A ti tu di ne

In curtea instituţiei în care îmi pierd cîte nouă ore în fiecare zi, pierdut printre marea de betoane este un corcoduş.O frumuseţe, bogat, înalt şi plin de flori, cînd e vremea florilor şi de fructe pînă cînd pică pe jos şi pute de mori.Altfel e locul de întîlnire al fumătorilor, la umbra lui deasă unde ne povestim poveştile, ne bucurăm de spectacolul vrăbiuţelor care se joacă de-a prinsa, povestesc, se ceartă.

După o zi în care stau cu ochii în monitor, cînd ies afară mă uit coanciş ( cruciş), în plus zecile de maşini parcate jur-împrejur au o grămadă de chestii care strălucesc în lumina soarelui şi care direct în ochii mei îşi infig strălucirile.Se pare că astfel am îndeplinit condiţia de a-mi lua ochelari de soare.Nu prea am folosit pînă acum, căci îmi place lumina naturală.

Buun! Si merg cu soţia la un magazin cu astfel de produse.O fătucă număra tastele telefonului, dar cînd ne-a văzut l-a lăsat şi ne-a luat în primire.Ne-a arătat tot ce are prin magazin, culmea, nu numai cei mai scumpi ochelari şi ne-a zis că la părul meu mare s-ar potrivi, cel mai bine, ochelari …„jon lenon” , dar să am mare atenţie că la jon lenoni trebuie A ti tu di ne.

Deşi eram tentat să o întreb ce înseamnă „atitudine”, am renunţat la un cot de-al soţiei şi după ce am ieşit din magazin am tras un mare hohot de rîs.

Acum, mă dau cu jon lenonii, dar m-a atenţionat soţia că de cînd port jon lenonii sînt cam acru şi n-am atitudine aşa că, de cîte ori îmi amintesc, trag un zîmbet mare cu dinţi.

Acasa

In apropiere sint doi corcodusi.Acum sint infloriti in totalitate.Fiecare creanga si crenguta este acoperita de flori , air albinele si alte culegatoare se intrec in a culege.Florile de saptamina trecuta au inceput sa imprastie in jur fulgi albi de petale.

Imi fuge gindul undeva, departe, in copilarie.E tare departe pentru ca copilaria mea nu este legata de urmatoarele etape.Oricum, eram ACASA.

ACASA pentru mine e locul in care am inceput sa disting imagini, locul unde am inceput sa descopar lumea mergind in patru labe sau cu grija pe linga mobilier.Locul in care , alaturi de parinti si de frati (surori) m-am jucat, am inceput sa am experiente, trairi, emotii.

Dar toate acestea s-au intrerupt brusc cind parintii mei au luat hotarirea ca trebuie sa ne mutam.

Oare s-au gindit ei,oare se gindesc parintii la copii cind hotarasc sa se mute?

Pwntru copii, o intreaga lume se naruie.E lumea lor, lumea in care au visat, si-au construit un loc numai allor si care dispare.

Undeva intr-o pivnita este o cutie cu un bumb de metal, citeva monede de „ban cu om” (50 de bani), cu care imi cumparam inghetata,un cutit cu lama indoita pentru altoit si citeva seminte primite de la bunicul meu, citeva virfuri de sageata din silex, o coarda din intestin de animale si pene pentru sageti, primite de la unchiul care m-a invatat tainele padurii si muntelui,un avion din plumb, cu arc, care odata invirtita cheia se dadea peste cap, primi de la un alt unchi.

Pentru cine le gaseste nu inseamna nimic, dar pentru mine era legatura in copilarile.Era insasi  legatura in trecut.Dovada existentei mele de pina atunci si care odata disparuta trebuia sa-mi construiesc alta.

Oare se gindesc parintii de ce au copii  introvertiti, timizi, ascunsi?

De ce le este greu sa se integreze intr-un mediu nou?

Oare se gindesc ca le-au rupt legaturile, ca le-au fracturat amintirile?…….

Furnicuta

Eram la lucru si am iesit afara sa fumez o tigara.

Dar avind in vedere ca geamurile cladirii si masinile din parcare retransmit caldura ,m-am refugiat sub corcodusul aflat in apropiere,la umbra.

Sufla un pic vintul is totul era invaluit in praful ridicat de pe strada in lucru (reparatii).

Ma uitam la trunchiul corcodusului unde era o adevarata autostrada de furnici.Mergeau spre virf si se intorceau,fiecare cu treaba ei,fara sa se sinchiseasca de mine,de praf,de vint.

Dupa ce am terminat tigara m-am reintors in birou,dar am observat o furnicuta pe mina mea.

Probabil a cazut de pe pom.

Am luat-o cu grija intr-un plic si m-am intors afara,la corcodus.

Am pus-o pe trunchi in apropierea „traficului” si ma uitam la ea cum se grabeste sa-si reia locul,cind a aparut un furnicoi (o furnica mai mare) care i-a rupt capul.

Pur si simplu a omorit-o fara sa intrebe ceva,fara sa-i dea vreo sansa sa-si explice lipsa,intirzierea,faptul ca a iesit din rind…

Au venit niste alte furnicute,i-au luat bucatile  si au reintrat in rind.

L-am omorit pe nemernic.L-am facut una cu scoarta .

Atunci ordinea de pe „autostrada” s-a stricat,Toate furnicile au pornit in toate directiile.

N-am mai stat sa vad ce se intimpla.

M-am intors la lucru suparat,nervos,revoltat,afectat.

 

Cumplita-i viata pe planeta asta frumoasa!

La toate nivelurile…