De-ale mele

Am văzut dimineaţă o ştire.La fotbal, Spania/ Romania 5 la 0. Mă tot gîndesc de atunci cum naiba au reuşit.Spaniolii au fost singuri pe teren şi s-au jucat de-a trasul la poartă?

Cam de o lună, odată cu fluctuaţiile mari de temperatură am mari probleme cu spatele.Dureri cumplite de la coloană, care mai trec şi în bazin şi pe picioare în jos, pe care le mai atenuez cu cîte un algocalmin fiolă şi mai nou mă ung cu  o chestie.Nici nu pot sta mult în picioare, iar mersul şi venitul de la lucru, pe jos, e un chin.Si tot gîndindu-mă eu ( mă mir că pot gîndi atît) m-am întrebat, oare n-o fi de la încălţăminte? Că foarte multe ni se întîmplă de la picioare.

Si mi s-a aprins beculeţul.Toate firmele de încălţăminte de sport subliniază să-ţi iei cu un număr mai mare pentru că, avînd căptuşeală, înăuntru sînt mai mici.

Eu de vreo zece ani mă dau cu încălţăminte de la Decatlon  .Nu-s scumpi, pot fi horjiţi un an întreg şi vara şi iarna.E drept că cam intră apă în ei.Sînt şi din cei în care nu intră apa, dar sînt mult mai scumpi.In plus merg la orice fel de îmbrăcăminte.In cazul meu blugii, care nu cad de pe mine indiferent ce fac şi unde mă duc.

Baiu e că în loc să fie nr.44, mă dau cu 45.Un fel de şalupe şi de o vreme a început să mă doară partea de deasupra a labei piciorului.Mi-am zis să leg sireturile cu o gaură mai jos şi…am rezolvat problema.Am crezut eu.

Buun.De duminică mă dau cu pantofi normali, numărul meu.Si surpriză! A început să mă lase durerea de spate.

Acuma,ori că m-am obişnuit cu schimbările de temperatură, ca fiind ceva normal  în perioada asta a anului, ori într-adevăr  de vină erau papucii.

Sau, în ideea că mă dau cu altceva, subconştientul s-a hotătrît să mă lase puţin în pace şi eventual, să revină pe la iarnă, ca să nu mă plictisesc.

Din nou mi s-a demonstrat că nimic nu este întîmplător.Oameni cu care ne-am întersectat în viaţă ne vom reîntîlni într-un fel sau altul.

Ieri l-am cunoscut, ca adult, pe unul din băieţii lui Sam      .Ca şi copil m-a ţinut o oră în teroarea întrebărilor la care m-am străduit să-i dau răspunsuri pe înţelesul lui.Intr-un tîrziu am zis pui joaca şi l-am chemat pe Sam să-l ia, că mă sinucid.

Ieri mergeam în  aceiaşi direcţie şi cînd m-am uitat  la el l-am abordat.Da el e şi locuieşte în Cluj.

La Cluj s-au trasat pe străzile principale rute selectate special pentru mijloacele de transport în comun, tocmai pentru a nu sta în trafic cu orele, bară la bară, cum e normal pe la noi.

Buun! N-ar fi fost rău dacă poliţia ar fi pus cîte un poliţist pe străzile respective să avertizeze sau să-i amendeze pe cei care se cred mai deşetepţi decît restul şi merg pe banda aceea, că doar aici este şi Academie de Poliţie şi ies pe bandă rulantă poliţişti, deci au de unde.Mai nou, le-au dat şi taximetriştilor dreptul de a folosi banda aceea.Asta înseamnă, din nou, un trafic de tot rahatul şi pentru mijloacele de transport în comun.

Era vorba că Untoldul se mută în altă parte de la anul.

Se pare că nu.Ce tîmpenie.

Drum european

Pe vremuri am primit de la un prieten o carte în care, pe cele aproape 100 de pagini era conjugat verbul a merge.Fără nici un alt cuvînt.

Nu mai știu cine naiba zice că a scris amar de pagini și cine naiba a publicat chestia asta, dar sîmbătă am avut senzația că înțeleg ce a vrut omul ală să spună.

Adică, ne-am hotărît noi să mergem la tîrgul de la Negreni, unde n-am mai fost de vreo douăzeci de ani.Așa că, după plimbarea cu cățelul și unele mici cumpărături am purces la drum.

Doar că, am uitat că singura legătură rutieră între Cluj și Oradea este drumul european E60 și că între Florești și Gilău este, ca în fiecare sîmbătă, tîrg de mașini.

Deci, de la Cluj și pînă la Gilău am făcut o oră, iar de la Gilău și pînă la Negreni încă patru ore.

Adică, 80 de km în cinci ore.

Pînă  înainte de Gilău am înțeles că din cauza tîrgului se merge greu.De la Gilău pînă la Huedin s-a mers în coloană, dar bine.De la Huedin…, am fi ajuns mai repede pe jos.

Si nici măcar n-am fost încîntați de ce am găsit acolo.Nu mai este tîrgul de țară ci tot un fel de chestie în care se vînd  chinezării, vechituri, seconduri , mîncare și normal grămezi de țigani.

Noroc că localnicii asigură parcarea în grădinile și curțile proprii altfel ar fi o demenție de mașini parcate pe marginea drumului.

Înapoi am făcut o oră jumate, căci pînă la Poeni s-a mers tot centimetru cu centimetru.

Ne-a trecut pentru următorii 20 de ani, dar tot rămîne problema accesului rutier spre Oradea și spre frontieră.Cu ce sînt vinovați cei care sînt în tranzit prin România?

Au cam bătut clopotele și pentru Tîrgul de la Negreni sau tîrgul de la Fechetău.

https://fosile.wordpress.com/