Visez mai mult acum decît în adolescenţă

Am ajuns la concluzia asta după terminarea concediului.

Pentru concediul din acest  an n-am făcut prea multe planuri, dar speram să mergem, să vizităm, să ne plimbăm, să…

Dar ştiţi cum e cînd din cauza unor mari cheltuieli ivite pe nepusă masă te rezumi la a merge la neamuri.Dacă-ţi pune ceva pe masă mănînci, dacă nu e bun şi un covrig.

Oricum eram programaţi să mergem în Secuime.Mă şi vedeam cum,cu nevastă  şi căţel ne plimbăm pe la Băile Chirui- băile astea nu mai funcţionează ca atare.Au fost bune pe vremurile rele de demult, cînd era acolo şi o tabără pentru copii- să căutăm pietre, să ne plimbăm prin pădure ascultînd, să ne încîntăm privirea cu izvorul de apă milenară feruginoasă care ţîşneşte la un metru deasupra solului cu bulbuci, carbogaz şi colorează în maroniu spre roşu pe unde trece.

Asta e https://fosile.wordpress.com/2015/06/03/izvor/

Sau să mergem la în zona minelor Lueta, care ca şi orice mine care se respectă din România,sînt închise.Dar pot fi găsite tot felul de pietre, este un muzeu, iar zona este atît de frumoasă că-şi doreşti să rămîi definitiv acolo.În urmă cu ani, cînd am fost prima dată acolo după pietre am găsit nişte pietre în toate nuanţele de albastru.Unele mici, altele  uriaşe,de mi-am  umplut portbagajul de la Dacie.Nu-mi venea să cred că este atît de mult opal-am crezut eu- în zonă şi n-a fost menţionat de nimeni în cărţile de geologie.Cînd am ajuns în spatele uzinei de prelucrare a minereului de fier de la Vlăhiţa am văzut munţi de astfel de pietre, ba mai aveau şi nuanţe de verde şi verde în amestec cu albastru.Am ajuns la concluzia că e zgură vitrifiată şi mi-am descărcat maşina, lăsîndu-mi doar cîteva mostre.

N-a fost să fie.

Noroc că ştiu visa.

Aş fi  putut merge şi singur, dar împreună am venit,împreună vizităm sau stăm, căci frumuseţea, ineditul, neîmpărtăşite cu cineva care vede şi se bucură la fel de mult, n-are farmec.

Aşa că ne-am plimbat.Numai că în concediu stai la poveşti şi te culci tîrziu şi normal că te trezeşti pe la amiaz.Adică atunci cînd soarele cîntă pe cer, iar oraşul ca orice oraş, fierbe.

Ne-am tîrît prin Odorhei, cu nevastă şi căţel ,din umbră în umbră.Am făcut o grămadă de poze cu porţile şi clanţele unor case de pe la 1700 şi din nou, dar mai greu ne-am tîrît spre casă cu pauze de aşezat pe trepte, la umbră.

Am ajuns la concluzia că soţia mea are intoleranţă la căldură-în special la căldura emanată de soare, betoane, asfalt încins, mai nou.Sau o fi fost mai veche, dar nu ne-am dat noi seama.

Cum să merg undeva singur? Visez şi îi stau în preajmă.

Am mai fost şi pînă la Corund, că de obicei doar trecem cu maşina, dar tot în miezul zilei şi pînă la Sighişoara, normal, tot pe la amiaz cînd burgul fierbe de soare, de oameni şi cînd mi s-au terminat bateriile la aparatul foto, iar telefonul a rămas acasă.Bineînţeles că în Cetate nu este nici un magazin normal care comercializează ce le trebuie locuitorilor, doar cele pentru turişti şi care n-aveau baterii.

Am mai fost şi în Valea Jiului şi visam să mergem pînă la Cîmpul lui Neag,poate ajungem la cariera de cuarţ, iar la întoarcere să ne oprim la Cheile Băniţei, la Peştera Bolii, pe la Haţeg prin zona dinozaurilor, dar n-a fost să fie.Cînd am pornit motorul s-a aprins un bec galben la bord.Este cel care se aprinde cînd ai bai cu motorul.

Noroc cu mobilele, că l-am sunat pe mecanic care m-a liniştit.Dacă merge motorul, chiar dacă e aprins becul, pot să vin pînă acasă.Atîta că va consuma mai mult şi va trage mai slab.

Deci, adio Cîmpul lui Neag, adio Cheile Băniţei, Peştera Bolii, Haţeg.Că bîzîit, nervos şi neliniştit n-am oprit decît la o pompă de benzină, să alimentez.

