Zborul din vis

Cind visez,ma vad pe mine facind ceea ce fac.Adica traiesc efectiv ,dar vazindu-ma si din exterior si mi-e imposibil sa intervin,sa ma avertizez pe mine,cel care particip.

Un vis care s-a repetat de mai multe ori de cind ma stiu,este unul in care zbor.Dar nu un zbor ca al pasarilor ci,mai mult un fel de plutire la citiva centimetri deasupra solului.Daca ma uit la picioare,vad trecind pe sub ele denivelarile solului.

Nu stiu daca a fost prima data,dar pe asta mi-l amintesc.

In Parcul Caragiale era pe vremuri un topogan foarte inalt.De trei sau patru metri.Iar partea de jos era curbata si te arunca departe .Eram unul din copiii de  la Liceul de Muzica  si cind m-am dat prima data  si  am tras un spate de pamint de mi-au dat lacrimile.Si n-am mai avut curajul sa ma dau pina dupa ce am visat ca ma dau pe topogan si la desprindere imi vedeam picioarele si solul trecind pe sub ele.Dupa aceea n-am mai cazut niciodata si-atita m-am dat,ca abia ma luau colegii de acolo,ca ni se termina Biletul de Voie.

Alta data l-am mai visat inainte sa facem cu Puiu prima noastra catarare pe stinca la Cheile Turzii.

Ma vedeam plutind deasupra cararii de la cabana inspre mijlocul Cheilor si-apoi pe linga perete in sus vazind fiecare fisura,fiecare priza,posibilele locuri de odihna.

Dimineata am uita visul,dar ne-am dus la Chei,l-am anuntat pe cabanier ce vrem sa facem si am pornit.Puiu a inceput primul catararea.Eu am stat un pic  in incercarea de a-mi aminti visul.Dar nici vorba.Asa ca,m-am pornit si dupa trei pauze de odihna am ajuns sus unde ma astepta Puiu.

Nu-mi amintesc etapele,prizele,bataile inimii sau daca imi era frica.Nu mi-am amintit nici atunci.Pur si simplu pipaiam sau ma uitam ,puneam mina sau piciorul si mergeam mai departe,cum am mai facut de altfel,de atitea ori de atunci.

Sus,pe creasta am urlat,ne-am imbratisat,am sarit intr-un picior ca niste copii ce eram,in timp ce la baza peretelui,cabanierul facea acelasi lucru,fericit si el ca am ajns cu bine sus.

Am mai avut acest vis de multe ori.Intotdeauna inaintea unor situatii  care imi schimbau viata sau determinau o schimbare ,dar nu de fiecare data in miezul acelei situatii.

Nu stiu ce determina acest vis,dar ,parca as vrea sa-l mai visez…

Fragii

In urma cu citiva ani eram cu un prieten in raiul tineretii noastre, Cheile Turzii.

Sotiile au ramas undeva jos,linga masini  in timp ce noi am pornit in plimbare,catarare vis si joaca asa cum facusem de multe ori.

Eram pe platoul din fata cheilor,undeva in apropierea localitatii Cheia, cind pe Valea Ariesului in sus s-au adunat norii si era clar ca o sa ploua.

Noi tocmai mincam intr-o veselie fragi si ne pregateam sa stringem si pentru sotiile noastre cind Puiu (prietenul meu) ridicind ochii a vazut furtuna apropiindu-se.

Era un adevarat spectacol.Norii ca o herghelie in alergare se depaseau,treceau unul desupra celuilalt si veneau,veneau intunecind orizontul.Fulgere punctau ici-colo cite o demarcatie de ele stiute si totul era in liniste.O liniste parca,de sfirsit de lume.Nici pasarile nu mai cintau,ciinii din sat nu latrau,tot imprejurul era incremenit intr-o asteptare grea.La noi nu ajungea nici un sunet din framinarea pe care o vedeam apropiindu-se .

Eram in perioada cind studiam de zor tehnici si proceduri de radiestezie si nu prea imi vedeam lungul nasului.

Zice Puiu:-Fa ceva sa mai stea un pic pentru ca uite ce-i aici!

Era,pe o suprafata cam de 20mp, plin  de fragi.O minunatie pe care iti venea greu sa o lasi acolo.Dar si furtuna era deja cam pe la Buru (cam 5-6 km).

