Cîinii

In urmă cu doi ani s-a dat o lege prin care proprietarii de cîini trebuie să-i sterilizeze şi să-i doteze cu cip.

Buuun.

Si s-a înfiinţat şi Poliţia animalelor.Pentru o grămadă de chestii, dar şi pentru controlul inmulţirii animalelor, în cazul ăsta, al cîinilor.

Din păcate şi această Poliţie a animalelor este tot un loc călduţ, la buget, pentru nişte trîntori.

Legea zice că pot rămîne nesterilizaţi cîinii din canise,dar pe zi ce trece se înmulţesc  cîinii abandonaţi.Căci, dacă căţelul face pişu, trebuie abandonat.Tăranii îşi abandonează cîinii la oraş, iar orăşenii la ţară.

Păi măi poliţie pe cîţi proprietari de cîini ai amendat că nu şi-au sterilizat animalul?

In cîte pieţe ai amendat pe cei care vînd căţei?

O mie de lei, zece mii de lei, cît o fi nevoie să disciplinezi populaţia.

Degeaba se chinuie unii să-i strîngă, dacă se înmulţesc pe zi ce trece.

ONG-urile pentru protecţia animalelor ar putea, măcar să-i localizeze pe cei nesterilizaţi şi să anunţe acestă poliţie care să ia măsuri dure.

Eşti omenos lăsîndu-l să se înmulţească, dar părăseşti puii prin păduri, să moară  de foame.

Anunțuri

Cadourile muntelui

Era tot prin august si ma idreptam spre o gara de unde sa merg acasa.

Pe vremea aceea nu erau prea multi turisti nici macar la sfirsit de saptamina asa ca toti muntii erau numai ai mei.

Eram fericit.

Acea fericire care da pe dinafara.Care te face sa sari intr-un picior, sa te dai peste cap, sa te tavalesti prin iarba si sa cinti, ceea ce chiar faceam.

Interpretam In a gadda da vida a lui Iron Buterfly.

Adica asta:

Adica, mai bine zis o urlam din toata inima si interpretam, pe rind, fiecare instrument.

Doar eram singur, la intoarcere.

De obicei, camaradul meu de drumetie, programa totul in amanunt, dar de data asta nu l-am mai lasat.

Ca doar nu ne cronometreaza nimeni, facem ce vrem si daca nu este nici un loc la  cabana ( ceea ce era exclus) punem sacii in fata receptiei si nu cred ca o sa ne dea afara,

Si-atunci unde mergem? m-a intrebat Valentin.

Incolo! i-am raspuns, aratind o directie oarecare.

Si-asa am pornit pe munte fara marcaje, fara trasee, doar noi si imprejurul.

Am facut catarare pe Colti, cu doi alpinisti din Cehia.

Ei vorbeau ceha si o rupeau in germana, iar noi vorbeam romana si o rupeam in franceza.

Ne-am inteles perfect.Ne-a batut vintul pe stinca, am atirnat in corzi si ne-am leganat, ne-am impartit mincarea pe virf cu tot imprejurul la picioarele noastre.

Asta da, a fost un cadou!

Intr-o alta zi, la o stina, ne-am intrecut cu ciobanii la aruncat bitele- erau foarte buni si reuseau sa loveasca tinta de la mare distanta-, m-am hirjonit si tavalit cu ciinii pina au scos limba de-un cot, i-am ajutat cu oile si-apoi ne-am umflat de mamaliga cu lapte.

Am adormit la picioarele stelelor, iar linistea era tulburata doar de hamaiturile de control ale ciinlor.

Si-asta a fost un cadou!

Dupa o drumetie in zig-zag, cind incolo, cind incoace, ne cautam un loc mai ferit de campare pentru noapte pentru ca se pregatea de ploaie.

Mergind pe linga o stinca, vad la o inaltime de cam 10 m o grota.

Interesant, daca am fi venit din alta directie n-am fi vazut-o, din cauza orientarii stincii.

Am urcat si am gasit o grota de vreo 10 m lungime, trei latime si trei inaltime.

Erau inscriptii vechi, crestine si poate si mai vechi.

Nici nu puteam spera un mai bun loc pentru noapte si ploaie.

Era o atmosfera speciala acolo.Linistea totala tulburata doar in zona intrarii de zgomotul monoton al ploii.

