Cascada lemnului

Ne-am dus intr-o vara cu prietenul meu Puiu in Metaliferi.Doar noi,baietii.Saptamina urmatoare am mers si cu sotiile,dar atunci am fost doar noi.Asa cum eram in tinerete pe munte,in padure.Am ajuns in zona vineri seara,asa ca am cautat un loc de campare si ne-am plimbat un pic prin-prejur.Vazind ca se innoreaza,am mutat masina pe un loc mai inalt,ca daca se aduna apa de pe cei trei munti la baza carora eram,ne-ar fi mutat cu masina cu tot,nu se stie unde.

Dar n-a fost pentru noi decit spectacolul.Se pare ca a fost chef mare dincolo de munti,ca se auzeau tunete indepartate,dar grele,care faceau sa tremure pamintul si o gramada de fulgere si traznete-de parca ar fi facut poze-care ne desluseau detalii ale virfurilor.Pe partea noastra nici frunza nu misca.Tirziu,am adormit cu stelele-n ochi.

Pe cealalta parte a fost potop mare-am vazut la intoarcere.Drumuri si sosele acoperite cu noroiul adus de pe versanti,in citeva locuri in padure,copaci rastunati pe drum.

Dimineata,dupa spalarea in apa rece,ca ne umfla risul cind o aruncam pe noi,dupa cafeaua fierbinte cu tigarile aferente,ne-am luat rucsacii si am pornit pe una din vai.

Era putina apa pe piriu,asa ca puteam merge fara sa ne udam prea tare.Am strins gramajoare cu pietre pe care urma sa le luam,dupa ce le mai alegem o data,la intoarcere.

A fost o zi frumoasa.Ne-am plimbat prin padure,pe vaile adiacente,ne-am catarat pe un versant ca sa ocolim cascada,chiar am stabilit un loc unde,daca ar fi dupa noi,ne-am face  casa.Eram din nou copii si visam prin padure,pe munte.

La intoarcere,cu rucascul pe jumatate plin de pietre,deci destul de greu,mi-a fost lene sa ocolesc cascada.Ar fi insemnat sa fac un ocol de vreo doua sute de metri,asa ca m-am hotarit sa cobor pe peretele cascadei.Nu erau mai mult de zece metri.Curgea un firicel de apa,erau muschi si m-am gindit ca gugulici (pup,pe vine)pot sa alunec pe picioare si pe rucsac fara probleme pina jos.

Zis si facut.Atita doar ca muschiul s-a terminat brusc,cind nu mai era loc de intoarcere,iar eu am fost proiectat in fata si tras cu putere de rucsacul cu pietre.Putin lovit la genunchi,cam cit sa stau cu gura deschisa ca pestele si senzatia ca ma umfla risul,m-am oprit cu capul in jos cu rucsacul blocat in crengile adunate in groapa de la baza cascadei.Nu m-am lovit la cap-nu mai era nevoie…

Vazind ce manevre de zbor fac,Puiu a luat-o la fuga,roata prin padure,sa vada daca am patit ceva.

Am incercat sa ma extrag de-acolo,dar n-aveam cum sa ma sprijin in miini din cauza crengilor,plus rucsacul bine plantat printre crengi.

Nici nu era chiar rau.Ceva mai jos de ochii mei curgea lin piriul.Printre crengi treceau raze de lumina care sclipeau printre pietre,era umbra,racoare si undeva,cam pe direactia nasului sclipea interesant ceva.Cumva am pus mina pe acel ceva.Consistenta de piatra.Si l-am asteptat pe Puiu.

Normal,ca nu ziceam nimic.Ce sa fi zis?Dar asta l-a speriat pe el.M-a tras incet de picioare,mi-a luat rucsacul cu grija sa nu-mi schimbe pozitia gitului si cu groaza astepta sa-mi vada moaca.

Cind am dat ochi in ochi,a auzit padurea aceea cel mai mare hohot de ris din intreaga ei existenta.Am ris amindoi pina ne-a durut stomacul.

Dupa care ne-am uitat ce am in mina.

Un lemn.Un lemn opalizat.Nu mare,dar pentru noi,deosebit.