Si am facut ce stiam.Furtuna se invirtea pe la Buru in timp ce noi stringeam fragi cu bratul.

La un moment dat s-a auzit un zgomot cumplit.Un tunet  care suna ca si cum s-ar fi prabusit toate stincile pamintului acolo,in apropierea noastra.

Am pornit spre masini,atita doar ca eu n-am avut voie sa ma indepartez de zona pina n-am participat la un „spectacol”.Jur imprejurul meu cadeau fulgere ,picuri uriasi de ploaie m-au udat mereu si mereu,vintul m-a dirijat in toate directiile,iar cind am ajuns la masina eram ud leoarca,fragii din mina erau doar niste codite fara fructe.

Aveam senzatia ca limba mi-e mai mare decit gura,iar vizibilitatea mi s-a redus la un cerc micut (2-3 cm).

Am mers pina la Cluj cu 30km/h.Nu din cauza vizibilitatii lasate de ploaie si vint ci din cauza imposibilitatii de a vedea ceva clar prin cerculetul din fata ochilor mei.

Dupa o saptamina am mers,in aceiasi formatie,la Maguri Racatau care tin de Muntii Gilaului.

Zi minunata-cer albastru,padure cu sute de nuante de verde,pasune cu mii de flori,piriu curat si vesel si… o fraga.

Am vazut-o,am cules-o,am atins-o cu buzele si…am zacut toata ziua cu gura plina de limba ,bleg si cu vizibilitatea redusa la un cerc  de 2-3 cm,undeva dincolo de nas.

Asta a fost lectia mea.N-avem voie sa intervenim in mersul firesc,iar daca o facem…

M-am  ales cu alergie la fragi si capsuni !

Oriunde am fost pe munte,fragii erau hrana  principala.Acum s-a terminat.Mai pot doar sa trec prin piata pe linga tarabe si sa miros frumusetile de capsuni.

Oricum,iubesc la fel de mult si muntii,si vintul,si norii si sint fericit cind sint eu-ei.

Miercuri.Inscriptii Cheile Turzii

Un zimbet

Pastrati

Ocrotiti

Keep

Cacadari

 

Salvati cit mai este

 

 

 

 

Spre ce pornesti si unde ajungi

Vineri am aflat destinatia excursiei de duminica.

Firiza.Dincolo de Baia Mare.

Perfect.Zona este foarte frumoasa,inainte de Firiza sint coloane de bazalt chiar la sosea,in zona sint pietre si daca de anul trecut au reusit sa termine drumul de la Dej la Baia Mare,poate fi o plimbare  placuta pe frumoasa Vale a Somesului si Valea Chioarului.

Dar,simbata a ploua toata ziua si pe duminica astia de pe la tv-uri ziceau ca in centru si in nord va ploua.

Nefiind vorba de o drumetie,n-avea rost sa mergem pe ploaie pina acolo,sa stam in ploaie sa ne uitam la lac si sa venim pe ploaie inapoi .

Duminica dimineata pe la 10 nu stiam inca ce vom face in ziua noastra libera.

Pina una alta hai sa mergem pina la Cora sa luam un curtos colacs si-apoi vedem noi.
E drept Cora e in celalalt capat al o rasului,dar dupa ce am alimentat si am pornit,mai povestind cum ne-a trecut saptamina,mai despre blogeri si bloguri ne-am trezit la …Cheile Turzii.

Cheile Turzii

Cum in partea din fata a Cheilor n-am mai fost de mult timp,am coborit cu masina,hotariti sa mergem spre intrarea in Chei.

Dar,

Paza

dinsa,lupa, statea foarte atenta,de paza.Mai era inca un ciine mare cu ea asa ca am luat alta directie.Am mers pe piriul Hasdate in aval urmariti atent de cei doi ciini,in timp ce catelusa noastra isi dadea in petec si-i provoca vorbind urit- ca-i tare rea de gura.

Dinspre Cheile Turzii

Valea Hasdate

Plop

O fi gravida?

Tocmai trecea prin fata mea.S-a oprit,ne-am salutat,ne-am fotografiat si-apoi fiecare ne-am vazut de drum.

