Molul (noroiul)

Il apuca, intr-o iarna, pe Puiu, prietenul meu, cheful sa mergem pina la Muntele Baisorii.

Autobus si pe jos.

Normal, dupa ce am pornit pe jos ne-am apucat de cintat.

Acuma, sa nu credeti ca era ceva demn de Eurovision.Era un fel de racnet , ca ne umfla si pe noi risul cind auzeam ce eram in stare sa debitam intr-o pseudo engleza, in incercarea de a reproduce una din piesele lui Freddie Mercury.

Nu mai stiu in care sat a iesit o lele la poarta sa vada cine face scandalul ala.

Buna ziua!

Buna, mai coptii!

Da’ v-ati lovit rau, de zbierati asa?

Nu, lele.Cintam.

Aha!Da ce fel de hore’-i asta?

De-a lui Freddie Mercury.

Da’ Feri asta, tata ase zdiara?

E Freddie, ca-i englez nu ungur.Nuu, el cinta frumos si are si orchestra.

Bine, ma coptii.Nu-i bai, horiti cit vreti, da numa dupa ce iesiti  din sat, ca avem o gravida sa nu sa sparie sa patasca ceva.

De-amu or sii (fi) mai multe, ca iarna noaptea-i lunga si ce-or face oaminii?Beu, torc si fac coptii (copii).

Da unde mereti?

La Baisoara.Nu se poate merge peste munte?

Sa poate.Da di ce nu mereti voi pa drum, ca poate va ie o sanie cu cal si va duce pina acolo?

Vrem noi sa mergem mai de-a dreptul.

Meret p-acolo… si puteti zdiera cit vreti, ca poate sa sparie si luptii (lupii) si ne lasa o tira ( putin) in pace.

Aveti grija ca dupa ce treceti de padurea asta dati de mol (namol), sa nu pticati acolo, ca greu puteti iesi.Da daca zdierati (strigati) tare va aude badea… de la cauacie (fierarie) si vine dupa voi.Ca si ala-i intr-o huzna (intr-o parte cu sensul de …nu tocmai sanatos mintal) de si-o facut cauacie intre sate, in munte.

Tare ne placea cum vorbeste, dar am pornit  voiniceste prin zapada pina la genunchi.

Dupa ce am trecut de padure era mai greu de inaintat din cauza ca stratul de deasupra al zapezii era inghetat, dar nu suficient de tare sa ne sustina.Asa ca fiecare pas era greu de facut si eram deja transpirati de efort.

La un moment dat vedem pe un par o bucata de carton presat pe care scria de mina:

Nu treceti! Pericol!

Alunecare de mol!

Ne-am uitat jur imprejur si in afara de fieraria de unde se auzea ciocanul pe nicovala si iesea fum negru, era numai zapada. Am tras un hohot de ris de au vuit muntii si ne-am continuat drumul.

La un moment dat vedem cum se porneste zapada de pe versant si asteptam sa ajunga la noi, incintati ca vedem o mica avalansa.Cam 50 m de lung si cam 10 m lat.

Cind a ajuns la noi era ,deja ,prea tirziu sa mai fugim si am fost aproape acoperiti cu…noroi .

N-am mai ajuns la Baisoara.

Ne-a extras fierarul din noroi, ne-a tavalit prin zapada apoi ne-a spalat cu furtunul cu apa-avea o instalatie ingenioasa- cu o pompa bagai aer intr-un butoi cu apa, iar apa iesea cu destula presiune printr-un furtun.

Dupa ce ne-a  spalat cit s-a putut de bine, ne-a tinut afara sa inghete apa pe noi, „laudindu-ne” ca n-am tinut cont de inscriptia lui, apoi cu o bota a batut gheata de pe noi si numai dupa aceea ne-am dezbracat si am pus hainele la uscat.

Zicea ca sint multe izvorase si pamintul musteste de apa.Iarna, din cauza ca ingheata la suprafata, sub zapada, apa se aduna in stratul de pamint si porneste la vale cu tot cu zapada din cind in cind.

