De-ale gurii

Vremea cireşelor şi normal, a hoţilor de cireşe.Adică a păsărilor furăcioase.

Îi zice unul unuia cu livadă.

-Bade, da de ce nu-ţi pui o sperietoare în livadă?

-.Muierea mi-i acasă tătă zîua.

 

Spumoasa

In duminicile …ude,cam stam pe-acasa.

Si intre doua

ploua

ploua

ploi iesim cu catelul la plimbare

plimbare

plimbare

prin cartier.Ne mai intilnim si cu alti catei.Catelusei noastre ii plac cei mici,pe cei mari vrind sa-i  manince de vii si face un scandal monstru.Toti posesorii de ciini mari ne ocolesc.

Azi ne-am intilnit cu

Hapy

Happy

o dulceata de catel mare cam cit un ananas mic,fara frunze si greu cam cit frunzele ananasului.

N-a vrut sa pozeze fiind interesat de catelusa noastra,iar ea n-a vrut sa faca nici o concesie.Nici lui nici noua.

Noroc cu ploile astea ca au crescut verdeturile.Nu stii care-i mai mare,gardul viu sau tufele de trandafiri.

Gard viu cu trandafiri

Gard viu cu trandafiri

E ,mult mai inalt decit mine,iar eu depasesc 1,90.

Ne mai curg balele pe linga pomii din vecini

Ciresul din vecini

Ciresul din vecini

Normal ca in astfel de zile mai mergem si la cumparaturi.Uneori mai imi face cu ochiul o prajitura din copilarie

Spumoasa

Spumoasa

SPUMOASA.

Acum e si putin acrisoara,dar pe vremuri era muult mai mare si doar dulce.Copii fiind,luam o spumoasa si doua.trei,patru sau chiar cinci lingurite.Iar cine reausea sa cumpere doua spumoase era sef peste intreaga gasca,o luna.Costa doi lei.

Cam asta am facut noi,desi e ditamai TIFF-ul la Cluj.

Parca n-am rabdare…

Banii de buzunar

Cum eram intotdeauna mare mincator de fructe,de ciocolata si bomboane si inghetata,normal ca aveam nevoie tot timpul de bani.Nu-i vorba,ca primeam si de la surorile mele,si de la mama si de la tata,dar mie-mi trebuiau bani,nu gluma.Asa ca,solutia era sa fac rost.

In prima faza,goleam camara de sticlele si borcanele goale.Cele mai bine platite erau cele de sampanie-3 lei,apoi cele de lapte-2 lei si celelalte.Dupa ce le terminam pe cele de acasa,mergeam la vecini si tot mai stringeam de citiva lei.Urmatoarul pas a fost sa luam in rind casele din cartierul de case.Acolo erau multe ciobite pe care trebuia sa le ducem la DCA.Cind n-am mai avut unde sa le punem in curtea prietenului meu,am rugat un hostezan cu caruta sa ni le duca la DCA.Ne-a cerut 10 lei pentru transport si a venit si cu o idee.A acoperit sticlele cu o prelata si le-am spart cu un ciocan.Asa au intrat toate in caruta.Am primit atunci 150 de lei pentru ele.In anul urmator n-am mai avut ce stringe pentru ca hostezanul ne-a preluat ideea.Mai ales ca oricum trecea cu caruta prin cartier.

Hostezan= gradinar de origine maghiara.Ei asigurau pietele Clujului cu  legume,flori si fructe,in functie de sezon,iar iarna muraturi.

O alta solutie a fost Institutul de Cercetari ,adica Gradina Palacsai.Aici se gaseau tot felul de flori,fructe,legume care trebuiau culese.Erau culegatorii de meserie,dar primeau pe oricine.Copii mergeau in special la cules de cirese,ca sa poata minca gratis si sa mai si cistige ceva bani.

Alti copii stringeau bateriile auto si le duceau la IRA.Cistigau bine,dar si luat bataie de la parinti pentru ca vesnic aveau hainele gaurite de acid.

Mai era CLF-Centrul de Legume si Fructe-unde mergeam la reparat ladite,dar era departe,in afara orasului si plateau putin pentru ziua de lucru cu norma foarte mare.Cei care asta faceau toata ziua,cistigau foarte bine,dar noi ,niste copii,care mergeam uneori,mai mult ne dadeam cu ciocanele peste degete.

Intr-un an am descoperit ca la Sucutard am ceva rude,asa ca am mers la ei,m-am imprietenit cu baiatul preotului,care avea o gradina  pina pe malul lacului.Citeva zile am urmarit cind dadeau de mincare la pesti,apoi,inainte de a primi de mincare,cu o sfoara de un metru jumate,la mamaliga,am prins o covata de pesti.Cind au aflat rudele ce manevre am facut au spus ca am doua alternative: ori duc pestii inapoi in lac si mai stau la ei toata vara,ori plec acasa.Am plecat acasa,am vindut pestii la un restaurant si am mers la mare restul de vara.Pe banii mei.

Dupa ce m-am apucat de fumat,aveam nevoie de bani si pentru tigari si ciocolata.O solutie era picolo.Dar nu mi-a placut,insa multi prieteni s-au distrat toata vara la mare lucrind ca picolo sau chiar ospatar.

In general era pe munca.S-a intimplat nu o data,cind la plimbare pe stradutele din cartierul de case sa iasa tanti Rozi si sa  ma cheme la plivit in gradina de zarzavat sau la flori,dar frecvent cumparam sau primeam de la ea flori,cind  manevram pe linga fete.Am mai sarit si gardul si mi-am luat,daca n-a fost acasa.

O alta „afacere” a fost stringerea de carti.Cum imi placea sa citesc,mergeam pe la casele vechi din oras si le propuneam proprietarilor sa le fac ordine in poduri,magazii,pivnite iar ca plata,primeam carti.Asa am gasit multe carti ,reviste si ziare vechi pe care dupa ce le selectam si-mi alegeam ce-mi trebuia,le duceam la Anticariat.

Asa si inca in multe alte feluri am strins bani de buzunar,de micile mele placeri,mi-am cumparat chitara,bicicleta,am mers la mare sau in excursii si drumetii pe munte,fara sa afectez prea mult bugetul familiei.

Am incercat impreuna cu prietenul meu sa lucram cu tatal lui.Omul a construit multe case in Cluj.Dar avea pretentia sa lucram ca niste adulti,de dimineata pina seara .Ne platea foarte bine,dar dupa doua saptamini la el,nu mai eram buni de nimic trei luni.

De multe ori doar ajutam unde era nevoie,dar aveam acces la film la Cinematograful Timpuri Noi tot anul fara sa platim,sau sa ne dam cu barca pe lac gratis sau sa stam in culise la teatru si uneori in sala.

Chiar si munca era tot o distractie.Nu ne obliga nimeni sa facem asta,dar ne jucam,mai stringeam niste banuti cu care nu stie nimeni ce faceam,dar nu era important….