Valea Hasdate

In zona asta,pe timpul verii vin multi turisti  pentru relaxare.Cu corturi sau doar pentru o zi.E placut,este si soare si umbra,apa aproape si se pot face drumetii spre Chei,spre Buru,spre Valea Ierii.

Salvati pamintul!

Erau peste tot astfel de panouri.

E drept,cerul era acoperit si putea  ploua in orice moment,dar asta nu ar impiedica excursionistii.De data asta se pare ca da,pentru ca erau doar citeva masini in zona si citiva motociclisti din Ungaria care se pregateau sa plece.

Ce buna e o tigara la aer curat…

Piatra

O piatra normala pe la Cheile Turzii.Are un pic de jasp verde,are un mic filon de cuart.O piatra.

 

Luminita mea

La intoarcere ,ca sa ajungem direct la Cora,am mers pe renumita autostrada si pe la doua am ajuns acasa.

Asa ca,cei aproximativ 15 km de la noi pina la Cora s-au transformat in 126 km.Dar catelusa s-a distrat de minune,noi ne-am aerisit si ne-am mai bucurat inca o data de o bucatica de munte,de un pic de Chei si de un pic de Valea Hasdate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Excursia de duminica.Groapa Ruginoasa.

Aveam citeva alternative pentru o iesire duminica,dar nevasta-mea desi nu s-a odihnit destul dupa 6 zile lucrate de dimineata pina seara a ales-o pe cea mai departata.O traversare a Vaii Ariesului pina la Groapa Ruginoasa.

Pe harta Google zice ca sint 167 km.Mie mi-a iesit pe kilometraj 171 km.E drept ca ei n-au masurat de la  mine de acasa.

Asa ca,duminica dimineata-adica pe la noua jumate-cu cafeaua la sticla,cu mincarea in rucsac,tigari cite trebuie,cola si o bere-am pornit in excursie.

Cu vremea frumoasa,chiar daca putin cam rece,drumul foarte bun   si catelul care n-a prea facut scandal (latrat),repede si plini de veselie am ajuns pina la Turda.Dupa ce am iesit din Turda,de la Mihai Viteazul,am salutat Cheile (Turzii) si ne-am incintat ochii cu localnicii care la aproape fiecare poarta sint cu legume frumos aranjate,de vinzare.

Dupa ce am trecut de Buru a inceput ,pe de o parte bucuria reintilnirii cu frumoasa Vale a Ariesului,iar pe de alta parte scuturaciunea drumului.Nu sint gropi,dar sint o gramada de crapaturi urit plombate si de plombe  nefinisate,adica o gramada de umflaturi care te scutura  rau.

Valea Ariesului de la Buru

Dar nu-i bai.Noi eram veseli si revedeam surprinsi,parca de fiecare padure,de fiecare stinca aparuta in fata noastra.Iar Ariesul,parca era un piriu micut,atit de putina apa curgea.

Desi nu mergeam tare,ni s-a parut ca am ajuns repede la Cascada noastra-asa-i spunem noi la Cascada Sipote-si am fost mirati ca nu mai curge in evantai ci doar pe un fir,parca se chinuie ,

Cascada Sipote

La cit de mica este apa,la intoarcere putem trece dincolo sa urcam la cascada de sus a Sipotelor,sa vedem daca acolo mai curge pe intreaga suprafata.

Ne-am plimbat,ne-am dezmortit,ne-am umplut cu frumusetea locului printre florile macrisului brostesc,

Flori de macris brostesc

Ne-am plimbat prin riu-acum un piriu,

Ariesul ramas mic

si uitindu-ma printre pietrele din albie am gasit un Lemn Silicifiat.L-am fotografiat si l-am lasat acolo.Poate il gaseste altcineva sau…

Lemn silicifiat

Cind am pornit mai departe m-a intrebat a mea:

Ai pus piine?

Eu nu.Nu era printre cele pregatite pe care le-am pus in rucsac?

Cind si-a dat seama ca tot ce avem cu noi e degeaba pentru ca n-avem piine,brusc i s-a facut foame.I-am propus sa manince niste napolitane si-atunci a inceput sa-mi explice cu lux de amanunte ca intii e aperitivul,ca sa-ti deschida apetitul,apoi diferitele feluri si la sfirsit ceva dulce-desertul- ca sa puna capac,sa induca o stare de tihna.Ori ea nu poate sa inceapa cu desertul  cind ii este foame…

In plus,la tara duminica toate sint inchise si…a continuat pe aceiasi linie.]La Salciua am oprit linga un magazin satesc deschis cu citiva barbati la o masa afara si am cumparat o piine feliata de Aiud.