Lemn opalizat

Lemn opalizat,detaliu

Am gasit atunci si agate,si jaspuri ,dar nici un alt lemn.

In general,din 100 de kg de pietre culese si carate in spate pina la masina,cam 5-10 kg  sint piatra semipretioasa in sine si cam la 1-3 kg au aspect deosebit dupa prelucrare.La multe pietre pare sa fie ceva care pare ca se intinde spre interior,dar dupa ce ajungi acasa si le tai,constati ca nu e nimic.

Relativ tirziu,am reusit sa slefuiesc lemnul.

Rotula sparta

S-a intimplat in urma cu sase ani,in ianuarie.

Era o iarna rece,dar uscata si fara nici un pic de zapada.Cind si cind mai tragea cite o vintoasa cumplita care viscolea…praful.

Avem o prietene veche cu reale calitati extrasenzoriale si care in doua cazuri ne-a fost de mare ajutor cu stiinta ei.

A venit intr-o zi la noi sa ne povesteasca de intilnirea care va avea loc in Cluj.Intilnire la care vor participa „paranormali” din intreaga lume,cam 30 de persoane.Era extrem de incintata si a venit special sa ma invite si pe mine la conferinte si experiente.Mi-a dat si un pliant cu tipul de „spiritualitate” pe care il practica cei care vor veni.

Urma sa se „palpeze” punctele firbinti din punct de vedere energetic din Cluj,iar momentul culminant sa fie o iesire la Padurea Baciu.

Nu  mai stiu,dar ceva nu mi se potrivea si i-am multumit pentru invitatie,dar eu n-o sa merg.

Si-a dat seama de asta,dar n-as putea sa merg cu ei la Padurea Baciu pe post de paznic ?Sa opresc eventualii curiosi care i-ar fi deranjat.

Desi deja simteam,stiam ca n-am nimic in comun cu ei si ca eu n-am ce cauta acolo,am cedat insistentelor si am promis ca voi fi simbata dimineata la locul de intilnire de la Hoia.Asta se intimpla joi.

Vineri dimineata mergeam la lucru.Pe jos-cam 5 km.Cu miinile in buzunare,fredonind o melodie.Cind am ajuns la aprox.100 m de intrarea in fabrica,pe la Poarta II,am alunecat pe unica bucata de ghetata de pe toata strada -cam 10 cm de gheata- si…am scos mina dreapta din buzunar si m-am sprijinit de pamint,dar stinga n-am mai avut timp s-o scot si am pus jos genunchiul.N-a fost bai pina cind am incercat sa ma ridic.Atunci s-a golit de aer tot  imprejurul.M-a ajutat un tinar sa ma rid,m-a scuturat de praf si cu o caldura cumplita venind dinspre interior,cu strada dansind in fata ochilor incet,incet m-am indrepta spre fabrica.Cu greu am ajuns in biroul meu cu mai multi colegi care ma intrebau ce s-a intimplat si cind m-am asezat,mi s-a rupt filmul.Atunci mi-am dat seama ca daca indoi piciorul sting,mor.M-a dus un coleg cu masina acasa-urgenta de la Ortopedie e aproape de mine-,am urcat intr-un secol cele patru etaje,intr-un alt secol m-am dezbracat,m-am spalat ,m-am imbracat la loc si am mers la urgenta pe jos.

Ce s-a mai intimplat acolo e altceva si n-are legatura cu ce spun.

Cert este ca atunci cind am simtit ca nu-i bine sa merg cu „paranormalii” a fost in regula.In momentul cind am cochetat cu ideea de a merge cu ei,chiar si numai in apropiere,am incasat-o.Am fost oprit in modul cel mai dur sa ajung acolo.Adica pina la 50 de ani am traversat munti,m-am catarat,am cazut,si cite alte,dar niciodata nu mi-am rupt nimic si acum,mergind pe strada cu miinile in buzunare,cad pe burta ca fraierul,pe loc drept si-mi sparg rotula in doua.

M-a vizitat prietena la spital.Se simtea vinovata ca a insistat,dar ea n-a avut nici o vina.

Vina era numai a mea.Am ignorat avertismentul si am luat-o!