembrie m-am intilnit cu prietenul speo si mi-a povestit ce harababura am lasat in tabara, cit de nervosi erau cu totii ca nu-si gaseau lucrurile , ca  le-am incurcat cordelina si am ascuns echipamentul, cum strigau unul la altul si se acuzau ca si-au batut joc de mine.

Au incheiat si ei si de atunci tot isi restituie unul altuia cite un obiect gasit printre bagajele si echipamentul propriu.

Eu am ramas cu un gust amar si n-am mai avut chef de expeditii cu asociatii sau cluburi.Am mers singur sau cu un prieten.Cit s-a putut am coborit si am vazut, dar mi-a disparut dorinta de speologie si mai ales, dorinta de a insoti profesionisti.

Festivalul berii germane?

Ieri seara l-au aratat la stiri pe Boc in spume de bere,in incercarea de a deschide primul butoi.

Daca saptamina trecuta a fost Oktoberfestul din septembrie,sa fie si acum o sarbatoare?

Hotarirea era luata.Dupa plimbarea catelului,dupa cumparaturile de sfirsit de saptamina,lasam catelul acasa si mergem in centru la Festival.

Ce dezamagire pe noi cind am vazut citeva tarabe cu pliante,un cort in care mergeau sa manince cei care doreau un cremvust cu sfecla rosie si o bere nefiltrata.

Ca asta insemna la ei marele festival a produselor nemtesti,Festivalul Berii Germane.

Cort pentru bautorii de bere nefiltrata

Noroc ca ne-au spus niste tineri care imparteau fluturasi ca la Sala Sporturilor nu este nimic.Decit de pe la ora 19 se dau in spectacol citeva formatii.

Normal ca indreptindu-ne spre locul unde am lasat masina,am mai facut niste poze.

Un croitor din 1795

Ornamente din fier forjat

Asa ca am mers acasa,am luat catelul si ne-am dus in Faget,sa faca un pic de miscare,sa simta ca-i duminica.

Padurea Faget

Padurea Faget

Prin padure sint ceva frunze pe jos,dar copacii sint inca verzi.

Daca stiam ca-i o gluma  festivalul,mergeam in Faget pentru mai mult timp.

As mai fi facut ceva poze,dar mi s-au descarcat bateriile ,iar cele de rezerva au ramas acasa,la indemina.

Si inca o piesa cu Camel.

 

 

 

 

Doi-pe munte,in padure.

Eram un adolescent care isi inchipuia ca stie totul despre drumetie si catarare dupa ce am facut un tur al Apusenilor si citeva catarari la Cheile Turzii,cind m-a luat un unchi pentru o vacanta de vara pe munte si in padure.

A fost cea mai frumoasa vacanta,cea mai frumoasa vara din viata mea.

Cite ceva din ce am invatat atunci despre padure si despre munte  as impartasi celor care ar vrea sa afle.

1.Uita-te unde calci!

2.In Romania nu sint suprafete atit de mari nelocuite .Daca urmezi calea apei,ajungi in cel mult doua zile intr-un loc in care poti fi ajutat.

Poate multe din cele pe care le-am invatat eu  nu se mai potrivesc acum,cu atitea posibilitati de a anunta Salvamontul ,Politia sau Jandarmeria,dar daca ramii fara telefon…

3.In padure,pe munte nu minca seara,inainte de culcare.Mirosul atrage animalele.

Fa-o dimineata,inainte de plecare!

4.Stai pe linga ape,dar cauta sa nu fii in apropierea zonelor in care vin animalele la adapat.Le deranjezi si unele pot fi periculoase.

Nici prea aproape de apa nu e bine.Daca mai sus ploua tare,o viitura te poate lua.

5.E bun cortul,dar un adapost facut din materialele la indemina e mai bun.

Cortul poate stirni curiozitatea.Animalele vinatoare nu vineaza alte animale in vizuina,in birlog.

Daca totusi stai in cort,plaseaza jur-imprejur crengi si buturugi uscate bine,care calcate fac zgomot.Vor indeparta intrusii-e vorba de animale.

6.Daca faci foc,fa-l intr-o groapa de cel putin jumatate de metru adincime,cu toata vegetatia de jur-imprejurul lui ,pe cel putin trei metri ,curatata si cu apa din belsug la indemina.

