Ritualul

Azi, cînd am ieşit în pauză m-a abordat un tînăr, aşa, cam pe la 40 de ani.

Mă scuzaţi, cred că părinţii mei au o poză cu dumneavoastră.

Am dat din umeri, dar ne-am aşezat sub corcoduş, la umbră şi mi-a spus că a avut o copilărie şi o tinereţe de vis împreună cu părinţii lui şi toţi cei cu care munceau pe la hidrocentrale.

Cînd am împlinit 18 ani, tata m-a luat cu el într-o excursie pe munte, prin pădure.Dormeam în sacii de dormit pe pămîntul gol şi ne hrăneam cu verzituri şi zmeură povestind de-ale vieţii, de-ale tinereţii şi tot felul.Eram hămesit de foame, cînd după trei zile tata a hotărît că ne oprim lîngă un pîrîu şi după ce a făcut un foc a început un ritual….

…………

Valuri, valuri amintirile mă învăluiau întorcîndu-mă în 1976, cînd după traversarea Parîngului de la Novaci la Petroşani am stat cuminte două săptămîni şi-apoi am pornit din nou pe munte.De data asta am mers în Apuseni.Fără nici o direcţie anume, mergeam sau stăteam pe munte, prin păduri.Mai înnoptam prin cîte o şură sau pe la stîne şi-mi continuam plimbarea.

La ultima stînă la care am fost, la un moment dat, cînd au aflat păcurarii ( ciobanii) încotro mă îndrept mi-au spus că în direcţia aceea nu mai este nici o localitate, nici vreo stînă, cale de două trei zile, aşa că mi-au dat nişte făină de malai, nişte brînză, nişte slănină  şi o cană din tablă emailată de jumătate de litru, să-mi fac cîte ceva de mîncare.

Mergeam pe marginea unei păduri, cînd din pădure a ieşit un tînăr cum nu mi-a fost dat să mai văd pe munte.Îmbrăcat gros, cu un rucsac  în spinare, peste care o chitară, iar în mîini cîte o valiză.

Din vorbă în vorbă, mi-a spus  că s-a rătăcit, dar vrea să ajungă la barajul Leşu.

De trei zile mă învîrt prin păduri şi nu mai ştiu unde sînt şi unde trebuie să mă îndrept.

Ai mîncat ceva, l-am întrebat?

Nişte zmeură şi…zmeură.

Ne-am oprit lîngă un pîrîu, am făcut un foc, am căutat o piatră plată mai mare pe care am şurluit-o (frecat-o) cu nisip, apoi am ars-o pe foc şi m-am apucat să fac ceva ce n-am mai făcut.Mămăligă cu brînză.

După ce am prăjit la foc nişte slănină, am picurat suprafaţa pietrei, iar în cana emailată făceam cît încăpea, mămăligă, pe care o întindeam pe piatră şi puneam brînză.Aşa, cam patru straturi la care am adăugat slănina prăjită.Apoi, din lemn am făcut un fel de linguri pe care le-am ars în foc, să dispară gustul amar de lemn crud şi…La masăăă!

După ce a dormit un pic mi-a povestit povestea lui.

Sînt Mihai M.Am terminat Construcţii Hidroenergetice, dar tatăl meu vrea să-mi obţină negatie şi să munceas în Oradea, de unde sîntem.Dar eu împreună cu iubita mea-colegi de facultate- visăm să muncim şi să ne  trăim viaţa pe şantier.

Zicea, în oraş sînt şi doctori, şi ingineri şi profesori, dar nu se cunosc decît în cadrul grupurilor, dar aici pe şantier sînt ingineri în toate domeniile, profesori, doctori şi toţi sînt o familie mare şi frumoasă, îşi cresc împreună  copiii, trăiesc efectiv împreună.În plus se cîştigă foarte bine, iar la pensie putem să ne stabilim unde vrem.

De ce n-ai luat trenul şi de acolo cu orice autobuz sau camion cu navetişti?

Nu pot, că tata e miliţian şi m-ar fi găsit.De aceea am ocolit şi localităţile şi m-am rătăcit.

Avea o hartă, aşa  că am localizat unde eram şi am pornit împreună spre Leşu,ajutîndu-l la bagaje.

Cînd eram în apropiere un buldozerist a început să claxoneze şi utilajele, camioanele şi sirena de la baraj a început să urle.

Era clar că toată lumea ştia ce problemă are şi era aşteptat.

Cu braţele deschise, că toţi se pupau cu toţi.

Cum mi se părea că sînt în plus, m-am cam îndepărtat, dar un camionagiu m-a luat sub braţ ( lq propri) şi m-a dus în grămadă.

Asta cine-i?

E străinul care m-a hrănit şi m-a adus aici şi fără de care n-aş fi ajuns niciodată.

A urmat o beţie strajnică, s-au făcut o grămadă de poze, cîntat, dansat şi tot ce se face.