Piinea salvatoare

Pe la Scarisoara si Girda era tirg si abia am reusit sa trecem printre vinzatorii si cumparatorii care-si faceau manevrele in mijlocul drumului.

Dupa ce am trecut de Arieseni,dupa ce soseaua ajunge in virful muntelui si incepe coborirea spre Nucet,am parca masina intr-un refugiu si…

Panou indicator cu explicatii

Panoul are intr-o oarecare masura dreptate.E intr-adevar o poteca,in multe locuri pentru o persoana,dar e mai lunga de 800 m si cam 50 de minute de mers.Pentru ca in prima portiune poteca urca pieptis si poti sa mergi fara nici o rusine in patru labe,apoi citeva portiuni aalternind pieptis printre bolovani

Poteca

si mai putin pieptis printr-o padure de pini pe bolovani si radacini la vedere

Poteca

iar la iesirea din padure,

Ultima suta

ca o pregatire pentru ce va urma,un platou ce ar putea fi pista de decolare pentru ce urmeaza,

Alegi sa zbori sau…

ajunsi in virful muntelui,surpriza este mare.Ramii cu gura cascata de Groapa Ruginoasa,de muntii Codru Moma care se vad in departare de…

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa

In departare Muntii Codru Moma

Ce e Groapa Ruginoasa?

E …eram tentat sa zic partea tehnica,dar am s-o las.

Este vorba de eroziunea versantilor muntelui datorata in special apelor pluviale.Iar culorile sint date de cuartitele din componenta solului versantilor.Are o adincime de 100,150 de metri si un diametru de 600 m.Este situata in preajma unuia din virfurile Multilor Bihorului.

Eram tentat sa cobor,dar nu eram singur,in plus a trebuit sa punem lesa la catel sa nu cumva sa cada,in plus cam sufla vintul si ne era un pic rece asa ca,la o masa amenajata in apropierea marginii am mincat,am baut unii cola,altii bere.Tigari,cafea si ne-am pregatit de intoarcere.Bineinteles cu nenumaratele poze.

Daca n-ar fi durat atit de mult urcusul si coborisul si daca n-am fi stat atit de mult acolo sus,am fi mers si pe la Rosia Montana,am fi intrat si pe la Manastirea Posaga,poate am fi urcat si pina la cascada de sus de la Sipote.

Nevasta-mea are rau de inaltime si ajunsa la marginea platoului cu 100 de metri de hau la picioare nu i-a fost tocmai usor.Plus urcusul si coborirea in nesiguranta,chiar daca eram eu in preajma.Nu mi-am dat seama ca nu-i este bine,mai ales ca glumeam pe seama unor tineri care  la urcare veneau in urma nostra si care ziceau sa se opreasca un pic ca daca mai vin dupa astia,adica noi,le iese sufletul.Soseaua pina la Cimpeni este buna si am mers cu viteza mai mare,asa ca serpentinele n-au ajutat-o sa-si revina,iar de la Cimpeni inspre Turda Valea Ariesului se ingusteaza si poate sa-ti creeze senzatia ca iti vin muntii si padurile in cap.

Ca sa nu ma ingrijorez nu mi-a spus ca-i este rau ,ci ca-i este somn,asa ca i-am lasat spatarul putin mai jos sa incerce sa doarma si incet,pe zecile de curbe si viraje  am pornit spre casa cu o oprire la Sipote pentru dezmortire,un pic de liniste,un pic de aer.

Daca o sa mai fie  o vizita acolo vom merge pe la Oradea-in caz ca tot nu repara drumul,care in conditiile de acum e ucigas-si ,cu o cazare prin zona sa putem sta doua trei zile sa vedem Groapa ca lumea,Pestera Hirtop si Scarisoara,Rosia Montana ,Pestera Huda lui Papara,Manastirea Lupsa si inca nenumarate…

Mergeti sa vedeti aceasta Groapa.Poate,daca n-ar fi fost impadurita,in citiva zeci de ani sau o suta ar arata ca Ripa Rosie de linga Sebes,care este asa tot datorita eroziunii.Dar este plina de puieti si brazi mici si mari,ca nu cumva sa fie si o prabusire,o alunecare masiva a virfului muntelui.