7.Nu minca ciuperci! Daca cele de care stii ca sint bune sint inconjurate de ciuperci otravitoare,s-ar putea sa-ti creeze probleme.

Cu tulpini sau frunze de zmeura sau mure uscate se poate face un ceai foarte bun.

Caprifoiul -arata ca si trifoiul,dar e acrisor la gust- se gaseste in toate padurile si este foarte hranitor.

8.Ocoleste,daca se poate,padurile de brad foarte dese.Acolo e intuneric si ziua si nu creste nimic pe sol.

9.Bucura-te cind gasesti rachita.E lemn sfintit.Poti face targa,atele, un fluier cu ajutorul caruia sa indepartezi animalele din calea ta si sa poti fi localizat,daca te cauta cineva,iar din coaja tot felul de legaturi.

10.Ai grija sa ai permanent picioarele uscate si curate!Daca racestisau ai rani  si  nu poti merge,e bai…

Adaugate de George.

3. Nu manca in cort seara, dimineata, oricand! Chiar si cele cateva firimituri scapate pe jos vor mirosi suficient cat sa atraga un animal flamand, fie el urs soau soarece. O gaura in cort, facuta de un rozator, nu e binevenita niciodata. In plus de asta, daca ai rasturnat castronul cu supa pesta sacul de dormit, mai bine strangi totul si pleci. Mancarea se lasa departe de “culcus”, de preferat atarnata in copac. Sa nu ajunga rozatoarele si ursul daca o fura, macar sa munceasca pentru ea. In plus de asta e usor de auzit si la fel de usor de indepartat.
5. Nu as miza pe faprul ca animalele de prada nu vaneaza alte animale aflate in culcus. Un cort bun, nu luat din piata, apara foarte bine de vant, ploaie, umezeala.
7. Te referi la Macrisul Caprei. Caprifoiul este numit si Mana Maicii Domnului sau Lonicera

Si as adauga punctul 11. Pastreaza in tine mandria de turist, poarta-te in asa fel incat sa fi respectat pentru ceea ce esti. Saluta cand intalnesti alte persoane, intreaba daca poti fi de ajutor cand situatia o cere. Nu de putine ori asa au fost salvati oameni. Si nu lasa in urma ta decat amintirea pasilor tai, nu lua cu tine decat fotografii. Iar daca ai dus un ambalaj plin, cu siguranta il poti lua cu tine gol, e mult mai usor.

La Tarnita

Era prin 19… si stateam cuminti acasa.Nevasta-mea facea un tratament cu 10 peniciline, urmate de 10 moldamine pentru un Betahemolitic in git.Terminase tura de peniciline si  ne-am gindit ca n-ar strica o pauza mica.Era simbata dupa masa cind a venit Tibi si Bobo sa ne duca cu ei la Tarnita.Niste vecini, mari stabi pe la partid, l-au rugat sa mearga cu copiii lor la Tarnita  sa-i invete cum sa se descurce in natura,A acceptat la gindul ca-si mai rezolva unele probleme cu ajutorul lor, plus ca primea doua canistre ( 40 de litri ) de benzina.Era perioada cind benzina era rationalizata si fiecare posesor de masina primea un bon de 35 de litri de benzina pe luna.

Am vrut sa iau sacii de dormit, dar a zis ca nu trebuie.

-Au un cort specializat, pentru multe persoane, cu separeuri, dormi pe saltele…

Ne-am imbarcat in Wartburgul lui Tibi si am pornit spre Tarnita.Copiii, in asteptare, s-au gindit sa faca o surpriza si sa pregateasca mamaliga, asa ca au varsat o galeata de apa in foc si asteptau cuminti si zgribuliti intoarcerea lui Tibi.

Ajunsi  la Tarnita, eu am mers in padure sa aduc lemne uscate, iar Tibi a ramas sa faca o alta vatra pentru foc, in care sa nu se scurga apa de la ploaia care a inceput sa curga molcom si un acoperis deasupra sa putem gati si sta in jurul focului, la masa.

Pe cind ne pregateam sa infulecam mamaliga cu brinza pregatita, au aparut parintii copiilor si niste prieteni de-ai lor (opt insi, cu doua masini) in drum spre Baile Felix si normal ca au ramas la mamaliga, au scos tuici si beri si a inceput distractia.