I-am lăsat adresa şi mi-am urmat calea.

In anu următor s-a născut fiul lor Mihăiţă şi…

Ori nu mi-au mai scris, ori s-au pierdut căci eu mi-am schimbat adresa de căteva ori,am pierdut legătura cu ei.

……

Ahaaa, deci tu eşti Mihăiţă!

Sînt Mihai, căci Mihăiţă e fiul meu.

A fost cea mai bună mămăligă cu brînză pe care am mîncat-o în viaţa mea şi tata mi-a povestit cum v-a cunoscut şi cît vă datorează.

Tata s-a stins în urmă cu doi ani, după un accident.

Să ştiţi că poza în care sînteţi împreună este cea mai dragă poză a părinţilor mei.

Voi merge şi eu cu copilul meu, la majorat, în pădure.

Voi urma ritualul exact aşa cum l-a urmat şi tatăl meu pe cel al dumneavoastră.Este deja o tradiţie în familia noastră.

Voi pleca cu soţia, copilul şi o luăm şi pe mama, în Canada.

Ce ziceţi?

Ce să-ţi spun?

Ai exemplul părinţilor tăi, care şi-au urmat şi trăit visul, avînd o viaţă frumoasă şi oferindu-ţi şi ţie, cum spuneai, o viaţă de vis.

Dacă tu împreună cu soţia ta aţi luat această hotărîre, urmaţi-vă calea.

Mama ta vă va sprijini, iar copilul vă va da putere.

Dacă n-a fost hotărîrea voastră, visul vostru, mai gîndiţi-vă.

I-am lăsat nr. de telefon  şi poate ne vom mai întilni.

Pagina 25

In tinerete eram un pic mai altfel decit acum.Stiam si aveam rabdare sa-i ascult pe toti cei care aveau nevoie de un ascultator si aveam pareri care, ziceau unii, merita ascultate si urmate.Macar ca spuneam verde ce era de spus.Fara metafore, fara ocolisuri, fara figuri de stil.

Unul din prietenii care se intreceau cu scrisul m-a rugat sa-i citesc un manuscris inainte de a incerca sa-l publice pe undeva.

L-am luat pentru ca eram curios cum ar arata aventurile  scrise de un pamfletar- publicat cind si cind prin revistele locale.

Cu tigarile la indemina si cafeaua aferenta, pe fond muzical m-am apucat de treaba, incintat ca avea un scris frumos.

M-a prins, l-am citit dintr-o rasuflare si am fost incintat, dar…la pagina 25 a aparut un personaj nou.Conturat inca din copilarie, cu multe detalii si explicatii, dar pe care nu l-am regasit nicaieri pe parcursul lucrarii.

Imi parea, cumva, cunoscut personajul, dar nu asa cum il stiam si nu reuseam sa-mi dau seama cine ar putea fi si ce cauta in lucrarea de fata.

Dupa o saptamina a venit omul la mine, am povestit de una de alta ascultind si ultimele mele inregistrari ( muzica) si vazind ca este tare nerabdator i-am spus parerea mea.

Frate, e foarte bun romanul tau de aventuri.Are si intriga, are si aventura, are si umor, este bine tesut ca nu te lasa pina nu-l termini, dar cine naiba e personajul de la pagina 25/26 , ce cauta aici si unde a disparut?

Omul a luat manuscrisul, a scos pagina cu pricina si, rosind, a zis ca din greseala a ajuns acolo, apartinind unei autobiografii…

Adica, vrei sa zici ca ala esti tu?

Fratioare, nici in visele cele mai frumoase ale mamei tale nu esti asa cum te-ai descris aici.

Mai ales ca ai uitat partea cu protioarele, cu betiile, cu scandalurile… ca, nu-i asa- zicea el inainte sa fie dat afara de chelneri -” Eu sint P O ET !”

Si-a luat hirtiile si a plecat  fara sa salute.

Nu-i bai.

Si-a publicat cartea  si a avut succes cu ea.

S-a mutat din Cluj angajindu-se la o fabrica si a continuat sa scrie.

Pe mine nu m-a mai cunoscut, nu mi-a mai raspuns la salut, ca sa nu zic ca nu m-a mai salutat vreodata.

Ultima data cind m-am intilnit cu el-la Melody, in groapa.Tocmai incepuse un scandal cu varsat de bautura pe mese certindu-se cu toata lumea.

A fost dat afara.

L-am urmat, i-am sugerat sa se schimbe ca acolo unde locuieste si lucreaza nu-l cunoaste lumea asa cum este, sa continue sa scrie, ca un succes mai cere si altele  si i-am intins mina.

A ignorat mina mea, a mormait ceva si a disparut.

Nu l-am mai intilnit de atunci.A mai scris o vreme si-apoi n-am mai auzit de el.

O fi vreun pensionar sau o fi plecat prin tari straine…

Poza 103

Ploua.

Si ma simt cam asa:

https://fosile.wordpress.com/