Nu la chei

Simbata pe la zece (22) ne-am sunat cu prietenii,sa vedem unde mergem duminica.Si ne-am inteles sa iesim undeva,nu departe,dar la munte.

Undeva la munte,dar nu la Cheile Turzii,ca n-aveam chef de lume multa,de masini,de moda  si muschi.Asa ca,duminica dimineata pe la 10 am reusit sa pornim de-acasa,remarcind ca alta data la ora asta eram de mult pe carari de munte.

Normal ca si acum ne-a salvat Trascaul cu refugiile lui.

N-am pornit la pietruit si in zona in care am fost  n-am gasit decit citeva bucati de porfir pe care le-am lasat acolo.

Liniste

Bineinteles ca am fost intimpinati cu…liniste.Linistea padurii,a apei,a intregului imprejur.Taceam si noi sa nu tulburam.

Forte

Am remarcat cam ce forte trebuie sa fi fost incit sa deplaseze bolovanii aceia.

Prima intilnire

Era plin de sopirle.Tisneau in toate directiile si cu greu am reusit sa fotografiez una.E clar ca nu sint obisnuite cu oameni in jur.

traversare

Nefiind poduri,am traversat piriul prin apa.Cam taioase pietrele si noi inca neobisnuiti cu mersul descult,dar ne-am descurcat pina la urma.

Strajer

In alte vremi,ar fi fost un bun punct de observatie.

musafir

Vremea dragostei si luptelor pentru teritoriu.Erau doua in lupta,dar una a disparut asa ca,doar pe asta am putut sa o fotografiez.

Static.In miscare

Ce poate fi mai frumos decit apa in miscare si viata din mijlocul ei.

Ne-am plimbat pe piriu,prin imprejur,ne-am incintat vazul si auzul la tot ce ne inconjura.Pietre,o cascada mica,uluiul rotindu-se in vazduh,gize,pestisori in apa,soare-desi la un moment dat s-a acoperit cerul cu nori negri de ploaie si ne vedeam uzi leoarca in drumul de intoarcere pina la  masina.Dar s-au imprastiat si a iesit iar soarele.

Cheile Turzii

Cu o ultima privire spre Cheile Turzii,acum cam acoperite de marea autostrada Transilvania,ne-am intors acasa mai senini,mai curati.

 

 

 

 

Cheile Turzii (2)

Zicea nevasta-mea ca am vorbit despre Cheile Turzii,dar n-am spus nimic.Ca am facut un referat ca la scoala,bine documentat,dar ca cine vrea sa vada zona nu-i interesata nici de musterian,pleistocen,holocen,nici de cit de carstica a fost zona pe vremea  cind era un mal de mare interioara.Marea (lacul) Panonica.

Da,este ramasita unei pesteri prabusite si cam atit.Este o zona speciala din punct de vedere botanic si se pot vedea o gramada de plante care,in mod obisnuit nu stau impreuna.De goange nu prea stiu sa spun decit ca sint o gramada de libelule deosebit de frumos colorate.

Este un loc,o oaza pentru orice tip de turist.Am vazut si alpinisti fericiti si tinere cu tocuri de 15 cm,care incercau sa se integreze in zona.Intr-un spatiu restrins gasesti si munte cu pereti verticali,cu hornuri,contraforturi,saritoare si pesteri  sau firide mai mici sau mai mari,piriul Hasdate care curge lin printre bolovanii de pe vale,dar care pe vreme de ploaie aduna apa de pe citiva km de dealuri si cind trece prin Chei se inghesuie si devine nervos,navalnic,fioros chiar ,ca sa se linisteasca din nou dupa ce trece .Curentii de aer ii incinta pe deltaplanisti si alti zburatori,calmul zonei ii multumeste pe toti cei care vor sa se deconecteze de zbuciumul zilnic.

Pentru noi si pentru multi altii au fost leaganul tineretii si revenim  cu bucurie de fiecare data.E ca o reintilnire cu un prieten bun.E un loc cu niste energii speciale unde si motociclistii s-au simtit bine cind s-au intilnit acolo,si pictorii,si muzicienii si timpitii si bunsimtistii,fara sa se deranjeze unul pe celalalt.