Pe vremea aceea aveam o pechineza, Cita, o dulceata.

Cita,dupa baie

La spartul chefului a inceput distractia pentru noi, pentru ca  aia nu puteau sa conduca bauti, iar noi trebuia sa dormim in masini-era clar ca nu mai era loc in cort.

O precizare: in masina, ca nu ne-au lasat sa dormim intr-una din masinile lor, iar acasa nu puteam merge pentru ca au uitat sa aduca benzina pentru Tibi.

Simplu.Am pus bolovani la roti, asigurat frina de mina, lasat jos scaunele  si infiltrat toti patru si o ciine in Wartburg.

Uzi, imbracati, cu  miros de ciine ud, afara ploua, dar trebuia sa lasam un geam deschis, acoperiti cu o patura scoasa din portbagaj si care mirosea a benzina, ulei, lichid de frina…”cort specializat, poti sta pe gheata ca e izolat termic, dormi pe saltele, dezbracat, are separeuri nu deranjezi si nu te deranjeaza nimeni, bine aerisit…” De la corpurile noastre lipite se degaja caldura care usca incet hainele de pe noi si mirosea parca a pisu.

Ne-am trezit de trei ori sa ne schimbam pozitia, ca amorteam.Cituca se plimba pe deasupra si-si schimba locul dupa ce se uda bine unde a stat pina atunci.

Spre dimineata n-am mai rezistat si m-am extras din masina.Am facut un foc zdravan si am instalat niste crengi pe care sa ne putem usca hainele.Fetele s-au dezbracat si au ramas singure sub patura, iar noi aveam grija sa uscam hainele, sa facem cafele, sa ne incintam cu rasaritul soarelui in munti.Cind a trecut pe la noi padurarul-facea citeva ture pe zi in zona corturilor in jurul lacului de acumulare sa se asigure ca nu scapa de sub control focurile, sa dea o mina de ajutor unde este nevoie sau sa duca cu Aro-ul din dotare eventualii accidentati in zona unde puteau fi preluati de Salvare-Tibi s-a dus cu el la Somesul Rece sa-si cumpere combustibil pentru masina.Adica „Protox” sau „Molotox”.Insecticide.Pe vremea aceea toate masinile pe benzina circulau cu insecticid, care fiind destul de gras facea masina un fum ca nu se vedea om cu persoana si mirosea in urma masinilor ca-ti venea sa mori, dar avea cifra octanica buna si inlocuia cu brio benzina rationalizata, adica lipsa.Era mai greu pentru cei cu masini pe motorina care trebuiau sa amestece uleiul ars de la schimbul de ulei cu petrol ca sa poata circula.Inca nu era restrictia de duminica „cu sot si fara sot”.In asteptarea lui Tibi urmaream cum la caldura soarelui se evapora apa din lac si din paduri si se ridica formind nori care dupa ce faceau o tura in jurul lacului trageau o ploaie peste noi.Dupa ce se degaja cerul reincepea ritualul.Cam la o ora tragea o ploaie zdravana, dupa care era iar senin si cald.

Dupa ce ne-am baut cafelele si ne-am fumat carpaturile fara filtru am inceput manevrele de alimentare.Adica, eu desfaceam dopurile de la cele 100 de sticlute de insecticid, Tibi turna in rezervor, iar fetele le adunau in niste saci pentru al le putea transporta la gunoi.

Ne-am intors acasa veseli si plini de viata dupa excursia de la Tarnita, in natura .

Aceia n-am mai putut merge la Felix si au trebuit sa se descurce singuri cu cortul si cu copiii, sotia mea a trebuit sa reia tot tratamentul de la inceput, ca n-avea voie sa faca pauza.Adica, dupa o saptamina iar 10 peniciline si imediat dupa aceea 10 moldamine.

Tibi a primit o canistra de benzina, nu doua cum a fost intelegerea.

Iar tratamentul primit a fost extrem de eficient, pentru ca noi n-am mai fost la Tarnita de atunci, iar acum parca nu mai are farmec pentru ca jur imprejurul lacului sint nenumarate cabane, case, castele si cabanute.

N-am poze de la Tarnita, dar daca mergeti pe la Turistulclujean veti gasi niste fotografii minunate.