După ce am ajuns acasă am avut şi explicaţia.Pe prcurs am alimentat de la un Petrom.Se pare că benzina de la ei e mai proastă decît cea de la Rompetrol de unde alimentez eu de obicei şi mi-a afumat bujiile.Motiv pentru care s-a aprins becul să mă atenţioneze.

Oricum, a fost bine că am fost împreună şi… noroc că mai ştiu visa.

 

Botezul Retezatului

Prin 1981 ma intreba o prietena ce fac de revelion.

Nu stiu.

Hai la Lupeni.

Si a ramas in aer toata treaba.

Pe la sfirsitul lui decembrie i-am dat un aviz telefonic si i-am spus ca vin la Lupeni.

S-a bucurat spunindu-mi ca se sarbatoreste si o logodna.

Informatie importanta.

Eu, fiind un baiat cuminte, m-am pregatit ca atare.

Palton, costum,papillon, pantofi, ca doar e revelion si logodna.

Cind am ajuns la usa ei si a vazut ca n-am rucsac si tinuta de munte s-a pus pe ris.

Ei, m-a prezentat mamei ei, care parea multumita de aspect.

Pe linga tinuta susmentionata aveam si plete si ceva barba si mustata.

Desteptarea dimineata devreme, ca mergem la locul unde se va tine revelionul.

Autobus, inghesuiala, zeci de tineri in tinuta de iarna, de munte,schiuri, distractie, ris, inghesuiala si toti se uitau cam chioris la paltonul meu.

Intilnirea la Cimpul lui Neag.

Si acolo aveam sa-l cunosc pe cel cu logodna, Sam ( Morar Ionel)- montaniard,salvamontist,salvator la mina, un om de calitate superioara.

Cind mi-a vazut tinuta, Sam si invitatii lui- toti in tinuta de iarna, de munte- au ris cu lacrimi.Si atunci am aflat unde se tine revelionul si logodna.

In Retezat, la cabana Buta.

Bineinteles ca pina la Buta se merge pe jos, prin zapada pina la piept si tot bineinteles ca deschizator de pirtie sint eu, ca sint destul de inalt ( 192 cm) sa iau zapada necalcata in piept- ca pina acolo ajungea- si sa deschid pirtie pentru restul.

Era un vis frumos, daca-l vedeai din coada coloanei.Ningea, fulgii erau cit palma, erai imresurat de linistea aceea specifica ninsorii, brazi aplecati sub zapada, munte…

Dar eu, desi aveam picioarele infasurate cu nailon, eram ud de transpiratie in lupta cu nametii.

Ma mir ca ma vedeau cei care veneau in urma, ca eram total acoperit de zapada cazuta de sus, de cea pe care incercam s-o imprastii din calea mea si ma incurca teribil paltonul, caciula, eram ud total la picioare din cauza pantofilor.Si cum nu suport manusi, imi erau atit de inghetate miinile ca nici nu puteam sa tin un chibrit pentru a-mi aprinde o tigara.

Ce mai, un vis!

Ajunsi la cabana, cabanierul a fost in delir cind mi-a vazut tinuta.A zis ca niciodata nu a fost onorat in acest fel…si de cite ori dadea cu ochii de mine ridea pina il apuca tusea.

E drept ca dupa aceea s-au ocupat de mine fetele.Sa-mi dea ciorapi uscati, un pulovar, sa-mi uste parul, sa…

Tot atunci aveam sa o cunosc pe viitoarea mea sotie, dar atunci inca nu stiam asta.

Dupa nebunia din timpul noptii, cind s-a dansat, s-a baut, am povestit cu Sam despre de toate, de parca abia asteptam amindoi sa ne intilnim si pina atunci n-am avut cu cine povesti, dimineata am iesit la o baie de zapada, o baie de munte, o plimbare.

Atunci au aparut pe poteca deschisa de mine doi tineri.El, lipsit de importanta.

Ea,imediat mi-a atras privirile si incintat de ce am vazut din fata m-am intors dupa ei sa-i vad si din spate.

Merita sa te tot uiti la privelistea oferita de ea…

Si de atunci sintem impreuna.

In vara am fost la nunta lui Sam si dupa ce m-am casatorit si eu, ne-am revazut de fiecare data cu bucurie.

De multi ani, de prea multi ani, mai merg pe la Sam doar odata pe an, sa-i pun flori pe mormint si sa-i aprind o luminare.

Educatie

Instructaj

Un pic de Retezat in 1 ian.1982

Un pic de Retezat in 1 ian.1982

Cu Sam

Cu Sam

https://fosile.wordpress.com/2011/04/18/sa-va-povestesc/