Din soseaua care duce la Cimpeni nu vezi mare lucru,decit  o culme intrerupta,dar dupa ce treci Ariesul linistit de largul lasat de munti,urci prin satul Cheia in serpentine atit de strinse incit nu mai stii daca mergi sau vii,treci pe linga exploatarea de gips si ajungi pe un platou de unde incepe coborirea.O coborire abrupta pentru a ajunge la Cabana si mai departe in chei.Mai demult erau numai poduri suspendate pe cabluri,acum sint poduri normale,zona este curata,curatita,amenajata.Si este amenajata si intrarea din partea cealalta,de la Petrestii de jos.Daca aveti drum prin zona,lasati-va o jumatate de ora sa mergeti pina acolo.Sint convins ca veti reveni ca toti cei care au fost o data si care revin de cite ori pot.

Cheile Turzii

Daca tot am pomenit atit de des despre Cheile Turzii si citeva din frumoasele clipe  traite acolo,hai sa va zic cite ceva despre ele:

Caracterizare: Defileu cu relief carstic.

Cine strabate DN1 nu se poate sa nu fi remarcat in zona orasului Turda o adinca despicatura in culmea ce margineste spre vest depresiunea Transilvaniei.Sint Cheile Turzii,taietura adinca de 350 m,lunga de 3,5 km,care a luat nastere prin adincirea piriului Hasdate,datorita  coboririi treptate incepind din Pliocen a nivelului de baza care era la acea vreme lacul panonic ce ocupa si bazinul Transilvaniei.Odata cu adincirea vaii,la diferitele nivele de stagnare a eroziunii,au luat nastere retele de drenaj carstic ce conduceau apele de precipitatii de pe platourile marginase in valea principala.Astazi ,resturile acestor vechi drenaje ne apar ca pesteri sau arcade,etajate pe intreaga inaltime a cheilor.Au putut fi identificate 5 nivele de pesteri,deasupra fundului actual al vaii,nivele ce se racordeaza in mod remarcabil cu terasele din amonte si din aval de chei.In total se cunosc in Cheile Turzii 60 de pesteri,firide si arcade (resturi ale unor pesteri prabusite),toate de dimensiuni mici,caci numai 8 depasesc 20 mlengime,cea mai mare depasind 120 m.Interesul nu rezida insa in dimensiuni ci in marea varietate  de forme,in alinierea pe nivele ce permit reconstructii paleogeografice si in depozitele pe care le adapostesc,multe din ele dovedindu-se a fi fost adaposturi pentru animale si oameni.Se cunosc astfel,din sapaturi,resturi de mamifere pleistocene si holocene,precum si vestigii arheologice datind din Paleoliticul inferior ( cultura de prund ),din Musterian,din epocile cuprului,bronzului si fierului.Remarcabil este faptul ca  vestigiile culturilor de prund si musteriene se gasesc in pesterile superioare,in timp ce cele mai recente in pesterile din partea mediana ca inaltime,cele inferioare avind si resturi istorice.Acest fapt,impreuna corelarea pesterilor cu terasele,permite datarea procesului de adincire a vaii.

Pe linga pesteri,Cheile Turzii prezinta si alte elemente de morfologie carstica.Asa sint peretii,contraforturile si turnurile,a caror modelare pune bine in evidenta rolul litoclazelor in crearea reliefului carstic.Deosebit de interesante sint si cimpurile de lapiezuri situate pe platourile care marginesc cheile,cu forme de sculptare variate.

Cheile Turzii sint deosebite nu numai prin morfologia carstica,ci si prin vegetatia lor,deosebit de bogata si interesanta.aici fiind prezente relicte tertiare,glaciare,elemente de stepa,balcanice si mediteraneene.Aceeasi variatie si amestec de elemente diverse il prezinta si fauna,in special cea de insecte.

Toate elementele mentionate au determinat ca aici sa se creeze o  rezervatie complexa,cu suprafata de 125 de hectare.

Un minirai al alpinistilor,deltaplanistilor-in afara perioadei de cuibarire a vulturilor.

Dar cel mai important este ca e frumos,e placut,este o energie speciala care induce  liniste,relaxare.

