La Valea Iadului

Duminica,vreme frumoasa,unde mergem?

Ne-am urcat in masina si…vedem noi.

Fagetul e supraplin.

Hai sa iesim din oras,poate gasim un loc mai putin aglomerat pe malul Somesului.

Nici vorba.Peste tot erau unul linga altul.

Spre Somesul Rece masinile  erau parcate pe marginea drumului inca din Gilau.

La Izvorul Crisului nu aveai unde sa-ti lasi masina si tot cautind noi un loc sa stam la iarba verde,linga o apa,am ajuns aproape de Valea Iadului.

De data asta eram doar noi.

Am mers pe malul apei printre bolovani,intr-un loc cu iarba ne-am asezat si am stat.Ca doar de asta am venit pina aici.Am stat pur si simplu,fara rusine  si am ascultat pasarelele,apa in trecerile peste bolovani,zumzetul gizelor in caldura verii.

Cituca,pechineza noastra de atunci,alerga in toate partile,sarea in apa dupa ceva doar de ea vazut,venea aproape de noi si se scutura stropindu-ne,ne provoca la joaca.

Ne-am plimbat pe malul apei incintati de limpezimea ei,de forma copacilor de pe mal, incercati de  viituri.

Cind Cituca a vazut o sopirla a fost un adevarat spectacol.S-a oprit linga ea uitindu-se atenta.Parca nici nu respira pregatita ca la prima miscare sa o atace,in caz ca nu e atacata.De unde sa stie ea daca este sau nu periculoasa.Am luat-o de acolo si sopirla a plecat.Stiind-o mare amatoare de soareci de cimp pe care ii prindea si-apoi venea cu ei in gura sa se laude,n-am lasat-o sa faca la fel si cu sopirla.

Era atit de bine…Fiecare ne incintam ochii cu ceva.Ba sclipirile apei,ba formele pe care le lua umbra  unei salcii la adierea vintului,ba rotirile unui uliu in inaltul cerului fara pic de nor.

Deja eram interesat de pietre asa ca,ma uitam la fiecare bolovan de pe malul apei si mi-au atras atentia niste bolovani negri,plini de bube si de gauri,de parca ar fi fiert,iar cind am ridicat unul de jos,am constatat ca este extreme de greu pentru dimensiunea pe care o avea.Imediat m-a dus gindul la meteorit,ca explicatie la fierberea ce parea  ca l-a afectat.

Ajuns la Cluj,am mers la Geologie si acolo am aflat ca nu-i meteorit ci corindon si este atit de greu pentru ca are duritate foarte mare.

La un moment dat,Cituca-catel civilizat-a venit sa-si ceara voie sa imbuce dintr-o balega uscata.Eu nu i-am dat voie asa ca,s-a dus la sotia mea si s-a ridicat in doua labute cu capul lasat pe o parte,dar nici ea nu  i-a dat voie.Doamne ce s-a mai suparat pe noi!

S-a dus  sub masina si pina am plecat nu s-a miscat de acolo.

Am mers sa vad unde e si sa caut ceva in masina si atunci am constatat ca n-am nici cric si nici pompa in caz de nevoie.

Hopa!

Am pus contactul sa vad cum stau cu benzina.Cam slabut,va trebui sa las masina la toate coboririle cu motorul in relati pentru ca inca nu erau zeci de pompe de benzina pe marginea drumurilor si nici bani nu prea aveam la noi.Ca doar ne-am pornit in apropiere,nu la  aproape 100 de km distanta.

Spre seara,am pornit spre casa cautind sa tin masina cit mai mult in inertie si lasind-o sa coboare singura unde era cazul-noroc ca inspre Cluj este coborire exceptind citeva locuri.

Cituca n-a vorbit cu noi.Statea pe bancheta din spate si se uita pe geam de parca era singura in masina si o interesa tare mult peisajul.

O saptamina a tinut-o supararea. Nu venea in brate,statea separat.O mai gaseam in pat dimineata,dar era clar ca a fost o scapare,o intimplare si pleca.

Cind ii dadeam ceva de mincare din mina,venea mirosea,apoi isi intorcea capul si cu distinctie si mindrie se intorcea si pleca de  linga noi.

Dupa o saptamina i-am zis ca noi mergem undeva cu masina,dar daca ea vrea sa ramina singura,n-o luam cu noi.Si-atunci i-a trecut supararea instant.