L-am intrebat de ce si-a facut fierarie in mijlocul muntilor.

Sa nu fie sfada ( cearta) ca e a unui sat sau altul.In plus lui ii place sa fie numai cu ciinele lui in munte.

Oricum, toate drumurile, in toate directiile pe acolo trec.

Am stat acolo doua zile.L-am ajutat la fierarie, ne-am jucat cu ciinele lui, un urias ciobanesc alb (vorba vine, caci era aproape negru de la funingine).

Normal ca ajunsi acasa a trebuit sa ne spalam bine de tot si noi si hainele, caci miroseam a namol, a carbune, a fum…

Musafirul

https://fosile.wordpress.com/

Prin padure

Era pe la sfirsitul anilor ’70.

Aveam o suparare  si trebuia sa iau o hotarire.

Si cum aveam citeva zile libere, m-am gindit ca muntele, padurea mi-ar limpezi gindurile si m-ar ajuta.

I-am spus si mamei care mi-a sugerat sa iau cu mine si folia cu care am acoperit mobila la zugravit ( ca, poate, ploua) si m-am pregatit de drum.

Cind am coborit din autobuz, la Lunca, pe valea Ariesului, a inceput ploaia.Fara tunete, fara fulgere, doar ploaie.Cind mai tare, cu bulbuci, cind mai slaba, dar fara intrerupere.

Mergeam prin padure, pe ploaie, fara ginduri.Doar sunetul ploii ma insotea constant si monoton .

In conditiile astea poti merge zeci de kilometri fara sa-ti dai seama de timpul trecut, de distanta parcursa.Pas dupa pas, intr-un tirziu am ajuns la baza unui perete stincos pe care chiar n-aveam nici un chef sa-l  escaladez si nici sa caut o ocolire spre stinga sau spre dreapta.

Am cautat  o adincitura in perete, intr-un loc in care nu este nici o siroire de pe stinca si nici nu sint urme de animale( sa nu fie nevoite sa-si schimbe drumul obisnuit ).Mi-am facut o copertina deasupra adinciturii din stinca pe care am intins folia data de mama, am asternut pe jos cu frunze si m-am cuibarit in adapost.

Nimic nu  poate fi mai placut decit sa fii pe munte, in padure, intr-un adapost uscat si cald si sa fumezi linistit uitindu-te cum ploua.

Intr-un tirziu, in noapte, am adormit.

Am dormit ca un prunc si m-am trezit odata cu soarele care incerca sa-si strecoare raze printre nori si printre coroanele copacilor.

Mi s-a parut ca misca ceva la picoarele mele, dar cind am catadixit sa ies din sac, nu era nimic…,doar o urma , destul de mare si inca calda.De parca ar fi stat mai mult timp cineva, ceva acolo.

Putea fi  ciine,  lup, vulpe,  om.Dar n-am vazut astfel de urme pe pamintul ud din jurul adapostului meu.

Oricum, cineva- animal sau om- a stat toata noaptea la picioarele mele si mi-a vegheat somnul sau doar s-a adapostit de ploaie simtindu-se in siguranta alaturi de mine.

Un vot de acceptare, un vot de incredere.

Am lasat acolo toata mincarea pe care o aveam, am multumit padurii si muntelui si am pornit spre casa.

Stiam cum trebuie sa procedez.

Calul

Aceasta amintirea a mea se vrea un fel de raspuns la articolul lui George

http://secawildexplorer.wordpress.com/2012/09/25/viata-in-cuvinte/

Imi zicea un unchi de-al meu:

NICIODATA sa nu omori ,cind esti in padure sau pe deal,ca sa maninci sau sa te distrezi!Te poti stimpara cu verdeturile pe care le gasesti si cind ajungi intr-un sat oricine iti da o pita cu unsoare si o oala cu lapte,cit sa-ti prinzi sufletul pina ajungi acasa.

In ograda (curte) pui sub closca 10,20,30 de oua si ies pui,da in natura daca omori pasarea,vor pieri de foame 2,3 sau patru pui.