Prin Cheile Turzii

Noroi si gips

Am avut un drum pina la Cimpeni si cind ne-am intors ne-am oprit…normal,la Cheile Turzii.

Cheile Turzii

Cu toate ca nu eram pregatiti (incaltati) pentru noroaiele de acolo,am mers si in cariera de gips.

Gips

Gips

Cind am vazut ce bine aratam,ne-am hotarit sa mergem spre casa,dar nu inainte de a incerca sa ne curatam putin.

Eram mai inalt si mai greu.

A fost prima iesire de anul asta,numai in trecere ,pe Valea Ariesului.

Curiozitati casnice

Desi am mers de multe ori pe munte, „A Mea ” nu venea sus. Raminea la baza de fiecare data. Zicea ca are „frica si rau” de inaltime.

Nu puteam sa pricep. Noi locuiam la etajul patru si nu parea sa aiba probleme. Am fost si pe la alti prieteni care locuiau la  opt sau noua si tot nu parea ca ar avea ceva probleme.

Cum sa pricep asa ceva?

Si am hotarit (singur) sa o duc undeva la inaltime si sa vad rezultatul.

Ocazia s-a ivit relativ repede. Era vreme frumoasa, iar cu o zi inainte am fost la Cheile Turzii si am uitat acolo lesa catelului nostru, asa ca, am mers din nou, dupa lesa.

Am gasit-o si am pornit in plimbare prin padurea de pini de pe unul din versanti.

Mergeam de mina bucurosi de fiecare imagine, de fiecare  petec de cer vazut printre crengi, de joaca pechinezei noastre, fericita ca iar sintem afara si e libera sa mearga unde vrea.

In urcus lent, fara sa-si dea seama , am ajuns la „riul de pietre” pe care trebuia sa-l  traversam cu mare grija sa nu alunecam, sa nu cadem si sa nu rostogolim vreun bolovan spre cei care circulau prin Chei.

Copacii de la marginea „riului de pietre” ne-au distras atentia pentru ca erau rasuciti, culcati de pietrele cazute peste ei, dupa care se ridicau in alta pozitie, in alta directie.

Am luat catelul in brate, ca nu se putea catara pe bolovani si mai erau citiva metri de parcurs. Am trecut rizind si glumind si ajunsi dincolo ne-am uitat la panorama.

Eram la mai mult de jumatate  din inaltimea  Cheilor.

Adica, eu ma uitam la panorama, incintat si fericit ca sintem impreuna.

Ea?

Simplu, cind a vazut cit de departe sint oamenii de la baza peretelui, s-a albit la fata si s-a lasat incet, ca in desene animate, la pamint si s-a agatat cu miinile de o tufa. Era clar ca va trebui sa luam si tufa cu noi, ca n-avea de gind sa o lase din mina.

Au!

Cum duc eu nevasta-cu picioarele moi-, catelul si tufa aferenta sigurantei , peste „riul de pietre” , inapoi  prin padure pina la masina?

Ce sa-i spun sa nu se uite in jos, sa nu se uite in sus, ca statea cu ochii inchisi strins.

Ce sa-i spun sa tina catelul ca o iau in brate, ca nu lasa tufa.

Nu mai stiu ce i-am spus – ca-mi mergea gura fara intrerupere – pina am lamurit-o sa fumeze o tigara. Dupa tigara, parca i-a mai revenit culoarea in obraji, dar tufa era absolut necesara.

Cu greu a lasat tufa si am pornit intr-un fel de semi-tiris peste „riul de pietre”, pas cu pas, adica centimetru cu centimetru. Dupa ce am reusit sa traversam s-a hotarit sa luam cu noi un pin . Era unul mai solid, care ne putea sustine pe amindoi.

Dupa inca o tigara, am traversat cu pasi tremurati si padurea. Am spalat-o cu apa rece din piriu pe fata si pe miinile care-i tremurau si ne-am asezat pe mal cu picioarele in apa.

Apunea soarele cind noi inca admiram curgerea apei, dar macar dupa ce am adus cafeaua si cola din masina s-a mai linistit si i s-a desclestat gura.

Nu cred ca ar interesa pe cineva ce am auzit eu atunci, in masina pina acasa si inca o vreme dupa aceea?!

M-am lamurit, are „frica si rau” de inaltime!

Oameni buni, cind nevasta zice ceva ascultati-o!