Era, cumva, cald si bine.Era , parca si un miros special, placut, care te indemna la odihna, la meditatie, la rugaciune.

Am dormit ca doi prunci proaspat scaldati, inconjurati de ingeri si ne-am trezit dimineata zimbind fericiti, mai frumosi parca, mai tineri parca, mai puternici.

Asta a fost un alt cadou.

Ne-am catarat prin copaci, ne-am umbrit prin paduri, ne-am scaldat, urlind la raceala apei, prin piraie sau am mai trecut pe la cite o cabana doar sa-i salutam pe cabanieri si sa mai vada si ei chip de om.

Si cum spuneam, mergeam, sarind intr-un picior, urlind  „In a gadda da vida” si cam cind ma pregateam sa ” interpretez” soloul de baterie aud doua  chiote puternice.I-am raspuns fluierind din degete =salut!

A continuat cu trei chiote= pericol.

Apoi cu patru chiote= accident.

I-am raspuns cu cinci fluieraturi= vin dupa tine.

Si a continuat sa tipe din cind in cind ca sa-l pot repera.

Nu stiu daca se mai practica acest tip de semnale.

L-am gasit  intr-o ripa, sub o saritoare cu o glezna cit o lebenita si zdrelit rau la o mina.

Era extenuat de durere, lesinat de sete , topit de soare si inghetat de frig dupa o noapte si doua zile.Nici nu mai spera sa fie gasit de cineva si nici nu putea sa treaca de saritoare, chiar daca nu era mare.

I-am dat apa, o conserva de fasole cu cirnat, i-am pansat mina si i-am legat strins glezna.Dar n-aveam cum sa-l scot de acolo.La ,cel putin, suta lui de kilograme, nu-l puteam duce in spate pina sus.Nici sa-l imping, nici sa-l trag.

Solutia era sa merg dupa ajutoare.

In apropiere, cam la doua-trei ore de alergat  era un obiectiv militar, asa ca am pornit in goana sa caut soldati.

Cind am intilnit o patrula simteam ca-mi dau sufletul.

M-au legitimat, au anuntat prin statie si-apoi am pornit impreuna inapoi.

Omul a fost salvat, soldatii din patrula au primit permisie si au fost mentionati intr-un articol  din revista armatei „Pentru patrie”, iar eu  de cite ori am mai fost pe acolo, am primit permis ca sa pot circula  prin zona aflata sub control militar.

Asta a fost un alt cadou.

 

 

Poza 90

Atacat de ciini la munte

Atacat de ciini la munte

Nefiresc

O plimbare, o traversare pe munte, prin si printre paduri  cu doar suierul vintului printre crengile inca fara frunze sau sipotul apei peste pietre odata cu desele treceri peste piriu,poate fi mai grea sau mai usoare in functie de virsta sau de antrenament.

In timp ce mergi, cind undeva departe se intrezaresc case, gospodarii, gradini parca te simti aproape odihnit la gindul popasului, a odihnei.

Te astepti sa auzi tipete si ris de copii, vocea unei mame mai autoritare, latrat de ciini si alte sunete specifice de animale si desi linistea care te intimpina ti se pare nefireasca, o pui pe seama distantei.

Dar cu cit te apropii iti dai seama ca distanta n-avea nimic pentru ca nu mai rid copiii prin bataturi, nu mai latra ciimii, nu mai sint animale, nu mai e nimeni.

O durere grea, surda ti se infatiseaza.

Inca de pe vremea cind vedeam in filmele americane orase fantoma imi ziceam ca la noi asa ceva n-o sa existe niciodata.Vedeam acum cu ochii mei, cu simturile rascolite un adevar  pe care il refuzam.

Cu un zgomot infernal, trei ATV-isti trec in viteza, speriati si ei de linistea pe care o tulbura.

osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/osile.wordpress.com/

S-au chinuit sa reziste de pe la 1400 si-au inceput sa dispara de…25 de ani.

In caz de cutremur

Dupa noile instructiuni, fiecare cetatean trebuie sa aiba in casa un carnat cabanos care trebuie tinut in frigider.

In caz de cutremur, trebuie scos repede si tinut strans in mana.
Acest lucru poate ajuta cainilor dresati sa va gaseasca mai usor pentru a putea apoi sa fiti ingropat crestineste….
Primit pe mail.