Daca omori o iepuroaica vor muri de foame pina la 10 pui.Stii cum e aia?Stai doua zile fara sa minci nimic si-o sa vezi!

George,stii ce zicea unchiul meu de ciine?

Ti se pare ca nu face nimic?

Tot ce-i in ograda asta e in grija lui.Se urca puii de gaina pe el si nu le face nimic.Cind intra o gaina straina,o cunoaste si o alunga.Nu intra vulpea,uliul,sau un om strain.Putem pleca de acasa,ca are el grija.

As avea multe exemple,dar zic despre acest unchi pentru ca in satul lui s-a intimplat ce o sa va povestesc.

Ceva mai incolo de unchiul meu locuia un batrin care,datorita betesugurilor batrinetii nu prea mai putea umbla si s-a hotarit sa dea calul,dragul si batrinul lui cal,la cineva care sa aiba grija de el pentru cit mai are de trait.

In capatul satului s-a aciuiat o familie venita de pe la Dunare.

Cu citiva lei a luat el calul si a primit pe linga si o caruta mica-pentru cit mai putea duce  calutul si tot finul pe care il avea batrinul.

Saracul cal.Era pe zi ce trece mai amarit,cu ochii tristi si plinsi.De cite ori trecea pe linga poarta batrinului fornaia si necheza.Noi,copii il mai mingiiam,ii mai dadeam un mar,o mina de iarba,dar se vedea ca sufera si de dor si de foame.

Intr-o zi vine urlind o fetita de la piriu: BATEE  CAALUL! BATEEE CAALUL!

Nenorocitul si-a cumparat din piata o caruta mare,de doi cai la care l-a inhamat doar pe batrinel si dupa ce a incarcat-o plina cu nisip ud,batea calul sa o urneasca din loc.

Cind au ajuns oamenii,citi erau pe-acasa,calul era ingenuchiat,in timp ce nenorocitul il batea in continuare cu biciul.

I-au luat biciul,au dezhamat calul si aproape pe brate l-au dus in grajdul lui,apoi s-au intors l-au inhamat pe om la caruta si l-au biciuit sa o urneasca din loc.

Seara,cind s-au adunat toti oamenii pe acasa,au pus mina de la mina si i-au dat acelui suma pe care a platit-o pentru cal si l-au dat afara din sat.

A fost sarcina noastra,a copiilor sa ducem calul la pascut,la adapat,sa-l cersalam sau sa-l spalam si am facut-o toti cu bucurie.

De doua trei ori pe saptamina,barbatii il scoteau pe batrin din casa si-l lasau linga ciinele si calul lui.Plingeau oamenii cind ii vedeau impreuna.

La trei ani de la intimplare batrinul a murit,iar la o jumatate de an dupa aceea a murit si calul.

A fost ingropat linga mormintul batrinului,iar preotul a tinut o slujba  de ingropaciune.

Ciinele a ramas in ograda lui,pina s-a stins si el.Dar stii ca ciinii-ca si lupii-cind le vine sorocul sa moara pleaca departe de casa,de haita,sa nu-l vada nimeni,sa nu-si puna haita in pericol.

Daca poti

Daca poti incepe ziua fara cafea,
Daca te poti urni fara
medicamente,
Daca totdeauna poti fi vesel, facind abstractie de
durerile tale,
Daca te poti abtine sa nu plictisesti pe altii cu
problemele tale,
Daca zilnic poti minca aceleasi mincaruri si poti
fi recunoscator pentru ele,
Daca poti intelege ca cei dragi tie sint
cateodata foarte ocupati si n-au timp de tine,
Daca poti accepta
critica si invinuirea fara suparare si ranchiuna,
Daca poti tolera
ignoranta unui prieten si nu-l corectezi in permanenta,
Daca poti sa
te porti la fel cu un prieten bogat ca si cu unul sarac,
Daca poti
suporta tensiunea fara ajutor farmaceutic,
Daca poti sa te relaxezi
fara alcool,
Daca poti dormi fara somnifere,
...atunci, probabil
cã esti ciinele familiei!-